64,741 matches
-
relațiilor de putere reciprocă (M. Foucault<footnote „Prin dominare nu înțeleg faptul masiv al «unei» dominații globale a unuia asupra celorlalți, sau a unui grup asupra altuia, ci nenumărate forme de dominație ce se pot exercita în interiorul societății, așadar, nu regele în poziția sa centrală, ci supușii în relațiile lor reciproce, nu suveranitatea în edificiul ei unic, ci nenumăratele aservicii care au loc și care funcționează în interiorul corpului social.” (Foucault, Michel, Trebuie să apărăm societatea, Editura Univers, București, 2000, p. 43
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
ale unor poeme), ritmul și universul folcloric (influențe blagiene, argheziene), aluzii la poezii ori tendințe, simboluri consacrat moderne (Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin tematică și stil, trimite la Doinaș și Macedonski. Se pot identifica alte afinități, cu obsesiile bacoviene, cu descriptivismul pillatian, cu ermetismul barbian ori cu onirismul lui Gellu Naum. Cărțile sale de versuri reiau aceleași teme și motive, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
în interpretarea pe care o dă unui personaj tragic precum Ifigenia, în piesa sa Ifigenia în Taurida, caracteristică pentru perioada petrecută la Weimer, între 1775 și 1782. În piesă, rațiunea triumfă asupra ritului păgân, asupra cutumei sângeroase prezervate de un rege autoritar care cedează în fața argumentelor de ordin rațional. Revalorizările decadente ale tragediei antice la un Hugo von Hofmannsthal sau chiar Joséphin Péladan vor pune în evidență primatul forțelor subconștientului asupra rațiunii. Cu Böcklin ne aflăm la această răscruce de drumuri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
una dintre figurile cele mai reprezentative ale mișcării simboliste și a acelei stări de spirit universale numite "fin-de-siècle"81. Tot el subliniază succesul extraordinar pe care-l are pictorul în Franța începând cu Expoziția Universală din 1889 unde expune tabloul Regele Cophetua și fecioara cerșetoare (1880-1884). Tabloul declanșează o modă la care pictorii români, și nu numai ei, nu vor fi rămas insensibili și care, cu forța pe care o are moda, impune un stil, o atitudine, care se regăsesc atât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau supusă unor exacțiuni care ascund adesea sub masca pietății o notă de sadism. Patrick Bade remarcă fascinația lui Burne-Jones pentru "puterea atracției sexuale", considerând-o una din temele majore ale picturii sale. O altă inspirată paralelă între pictura acestuia, Regele Cophetua și cerșetoarea fecioară, și cea a lui William Holman Hunt, Trezirea conștiinței (1853) privitoare la raportul dintre viață și artă și raporturile dintre sexe relevă nu doar profilul unei sensibilități, ci și configurația esteticii simboliste. Abordarea lui Holman Hunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
esteticii simboliste. Abordarea lui Holman Hunt a problemei femeii căzute în păcat este una documentară, istorică, cu înregistrarea fiecărui detaliu care configurează interiorul unui apartament, și cu o dimensiune eticistă parte a ethosului victorian, pe când Burne-Jones extrage cuplul alcătuit din regele Cophetua și fecioara cerșetoare oricărei contigențe, proiectându-l într-o incertă medievalitate fără un cadru de referință precis, încât chiar și armura pe care o poartă regele este rezultatul imaginației pictorului. "Rezultatul este un lucru extraordinar -, un ciudat, organic, proto-art
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o dimensiune eticistă parte a ethosului victorian, pe când Burne-Jones extrage cuplul alcătuit din regele Cophetua și fecioara cerșetoare oricărei contigențe, proiectându-l într-o incertă medievalitate fără un cadru de referință precis, încât chiar și armura pe care o poartă regele este rezultatul imaginației pictorului. "Rezultatul este un lucru extraordinar -, un ciudat, organic, proto-art nouveau [...]92. Tabloul lui Burne-Jones se refuză unei demers pedagogic, unei moralități, pictorul preferând chipurile litificate, aproape inexpresive, sau a căror expresivitate este redusă la minim. Toate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
noapte înstelată, printre aștri îndepărtați. Din acest întuneric cosmic se descifrează anamorfotic chipul unui sfinx, asociat simbolic misterului, dar și monstruozității. Dezlegarea enigmei de către Oedip conduce doar la o eliberare temporară a cetății, pentru ca în final să o predea împreună cu regele ei unor cumplite exacțiuni. Descifrarea misterului nu-i servește cu nimic lui Oedip, el rămâne exterior șaradei atât timp cât nu se poate sustrage propriului traseu destinal care-i condiționează fiecare mișcare. Umanitatea, așa cum ne-o prezintă Klimt, este aruncată într-un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
