70,637 matches
-
Iisus” exprimă și sintetizează, în câteva cuvinte toată învățătura Bisericii noastre ortodoxe. Prin rugăciunea lui Iisus noi atragem această îndoită cunoaștere a sfințeniei și puterii lui Dumnezeu și a păcătoșeniei și neputinței noastre. Sf. Maxim Mărturisitorul arată că patima mândriei constă în a nu lua în considerare două lucruri: puterea dumnezeiască și neputința noastră. Și această nesocotință dă naștere unei „minți dezordonate”. Prin urmare, omul cel mândru este omul nesocotinței, în timp ce omul smerit este omul îndoitei cunoașteri, care își
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
din SUA sunt cadre didactice universitare. La noi au prevalat mai ales „umanioarele”. Reforma În care se află astăzi Învățământul românesc trebuie să vizeze și acest domeniu al cercetării universitare. Procesul de cercetare cunoaște trei etape importante: Pregătirea cercetării Aceasta constă În culegerea de informații și date despre problema, tema sau subiectul care ne interesează. Este o etapă a căutărilor, când cercetătorul nu știe Încă În ce direcție vor evolua cercetările sale. În această fază, trebuie să stabilim tema, să alcătuim
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
textele istorice sau În cele de evocare: (va fi avut, trebuie să fi fost); - utilizarea prezentului atemporal (mai cu seamă În textele istorice). 2.4. Nivelul sintactic - prezența raporturilor de complementaritate Între planul prim al comunicării și cel secund (putând consta Într-un citat care să susțină afirmația din primul plan). Tot o dovadă a existenței raporturilor de complementaritate este „dialogul” dintre planul prim și textul din infrapagină (note, comentarii, trimiteri bibliografice); - frecvența ridicată a structurilor redundante, trăsătură care derivă din
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
să se menționeze la „Referințe critice” decât recenziile favorabile. Un istoric literar obiectiv nu ar trebui să țină seama de asemenea idiosincrazii, având obligația să prezinte realitatea literară așa cum a fost aceasta, cu luminile și umbrele ei. 3.3. Precizia Constă În utilizarea unei terminologii de specialitate. Astfel, lingvistul va folosi noțiuni precum afixe, desinență, diateză, flexiune, morfem, În timp ce istoricul va utiliza frecvent cuvinte ca areal, cruciadă, eră, front, independență, ofensivă, ca să nu mai vorbim de alte domenii (medical, geografic etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
concentrată asupra discutării unei chestiuni punctuale, de amănunt. Deseori, notele aduc anumite Îndreptări, corecții, puneri la punct În chestiuni foarte precise. Așa după cum spunea Magdalena Vulpe (2002), În cazul notei, accentul cade pe noutatea informației aduse, indiferent dacă această noutate constă În prezentarea unui material necunoscut sau (mai rar) Într-o interpretare proprie a unor date cunoscute. O notă științifică poate, de asemenea, să suplimenteze informația existentă Într-o lucrare anterioară datorată aceluiași autor sau altcuiva” (pp. 23-24). În sensul acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Mihai Ralea, Nicolae Mărgineanu ș.a.). Pe măsură ce legăturile noastre cu Occidentul au devenit tot mai puține, această practică n-a mai putut fi continuată. Și la noi a fost introdus sistemul sovietic, cu toate consecințele de rigoare. A apărut aspirantura, care consta Într-un „sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați În științe”. După aspirantură, se obținea titlul de „candidat În științe”, care echivalează cu doctorandul de astăzi. La susținere, lucrarea de doctorat avea obligatoriu doi oponenți, care aveau (și
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În bibliografie, acesta se va regăsi În ordinea alfabetică a numelui de familie. Sistemul acesta de note, extrem de greoi pe vremea mașinilor de scris, este astăzi facilitat de posibilitățile oferite de calculator. Principalul dezavantaj al sistemului de referințe citat-notă constă În faptul că, utilizând diverse prescurtări, trebuie să facem efortul de a căuta titlul inițial citat, dacă acesta ne interesează. De pildă, op. cit. de la nota 6 ne poate trimite la nota 3 sau 4. Dacă aceste note se află pe
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ajunge la titlul inițial, ceea ce ar presupune un mare efort din partea cititorului. Acest dezavantaj poate fi eliminat prin folosirea sistemului autor-dată, despre care vom vorbi În paginile următoare. 3.2. Trimiterea numerică Acest sistem folosit de lingvistica sovietică și rusă constă În plasarea imediat după citat, În paranteze rotunde a unei cifre ce reprezintă atât autorul, cât și titlul cărții. Lucrările citate primesc un număr În funcție de ordinea stabilită de autor. Avantajul acestui sistem este că nu Întrerupe cu aproape nimic fluența
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Desigur, În cazul În care o lucrare va fi citată de mai multe ori, cifra care Îi indică poziția din bibliografie va fi repetată. 3.3. Trimiterile În text Trimiterea În text (sistemul Harvard) pare o modalitate mai modernă. Ea constă În menționarea la sfârșitul unui citat sau al unei parafraze a numelui autorului, a anului de apariție a lucrării și a paginii; exemplu: (Foarță, 1997, p. 73). La folosirea acestui sistem pot apărea următoarele situații: - dacă sunt doi autori cu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
