70,637 matches
-
vorbind de „întunecime“ într-o epocă de remarcabil progres științific și tehnic. Unul dintre răspunsurile posibile este că ceea ce viza Wittgenstein era ascensiunea „spiritului raționalist“, un spirit propulsat în primul rând de prestigiul crescând al gândirii științifice. În ce ar consta substanța acestui spirit putem înțelege mai bine dacă examinăm opiniile despre știință, morală și religie ale lui Russell. 3. Spiritul raționalist versus „un punct de vedere religios“ În acord cu filozofia epocii luminilor și cu liberalismul secolului al XIX-lea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
copilul în lumea umană, la fel și mama puiului de cimpanzeu rămâne un aliat și o consolare de-a lungul adolescenței acestuia. Procesul de dezvoltare socială la cimpanzei se desfășoară pe o durată ceva mai mare de zece ani și constă în câștigarea independenței în mod treptat prin însușirea abilităților locomotorii, prin lungirea duratelor explorării mediului și îndepărtării de mamă, prin manipularea obiectelor și joaca cu ceilalți membri ai cetei, prin creșterea numărului de contacte sociale. Dacă la început adulții cu
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
repede, sincer și autentic de propriile mișcări și gesturi pe care le face când interacționează cu elevii. Cercetarea lui Babad et al. (1989) ne demonstrează locul ocupat de limbajul corpului în exprimarea emoțiilor și sentimentelor profesorului. Design-ul cercetării a constat în filmarea și analizarea fiecărei secvențe de comunicare a profesorului: prima secvență a prezentat numai limbajul verbal al acestuia (scris, fără ca evaluatorul să vădă sau să audă altceva), a doua secvență s-a centrat pe mimică (dar fără sunet), a
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
reactivitate accentuată și scăzută la stres), contribuind astfel la verificarea primelor două ipoteze de cercetare. Pentru a completa datele obținute pe baza chestionarului, am aplicat testul proiectiv ,,Testul arborelui"141, care ne-a oferit posibilitatea cunoașterii personalității profesorilor investigați. Testul constă în desenul unui arbore/pom fructifer, nu a unui brad, deoarece limitează libertatea proiectivă a subiectului, iar consemnul indicat este: ,,Vă rog să desenați un arbore fructifer, cât de bine puteți pe o hârtie de format A4, pe verticală". Subiectul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a procesului instructiv-educativ; • reprezentativitatea unităților școlare în peisajul comunității locale; • încrederea că cercetarea se poate derula pe un teren propice prin stabilirea în prealabil a unor relații de parteneriat cu directorii și cu profesorii. Prima etapă a demersului nostru a constat în aplicarea celor două instrumente de cercetare ,,Chestionarul de adaptare la stres" și ,,Testul arborelui" unui lot alcătuit din 227 de profesori (95 din liceul industrial, 75 din liceul de artă, 57 din liceul pedagogic). Testarea acestora a avut loc
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
nu exprimă, desigur, decît un modest punct de vedere personal. Cititorul are oricînd posibilitatea să decodeze În manieră proprie conținuturile semantice elevate ale acestor reflecțiuni aparținînd unora dintre cele mai luminate minți ale umanității. De fapt, scopul nostru principal a constat nu atît În a propune reflecții proprii, cît În a oferi cititorilor o colecție de maxime dintre cele mai proteice În conținut, care să le procure nu numai satisfacții intelectuale deosebite, ci și să le ofere sugestii morale și de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sentința ironică din proverbul: „Cel care te fură o singură dată, să fie blestemat iar cel care te fură de două ori, să fie binecuvîntat”. * „Începutul este jumătatea Întregului” (Pitagora) Sau altfel spus: „Cine Începe are jumătatea Înfăptuită” (Horațiu). Explicația constă În faptul că În lumea umană prima jumătate din Întregul unei acțiuni este reprezentată de efortul de anticipare, adică de un bun proiect - dacă acest proiect este cu adevărat bun, atunci este de așteptat ca și sfîrșitul acțiunii să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
spune anume cînd Începe omul să fie cu adevărat treaz.” (G.Ch. Lichtenberg) Același lucru se Întîmplă și cu „subconștientul” nostru, visul nefiind - spune S. Freud - decît realizarea imaginară a unei dorințe inconștiente, a unei dorințe refulate. De fapt, valoarea „visului” constă În aceea că nu poate fi raționalizat, că nu poate fi supus unei judecăți logice: În construcțiile lui libere, spontane, se proiectează afectivitatea profundă a „Eului”: „Din poemele visurilor noastre, rațiunea face, la deșteptare, ceea ce soarele face din rouă” (J.