medalii, francezul Jules- Clément Chaplain. Medaliile și monedele românești, în lipsa unui artist indigen, fuseseră comandate și gravate la Viena sau Berlin de către Anton Scharff și Wilhelm Kullrich. Bachelin se referă în special la medalia oficială a construirii podului peste Dunăre "Regele Carol I" de la Cernavodă în 1895, caz similar cu cel al Prințul Muntenegrului, a cărui medalie a fost concepută în Rusia și nu la Cernagora. În materie de timbre, Bachelin reține ca pe o excepție pe cel desenat de Viziru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
familiei regale, cu precădere regina Elisabeta, pseudonim, Carmen Sylva, și regina Maria, au promovat românitatea cu program așa cum remarca și Tudor Octavian: "Românitatea nu era o tresărire emoțională, ci un program regal, iar ce-i cu adevărat șocant e că regii Carol I și Elisabeta, continuați în intenții și în tenacitate de Maria, și-au făcut din instituționalizarea unei imagini a României luminate un fapt de identitate"190. Prima filieră a manifestării unei afinități cu arta bizantină reiese uneori și din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și-au făcut din instituționalizarea unei imagini a României luminate un fapt de identitate"190. Prima filieră a manifestării unei afinități cu arta bizantină reiese uneori și din evenimentul monden. La Carnavalul cu "caracter cultural" la care au luat parte regele, regina și principesa Marioara, carnaval desfășurat în saloanele ambasadei engleze unde amfitrion a fost chiar Sir Herbert Deerling, ministrul Angliei, regina apare în veșmintele unei împărătese bizantine. Articolul intitulat "Carnavalul", redactat probabil de un cronicar monden care-și păstrează anonimatul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
românesc" și Suita orchestrală Nr. 3 "sătească" constituie un bun exemplu al reușitei compozitorului român în valorificarea cultă a folclorului românesc. Mai mult decât atât, mitologia greacă va deveni o sursă de inspirație pentru talentatul compozitor, tragediile lui Sofocle, Oedip rege și Oedip la Colonos, fiind utilizate în acest sens. Premiera operei Oedip la care lucrase în anii 1921- 1931 a avut loc la Paris pe 13 martie 1936, avându-l ca libretist pe Edmond Fleg. Folclorul devine echivalentul prestigios al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cărți sau mai precis a unui In folio de la stânga la dreapta și de sus în jos. Aceste medalioane brizează spațiul tabloului ca niște lunete dispuse simetric într-un dreptunghi ale cărui diagonale se intersectează într-o imagine centrală, a regelui așezat pe tronul său. Se poate decela o posibilă influență prerafaelită în această acuareală, în sensul recuperării unei medievalități idealizate al cărei partizan era William Morris. Dacă spațiul interstițial îl constituie un peisaj feeric, cu valențe mioritice, în schimb Făt-Frumos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Basmul este deja prelucrat în poemul eminescian, astfel că pictura nu-l mai are ca referent direct, ci beneficiază de viziunea poetică eminesciană. Într-o caleașcă-lectică sunt transportați prințul și prințesa într-un decor fantastic către palatul unde-i așteaptă regele acompaniat de curtenii săi. Alaiul este tras de câteva păsări exotice cu un penaj flamboiant, iar avangarda este constituită dintr-o orchestră de greieri. Într-un tufiș înflorit se precizează anamorfotic un chip zâmbitor. Schița de friză-mozaic a lui Theodorescu-Sion
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care reclamă pedeapsa maximă, păstorul este salvat in extremis de către gnomi, pe care Carmen Sylva îi împrumută eposului nordic al Edei, Kalevalei sau Cântecului Nibelungilor, gnomi care-l introduc într-o lume subpământeană. Aici i se înfățișează fantasmal Irina / Ileana, regele lumii subpământene revelându-i greșeala gravă de a-și fi abandonat turma și datoria de păstor care-i incumbă, pentru iluzia unei împliniri erotice, fapt pentru care trebuie să plătească cu viața. Redeșteptându-se din vis, păstorul se confruntă pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inspirație religioasă sau cu subiect mitologic. Multe dintre ele au dispărut, precum Viziunea lui Isaia, Învierea lui Iisus, Samson și Dalila, Judecata lui Paris, unele au rămas înregistrate în reproduceri fotografice precum, Golgota, Învierea fetei lui Iair, Martiriul Sf. Ștefan, Regele Saul, Femeia adulteră (1913), Judecata lui Solomon. V.2. Eminescu: luciferic și decadență, geniul damnat Tema geniului este ilustrată de figura complexă și de maximă investiție simbolică a poetului național, poetul romantic, Mihai Eminescu. Figura acestuia este valorificată într-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
noutatea limbajului său de tip pictural și apoi sintetic, rupând cu elaborata formă academistă"300. Interesul pentru sculptură al casei regale, manifestat către finele secolului, se ramifică în două direcții, în opinia Ioanei Beldiman, una a academismului de amprentă neoclasică (Regele Carol), cealaltă a academismului de amprentă simbolistă (Regina Elisabeta)301 la care o putem adăuga și pe cea a simbolismului de factură scesionistă și neobizantină al reginei Maria. Casa regală va apela la o serie de artiști, sculptori italieni și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