indicelui este menționat, În semn de recunoaștere a efortului pe care l-a depus. 2. Redactarea indicelui În general, redactarea unui indice comportă trei operații: inventarierea numelor de autori, localități, cuvinte etc.; ordonarea alfabetică și ordonarea numerică. 2.1. Inventarierea Constă În lectura atentă a materialului respectiv (studiu, carte etc.) și notarea tuturor numelor, localităților sau termenilor care ne interesează, cu precizarea paginii În dreptul fiecărei „intrări”. Se vor face atâtea fișe câte litere are alfabetul, sub rezerva că, la anumite litere
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
circa 10-15, câte erau În perioada comunistă. Acum au mai rămas pe piață circa 1 000!), iar În cadrul lor lucrează, se-nțelege, nu doar filologi și editori experimentați, ci și mulți nechemați. O altă cauză a Înmulțirii greșelilor de transcriere constă În faptul că nicăieri nu se Învață această meserie lipsită de spectaculozitate, Însă care necesită un studiu asiduu În biblioteci. Problema editării și a transcrierii unui text este veche În cultura română și În cea universală (unde coboară până În epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a demonstra cât de necesară și de importantă este transcrierea corectă. În continuare, vom arăta care sunt principiile acestei transcrieri corecte. 3. Principii de transcriere a textelor Principiul de bază al transpunerii În ortografia modernă a unui text mai vechi constă În respectarea grafiei atunci când ea notează realitatea lingvistică și În aplicarea ortografiei obișnuite, În cazurile când avem de-a face cu simple particularități grafice (Fisher, 1955, p. 71). Același experimentat lingvist spunea În continuare: „O unificare totală În sensul noii
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
rar. Se cunosc puține cazuri În care o instituție mass-media să revendice dreptul de proprietate asupra unui articol/material difuzat sau publicat de o altă instituție de profil, iar această constatare echivalează cu un elogiu adus presei românești dintotdeauna. Explicația constă În faptul că ziarele, emisiunile de radio și TV au milioane de cititori, ascultători sau telespectatori, Încât șansele ca acela care plagiază să fie prins sunt infinit mai mari decât În cazul unei lucrări științifice, de pildă, tipărită Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Biriș, 2003. Funeriu, 1995, pp. 263-267. Mușatescu et al., 1954. Parker, 1996. XIII. Lucrarea de licență 1. Date generale despre licență În conformitate cu regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de licență la Universitatea „Babeș-Bolyai”, Începând cu anul academic 2007-2008, examenul constă Într-o singură probă: prezentarea și susținerea lucrării de licență. În aceste condiții, se Înțelege că va crește exigența evaluării lucrării de diplomă, pe considerentul că, nemaiavând de susținut o probă scrisă, studenții vor avea mai mult timp la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
este concepută nu pe seama subdezvoltării celorlalți, a compromiterii trebuinței lor de creștere, ci prin crearea condițiilor favorabile, stimulative creșterii și afirmării tuturor membrilor grupului. A. Maslow preia de la antropologul american Ruth Benedict ideea unei societăți sinergetice. Potrivit specialistei nord-americane, aceasta constă în: "condiții sociale și instituționale care fuzionează egoismul cu altruismul, asigurând ca atunci când eu urmăresc satisfacții personale, în mod automat ajut pe ceilalți, iar când încerc să fiu altruist, în mod automat obțin recompense și satisfacții pentru mine însumi; când
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în contexte mai largi, în relațiile profesionale sau sociale" (p. 117). Se întâmplă însă frecvent sau conjunctural să ne lăsăm furați cu bună știință de propriile noastre capcane, de propriile "minciuni sincere"4. În atari condiții, eroismul în cotidian ar consta în a observa conflictul interior, în a lua cunoștință de noul raport de forțe, născut din percepțiile noastre contradictorii, în a recunoaște problema și a accepta că ne putem înșela. Ar însemna că ne dăm seama că am evaluat greșit
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
interpersonală și servind, ulterior, chiar ca fundament al relaților preferențiale", notează P. Golu (2003, p. 234). Relațiile simpatetice (interafective, preferențiale). Toate relațiile noastre interpersonale sunt caracterizate și influențate de stările noastre afective. Relațiile simpatetice au ca suport factorul afectiv-emoțional. Ele constau în atitudinile pozitive sau negative, de atracție sau de respingere ale partenerilor. Corespunzător lor, avem de-a face cu tendințele de cultivare sau de evitare a unei persoane. Configurația și dinamica relațiilor simpatetice sunt extrem de importante în determinarea gradului de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai mult sau mai puțin acute) între diferite idei, trebuințe, impulsuri, stiluri de viață, păreri, credințe, interese ale oamenilor. O relație trece în conflict atunci când pozițiile opuse sunt exprimate mai intens și cu (foarte) mare angajare emoțională (negativă). Conducerea conflictului constă în a vedea în situația conflictuală o problemă potențial de rezolvat (Golu, P., 2003). În viață, se întâlnesc dese situații când, într-o interacțiune de durată, putem asista la o trecere de la o abordare de tip cooperativ, apoi la una