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai selectivă, În timp ce „rațiunea” tergiversează, deoarece ea Își trage forța din cîntărirea mai multor alternative, care pot fi Însă, pe moment, la fel de importante și de presante. * „Poți avea o bucurie fără să fii fericit.” (Voltaire) Ca, de exemplu, atunci cînd constați că ai avut tăria să recunoști, În sfîrșit, o nedreptate făcută altuia, Însă nu poți să nu regreți În același timp suferința nemeritată pe care ai pricinuit-o semenului respectiv. * „Nu-i om mai flecar decît omul tăcut atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Pentru că tot ceea ce este ținut ascuns de către cineva, trezește curiozitatea altora. În general, curiozitatea omului este foarte greu de stăpînit: „Dacă vrei să ascunzi ceva, ascunde-l În ochii soarelui” (proverb arab). * „Succesul face morale unele nelegiuiri.” (P. Syrus) Explicația constă În faptul că „succesul” este creator nu numai de iluzii, ci și de invidii: reușita unora În obținerea, de exemplu, a unor mari averi, sau a unor Înalte poziții sociale, Îi face pe mulți să treacă cu vederea mijloacele prin
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se Înscrie și maxima: „Lingușirea e mai periculoasă decît ura” (B. Gracian). * „De-am fost crud, am fost pentru că am vrut să fiu și milostiv.” (W. Shakespeare) Cum altfel decît pe calea „cruzimii” am putea Înțelege, apoi, În ce ar consta binefacerile „milosteniei”? În mod paradoxal, uneori nu ne rămîne altă cale de a ne arăta bunele intenții, față de cineva decît pe calea cruzimii (verbale sau gestuale) - de ex. deși condamnabil sub raport moral, un act de cruzime (ex: o bătaie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu este nici bine nici rău.” (Zenon) Ne aflăm În fața unuia dintre cele mai surprinzătoare și subtile paradoxuri, a cărui explicație o găsim la Epicur: „Atunci cînd spunem că plăcerea este scopul vieții, nu Înțelegem plăcerile vicioșilor sau plăcerile ce constau din desfătări senzuale, cum socotesc unii [...] ci prin plăcere Înțelegem absența suferinței din corp și a tulburării din suflet”. Cu certitudine, cei care caută să-și procure plăceri cu orice preț, mai ales din cele senzuale, Își provoacă În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să știi să Îndatorezi... Cine știe să prefacă supărările În amabilități, acela știe să trăiască. Fă din reaua-voință a cuiva o prietenie intimă!”. * „Doctorului Îi trebuie tot atîta știință ca să nu prescrie (o rețetă n.n.) și nu o dată arta lui constă tocmai În neaplicarea unor remedii.” (B. Gracian) La fel, și psihiatrul sau psihologul clinician, trebuie să lase uneori „răul sufletesc” (sau cel „moral”) să se potolească singur, și nu să-l irite sau Înrăutățească prin tot felul de supoziții și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe care-l laudă”. * „Moralitatea e pentru suflet, ce este sănătatea pentru trup.” (M. Eminescu) „Moralitatea” este, de fapt, acel ceva care, atunci cînd vrem să ne abatem de la condiția noastră umană, ne face să rămînem totuși oameni. În aceasta constă, de altfel, forța omului: Își dă seama de faptul că este puternic doar atunci cînd Își păstrează o anumită ținută morală (un anumit respect față de sine). * „Mereu am avut curajul de a socoti glorie invidia atrasă din pricina virtuții, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de moment le considerăm atît de minore, de firești, Încît credem că ele pot fi remediate printr-un simplu regret, sau prin scuze de circumstanță. * „Psihanaliza este un fel de chirurgie sufletească.” (Lucian Blaga) Pentru că modul ei obișnuit de operare constă În impunerea unor sacrificii la nivelul conștiinței individuale. * „Nu duci o viață cerească abținîndu-te , ci te abții pentru că duci o viață cerească.” (G.B. Shaw) Altfel, ar fi ca atunci cînd suferi, fără să știi pentru ce suferi. * Binele și răul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
astăzi, frecvent de către medici, atunci cînd recurg la procedeul „placebo”. * „Merit fără reușită există, dar nu și reușită fără merit.” (La Rochefoucauld) Înțelepciunea populară sancționează Însă această inechitate: „RÎsul te rîde, și batjocura te batjocorește”. „Bună parte din vorbirea meșteșugită constă În a ști cum să minți.” (Erasmus) Un punct de vedere similar susține și Lao Zi: „Cuvintele sincere nu sînt totdeauna elegante; cuvintele elegante nu sînt totdeauna sincere”. * „Cuvîntul adevărului e pîinea spiritului.” (M. Eminescu) Pentru că „adevărul” este singurul care
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
datoriei „binelui”: „În fiecare rău e un strop de bine; de s-ar pricepe omul să-l găsească, să tragă și folosul” (W. Shakespeare). * „CÎnd știi să vezi, să suferi și să alini, știi totul.” (E. Rostand) Explicația acestui fapt constă În complementaritatea celor două aspecte ale naturii și ale cunoașterii umane: „Există două tulpini ale cunoașterii omenești care provin, poate, dintr-o rădăcină comună, dar necunoscută nouă: anume, sensibilitatea și intelectul” (Imm. Kant). * „Durerea unui singur ins face cît durerea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
J.J. Rousseau) Pentru că la suferința inițială, trebuie să adaugi și pe cea de a vedea că Eul tău nu poate evita „răul”, acceptînd să se folosească de el ca de singurul răspuns posibil la afrontul Îndurat; mai mult chiar, să constați că-ți face plăcere să accepți chiar și un rău mai mare decît cel pe care l-ai resimțit, care să-ți dea satisfacția primară că celălalt suferă mai mult decît te-a făcut el să suferi!... * „Mai adesea suferim
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
exigențelor propriei demnități. * „Prestigiul medicului nu este micșorat de noaptea albă petrecută la căpătîiul unui hoț.” (A. de S-Exupéry) Medicul a depus un jurămînt de credință față de „viață”, și nu față de calitatea omului altfel, el ar deveni un complice. * „Politețea constă În a părea că uiți de tine În interesul altora; la mulți oameni ea nu este decît un rînjet social, care se dezminte imediat ce interesul propriu, prea scărmănat, Își arată vîrful nasului; un om mare devine atunci un nemernic.” (H.