încercarea de a coagula o mișcare în rândul artiștilor plastici prin înființarea în 1915, la București, alături de pictorii Paul Popescu, Alexis Macedonski, Ignat Bednarik, Solaro, D. Mihăilescu, Doamna Bednarik, a Cenaclului idealist pus sub patronajul prințesei Elisabeta și a viitorului rege Carol al II-lea. Expoziția din același an, pe care sculptorul o organiza după modelul Salonului de Toamnă de la Paris, se ținea în Salonul de Geografie al Ateneului Român în noiembrie, în prezența patronilor spirituali ai cenaclului și a reginei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Lirele (ca simbol al poeziei) abundă în pictura simbolist-decadentă, în special în relație cu Orfeu, ilustrativ pentru lirismul care se degajă din pictura și literatura decadentă sau simbolistă. Orfeu, fiul muzei poeziei și al elocinței, Caliope, și al lui Eagru, regele Traciei, devine una dintre figurile esențiale ale simbolismului, incarnând poezia desăvârșită, instrument civilizator care operează metamorfoza estetic-alchimică a naturii în cultură, dar care se transformă și într-un straniu element de seducție, un opiaceu sonor. În ciuda instrumentului apolinic, lira, spre deosebire de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
omonim din 1895 al lui Arthur Verona nu este reprezentativă pentru direcția artistică a momentului. O lovitură neașteptată o dă societății retragerea lui C. Rădulescu-Motru, se pare, dacă dăm crezare unei informații de colportaj a lui B. Brănișteanu, la sugestia regelui Carol I. Efemerul acestei societăți este compensat de efectele sale în timp, secesionismul românesc este continuat într-o altă formulă, prin înființarea unei societăți cu o apreciabilă longevitate și cu un palmares de invidiat, Societatea "Tinerimea Artistică", pe 3 decembrie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de inspirație tahitiană a lui Gauguin, aceasta este principala sursă a atracției pictoriței către universul enigmatic al lumii orientale, în care ea deslușește un sens superior, descifrabil la nivelul liniei cu care Rodin prinde mișcarea. Da, cunoșteam și eu Baletul Regelui Siamului, adus la Paris pe timpul Expoziției Universale din anul 1900, și știam toată admirația ce el deșteptase în publicul amator. Nu puteam uita apariția exotică și impunătoare a cortegiului, înaintând încet parcă ar fi vrut să-ți intre în suflet
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de carnaval, fără acel fascin pervers al dansului celor șapte văluri. Senzualitatea sa maladivă a dispărut pentru a face loc debordării acestui elan copilăresc, a energiei fiestei la care Salomeea încearcă să-i facă pe toți să ia parte. Bufonul regelui pare singurul în măsură să preia ștafeta jocului și capul sfântului în locul marotei cutumiare. Asocierea nu este lipsită de semnificație, Salomeea preia rolul bufonului, rol care va evolua până la "danțul" oriental al domnișoarei Hus, avatarul modernist barbilian cu accente balcanice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Rodolphe Rapetti, op. cit., p. 30. 92 Patrick Bade, Edward Burne-Jones, Parkstone Press Ltd, New York, USA, 2004, p. 31. 93 Ibidem, p. 31. 94 Ibidem, p. 60. 95 Ștefan Petică, Opere, ediție îngrijită de N. Davidescu, Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II", 1938, p. 406. 96 Léon Bachelin, Castelul Peleș. Schiță istorică și descriptivă, traducere de D. Stăncescu, Editura Librăriei Carol Muller, 1895, p. 69. 97 Carl Schorske, Viena fin-de-siècle. Politică și cultură, traducere de Claudia Ioana Doroholschu și Ioana
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
metaforă denumirea obiectului cu un cuvânt impropriu și anume, cu numele altui obiect: „O, tu nici visezi, bătrâne, câți În cale ni s-au pus! Toată floarea cea vestită a Întregului Apus, Tot ce stă În umbra crucii, Împărați și regi s-adună, Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună...” (M. Eminescu) „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă Prin care trece albă, regina nopții moartă...” idem. - metonimie - (Înrudită cu metafora) Înlocuirea unui nume cu altul, ori
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ori un obiect se numește cu numele altuia, se pune efectul În locul cauzei, opera În locul autorului, ori invers, conținutul În locul vasului etc: „Codru clocoti de zgomot și de arme și de bucium.” „Tot ce stă În umbra crucii Împărați și regi s-adună...” (M. Eminescu) - oximoron- alăturare de cuvinte exprimând noțiuni contradictorii: „Neguri albe strălucite Naște luna argintie.” „Țesând cu recile scântei O mreajă de văpaie...” (M. Eminescu); „Curat murdar...” (I. L Caragiale); „Povestea lui Harap Alb” (I. Creangă); - paradoxexpresie exprimând
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]