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
rezultatul unui conflict. i. Contextul extern în care relaționează părțile este o altă sursă de raporturi conflictuale " Resursele limitate disputate de două sau mai multe părți sunt cauze aproape cotidiene ale conflictelor", scrie A. Stoica-Constantin (2004, p. 30). Resursele pot consta în bunuri, proprietăți, dar și în spațiu, timp. Putem menționa/enumera și câteva dintre cauzele conflictelor din instituții (inclusiv în instituția școlară): Cauze informaționale. Cauza multor conflicte se referă la o informație acceptabilă pentru una din părți și neacceptabilă pentru
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Mayer (2000, apud Stoica- Constantin, 2004, p. 20), relațiile conflictuale implică o componentă cognitivă (gândirea, memoria, imaginația, percepția situației și a stării conflictuale), o componentă afectivă (dispozițiile, emoțiile și sentimentele) și o componentă comportamentală (acțiunea, inclusiv comunicarea). a. Prima componentă constă în modul în care înțelegem și în care percepem relațiile conflictuale. Într-o măsură sau alta, părțile observă semnele conflictului (ale instalării situației conflictuale): pe de o parte, observă la sine starea de indispoziție, de încordare, pe de altă parte
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ordine și sunt preocupați sporadic de sentimente și gânduri legate de această situație. Disconfortul poate avea o acumulare în timp (și se poate amplifica) sau se poate consuma pe loc. • incidentul. Este un conflict neprevăzut, dar nu devastator. El poate consta într-un schimb scurt de cuvinte sau de fapte/reacții supărătoare. Ecoul este de scurtă durată, de câteva minute/ore/zile, pe măsura circumstanțelor sau a memoriei afective a părților (au a uneia dintre ele). • neînțelegerea. Exprimă o discrepanță între
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
conflictuale, ceea ce înseamnă acțiuni îndreptate către corectarea comportamentului participanților la conflict și menținerea unui anumit nivel (general) de conflictualitate (care să nu depășească limitele controlabile). Între metodele de prevenire și de gestionare a relațiilor conflictuale reținem: Metodele interpersonale Aceste metode constau în "priceperea de a organiza corect propriul comportament, de a exprima propriul punct de vedere, fără a provoca o reacție de apărare psihologică din partea altei persoane" (Olgev, Russev, 2005, p. 132). Ele contribuie/ participă la ameliorarea atmosferei psihosociale, la o
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de prevenire sau de profilaxie a conflictelor fac parte și metodele structurale. Ele se referă la (idem): • clarificarea exigențelor față de activitatea depusă/față de muncă (fiecare membru al colectivului/al echipei să știe clar ce rezultate i se cer, în ce constau obligațiile lui, răspunderea și limitele atribuțiilor lui, etapele muncii). Este necesară delimitarea clară a criteriilor de evaluare, a urmărilor îndeplinirii/neîndeplinirii sarcinilor (avansări, concedieri, premieri, încurajări etc.). • stabilirea unei ierarhii a atribuțiilor; conceperea unor sisteme de transmitere a comenzilor și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
putea obține avantaje nedrepte în cazul unei abordări mai cooperante a conflictului; • timpul este limitat și este imposibilă căutarea îndelungată a unei soluții reciproc acceptabile; • este necesar să ne păstrăm propria imagine. Pentru manageri/profesori, particularitățile acestui stil de comportament constă în faptul că subalterii sunt nevoiți să renunțe la propriile puncte de vedere, să se retragă, să demisioneze. Avantajul strategiei constă în luarea unor decizii înțelepte atunci când aceasta decizia se bazează pe o viziune caritabilă. Dezavantajul se evidențiază atunci când învinsul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
unei soluții reciproc acceptabile; • este necesar să ne păstrăm propria imagine. Pentru manageri/profesori, particularitățile acestui stil de comportament constă în faptul că subalterii sunt nevoiți să renunțe la propriile puncte de vedere, să se retragă, să demisioneze. Avantajul strategiei constă în luarea unor decizii înțelepte atunci când aceasta decizia se bazează pe o viziune caritabilă. Dezavantajul se evidențiază atunci când învinsul nu poate suporta deciziile, iar conflictul rămâne mocnit, putând să se reaprindă oricând. c. Caracterul conciliant (adaptativ, de reprimare sau de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]