7,098 matches
-
nu voi a ne mai închina la nici o "Poartă", fie mică, fie mare, nici de la Apus, nici de la Miazăzi, nici de la Răsărit! Istoria va spune despre noi, poate, c-am fost nebuni de ne-am luat la harță cu ditai "Împărăția". Am plătit... Vom mai plăti încă... Aista-i prețul libertății noastre. A meritat? N-a meritat? Respirăm!... E în joc soarta Țării! De ce alegem acum depinde, poate, veacul, veacurile ce vor veni pentru Moldova. Tăcere. Tăutu rupe tăcerea: Ce răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
râdeau. Gherasim își trage sufletul și, mucalit, începe să se vaicăre: Du... Dumnezeule!... Într-un galop... Câți cai ai mai crăpat? i-o retează Ștefan. Hai las-o! Vorbește! Vin! Vin, Măria ta! S-au pornit! Vin cu toată puterea Împărăției! Mă așteptam, șoptește Ștefan, alb, rece. În zorii zilei de 13 mai, din Adrianopole, sub flamura verde a Profetului, povestește Gherasim cu respirația scurtă, Aliotmanul a purces în marș spre Moldova... Cu Mahomed?! întreabă Ștefan scurt. Cu! Ne face cinstea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se de o "nepieritoare glorie"! Bine jucată comèdia, recunoaște Țamblac. La ce bun bâlciul aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându-se "Salvator al Creștinătății", lovește într-o Moldovă ce-i sta ca spinul în ochi, scurtează nasul "moldoveanului obraznic", ce-l înțeapă mai abitir ca săgeata ceea buclucașă, și, nu în ultimul rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unu'?... Vă... vă mulțumesc pentru credință! Și... și vă rog să mă iertați de v-am chinuit... Și v-am greșit! Iertați-mă! Nu... nu vă pot răsplăti credința, cu nimic nu vă pot răsplăti... Eu nu vă pot făgădui Împărăția Cerurilor... Cel mult poate... "cămeșa morții"... Iertați-mă... Să ne ierte Dumnăzău, grăiesc boierii și ochii lor licăresc ciudat. Iată Termopile al neamului românesc, îngână Țamblac, ștergându-și pe furiș o lacrimă. Ai spus ceva, Ioane? întreabă Ștefan. Mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
uităm că suntem și ce-a făcut din noi vitregia istoriei. Da! "Bietul om e sub vremi", rostește Daniil cu milă. Și veacul nostru a luat-o razna... Aici, la "Porțile Răsăritului", prea ne bat toate vânturile haine. Jur împrejur, împărății vrăjmașe ce se bat în capete ca munții din poveste... Și noi la mijloc. Vai de noi! Ștefan se oprește în prag. Respiră cu nesaț aerul proaspăt cu aromă de brad, după ploaie. Ciocârlia din arin cu trilul ei trezește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan zâmbește șăgalnic: Cinstit... Mai fâlfâi arareori din aripi; recunosc, mândria e unul din păcatele mele:... Mi-s aripile obosite însă, rămân pe pământ. Timpul lui Ștefan Vodă nu s-a sfârșit! se aruncă cu elan Daniil, Răbdare fiule! Nici o împărăție n-a durat numai prin sabie. Istoria ne-a tăbăcit cu atâta suferință, că avem tăria de a îndura, de a răbda... Timpul meu n-are răbdare! spune Ștefan plin de neastâmpăr. N-am stofă de mucenic să aștept "Plinirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai ușor îi e unui mărunt voievod să-și mântuiască țara... Ce crezi, Iisuse? S-or găsi vreo două sute să-l urmeze pe Ștefan Vodă? Și o sută ar fi bine... Nu! Nu!... Ajunge! Mai bine singur!... Singur împotriva unei Împărății!... Zidirea să dăinuiască, spune visător și privește undeva, departe. Să dăinuim... "De nu te lași și nu te lași până la moarte... nu poți fi înfrânt!"