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
am concepe ca autorul lor.” (Vauvenargues) Trebuie observat totuși că În timp ce frumusețea unor lucrări derivă din faptul că ne fac să ieșim din egoismul propriei judecăți, pentru a aprecia deschiderea oferită de un alt punct de vedere, frumusețea altor lucrări constă, dimpotrivă, În capacitatea lor de a ne stimula un punct de vedere contrar. * „Totdeauna omul altfel gîndește despre sine și altfel despre altul.” (Cicero) Pentru că sînt rari oamenii care să se privească pe sine cu aceeași exigență cu care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
putea compromite. „Pedeapsa fără judecată se Îndură mai ușor.” (A. Camus) Bineînțeles că suportăm greu o discuție cu privire la motivele și consecințele greșelii pe care am comis-o la un moment dat, Însă trebuie să recunoaștem că valoarea psihologică a „pedepsei” constă tocmai În acest act al conștientizării, al clarificării de sine, În absența căruia nu poate avea loc apoi acel proces al asumării vinei și implicit, cel al responsabilizării față de sine. * „Dintre toate obiceiurile «lumii buneă, lăudatul este perfidia cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un anumit gen cu alții. Astfel de persoane Își merită aprecierea lui Fernando de Rojas: „Nu este Învins decît acela care o crede”. * „Omul nu poate controla Împrejurările, dar Își poate controla comportamentul.” (Bejamin Distrael) Însă tocmai În acest fapt constă forța omului: cu cît un om este mai puternic În forul lui interior, cu atît influența Împrejurărilor potrivnice asupra lui este mai slabă. * „Cine pierde onoarea, nu mai are ce să piardă.” (P. Syrus) Cu siguranță, semenii ne acordă respectul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
roagă pe zei să nu ți se realizeze ceva din cele dorite.” (L.A. Seneca) Recomandările acestea, cu aspect paradoxal, sînt demne de reținut, deoarece este știut că „dorințele” au o psihologie a lor, care este greu de stăpînit, periculozitatea lor constă În faptul că, pe măsura ce le satisfaci, te prind tot mai mult În jocul lor prin promisiunile pe care le cuprind. Altfel spus, orice dorință se pretează la a forma o dependență/o sclavie, pe măsură ce o Împlinești: „Cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
materie și redat lumii simțurilor”. Valoarea artei, a esteticului În viața omului. Sensibilitatea artistică Ce este arta? La această pretențioasă Întrebare răspund, de obicei, esteticienii, Însă cel mai avizat răspuns credem că nu-l pot da decît artiștii Înșiși: „Arta constă În a clădi un palat pe un vîrf de ac.” (H. de Balzac) Pentru Nikolai Berdiaev, „arta” trebuie să ia exemplul naturii: să fie pură, liberă de orice imixtiuni ale profanului, ceea ce nu se Întîmplă Însă, din păcate, astăzi, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
obicei, despre cineva că este un om de spirit atunci cînd strălucește printr-o reflecțiune, sau atunci cînd se remarcă printr-o vorbă de duh. Voltaire - model de spirit pătrunzător și ironic - ne ajută să Înțelegem mai bine În ce constă această agerime de gîndire, sau de limbaj: „Denumim spirit cînd o comparație nouă, cînd o aluzie fină; aici, folosirea exagerată a unui cuvînt luat Într-un sens și Înțeles Într-altul dincolo, o legătură delicată Între două idei puțin asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]