... Numai de-aș găsi o cămeșă... Și niscai opinci... mai ales opincile... "Miluiește-mă Iisuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să vină cu Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze... Oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga." Evanghelia după Matei, 16-24 * "Omul poate fi nimicit, dar nu învins." E. Hemingway * "Împărăția elină-bizantină a durat 1100 de ani și a cunoscut toate capriciile Soartei: gloria, măreția, decăderea... Imperiul pierea, aripile vulturului bicefal al Bizanțului nu mai băteau, a pierit după o luptă legendară... Orice clipă a Istoriei are nevoie de un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al Bizanțului nu mai băteau, a pierit după o luptă legendară... Orice clipă a Istoriei are nevoie de un om... ce iese din granițile lui înguste... Istoria îl îmbățișează, îl încununează, îl predă secolelor ca o pildă pentru generațiile viitoare. Împărăția bizantină și-a căutat omul ei. 1100 de ani nu se putea stinge cu un act modest, omenesc. Și-a căutat un erou, un erou care să nu se supună un simbol. Avea nevoie de o inimă care să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
erou care să nu se supună un simbol. Avea nevoie de o inimă care să nu cunoască nici bucurie, nici teamă, un bărbat care să urce treaptă cu treaptă Golgota lui. Un împărat, ultimul împărat, împreună cu care să piară și împărăția... Istoria trebuia să-și încheie marele ei ciclu. Și l-a încheiat în iureșul luptei, printre zidurile prăbușite, acolo, lângă poarta Sfântului Romanos, unde a căzut cu spada în mână, fără să se supună, fără să se plece, fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plece, fără să se frângă vreodată. Constantin Dragases Paleologul" Kostas Kyriazis, Constantin Paleologul * Pe Constantin și pe Ștefan i-a apropiat același Destin, aceeași luptă, aceeași încununare: ei aparțin veacurilor. Daca lupți, și lupți până la moarte, nu poți fi înfrânt". Împărăția Bizantină, ecoul Căderii Constantinopolului, a influențat Țările Române, încât Nicolae Iorga pe drept cuvânt a afirmat că Moldova a fost "Bizanț după Bizanț". CUPRINS Predoslovie 5 PROLOG GOLGOTA VALEA ALBĂ iulie 1476 21 A. A'NĂLBIT POIANA CU TRUPURILE LOR
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? / Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. / Și zicea lui Iisus: pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta. / Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Mântuire fulgerătoare, obținută tocmai pentru că nici nu îndrăznea să cugete la ea, în ceasul al doisprezecelea (niciodată nu e prea târziu), de către păcătosul aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
toți, mici și mari, învățați și neînvățați, săraci și bogați. Să-L căutăm, că-L găsim. Să ne rugăm, că ne va auzi. Să facem un pas către El și El va face 1000 către noi. Să căutăm mai întâi împărăția Cerurilor a lui Dumnezeu și toate celelalte ni se vor da nouă. Și multe altele am descoperit. Si inca de atunci mi-a venit un dor să merg să văd și eu Grădină Ghetsimani, grădină tainelor, a durerilor, unde Domnul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fost făcute de un singur călugăr, care a lucrat la ele peste 50 de ani. Cred că-i un sfânt cel ce s-a ostenit și a făcut aceste trepte. Domnul fie binecuvântat și călugărului să-i dea cunună în împărăția Să! Loc în Rai să-i facă. Era luna și frumos și încet-încet am inceput urcarea. Noi n-am fost pregătiți să fi luat lanterne. Am urcat la lumina lunii și ne-a luminat Dumnezeu calea. N-o să uit niciodată
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
săvârșit. Împăratul Irod îl iubea pe Sf. Ioan Botezătorul, dar pentru că se jurase dansatoarei Salomeea care l-a distrat atât de bine pe el și pe invitații lui că-i va da orice-i va cere, chiar și jumătate de împărăție, iar aceea a cerut Capul Sf. Ioan Botezătorul, Irod a săvârșit nelegiuirea. A făcut această din mândrie și din prea multul vin pe care-l băuse. Nu se aștepta să-i ceară Capul Sfanțului, dar putea să-și calce jurământul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ești Tu Iisus, cumva?” Iisus blând la ea privește: „Eu sunt!-Care îți vorbește.” Atunci vasul și-a luat Și-n Cetate-a alergat, Pe toți câți îi întâlnea Despre Iisus le vorbea. Doamne, dă-mi din apa Ta, Din împărăția Ta! Auzită la 7 octombrie 1996, în stațiunea Felix Iisus cu Mama Lui Iisus de la Mama Lui pleca, Timpul durerii-începea. Maica Domnului suspina Și-întristată-L întreba, Spuse: „Iisuse, fiul meu iubit, în ziua de Luni unde vei fi?” „ Atunci un călător
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
hui înfiorător Valurile marilor, Multor oameni zbuciumarea, Groază le-or curma suflarea, Cei ce răbdători vor fi Mântuire vor găsi. Cand smochinul înverzește Știți că-al primăverii timp sosește, Tot așa, văzând aceste, Voi să știți că-aproape este, Vine Sfântă împărăție, Nu mai are să-ntârzie. De va spune cineva: „Iată-L pe Hristos colea! înăuntru, în chilie... Sau departe-i, în pustie!” N-ascultați! Că mulți hristoși Răsări-vor, mincinoși, înșela-vor mult popor, Crezământ să nu dați lor! Precum
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sfârșitul a ceea ce Ronald Reagan, acest mare președinte pe care diverși netoți îngâmfați îl făceau cowboy și actor de cinema ratat, a numit cu cea mai meticulos exactă vorbă, de cea mai mare justețe metafizică : the empire of the Evil (împărăția Răului). Am trăit să vedem debulonarea statuilor lui Lenin și a lui Djerzinski, rebotezarea Sankt Petersburgului, dispariția steagului roșu cu secera și ciocanul, dispariția lui „U.R.S.S. bastion al păcii e !”. Am fost contemporanii și martorii unei fantastice Epifanii, trebuie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
om. Si duo fecit idem, non est idem . Legat de veșnicie, acest unicat are o valoare căreia nu-i corespunde nimic din ceea ce există, iar consecințele activității acestui unicat se răsfrâng și asupra vieții pământești și asupra vieții veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. Viața fiecărui om este un unicat în veșnicie, deci trebuie trăită cu cea mai mare atenție, cu cea mai serioasă responsabilitate... Dar nu toți oamenii înțeleg rostul vieții în același fel. Unii prețuiesc viața, alții o disprețuiesc. Unii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
murit. - Bine. Să ne rugăm pentru sănătatea regentului nostru Buzdugan, cinstindu-l întru mulți ani! - Nu, părinte, ai greșit, Miron Cristea să trăiască! - Mda? Ia nu mai încurcați voi slujba că e un Te Deum oficial... Pomenește-i Doamne în împărăția ta și pe Buzdugan și pe Miron Cristea făcându-le lor veșnica pomenire și să le cântăm din tot sufletul și din tot cugetul nostru Mulți ani trăiască! Acuma ce mai vreți? I-am îngropat și i-am blagoslovit pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cincilea copil al Anei și al lui Ion Mustață; au mai urmat după mine două surori și un frate. Doi frați și o soră au murit de mici. Ceilalți am supraviețuit războiului și vicisitudinilor vieții, mergând pe căi diferite în împărăția vieții. M-am născut la Adjudu - Vechi, un sat din județul Putna, astăzi Vrancea, situat pe malul Siretului. Prima atestare documentară a localității Adjud apare din 1433. Este menționat în privilegiul comercial din 9 aprilie 1433, dat de Ilieș Voievod
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
foarte bine situați; Bogdan și Răzvan, care sunt, unul jurist, iar celălalt încă student la Farmacie. Astfel, părinții noștri au trăit să-și vadă visul împlinit și s-au bucurat de copii și de nepoți. Dumnezeu să-i odihnească în Împărăția Sa ! Soția mea, Mariana Mustață este fiica lui Dumitru și a Elenei Mitrofan. Socrul meu a fost colonel în armată, o mare personalitate a timpului său. A fost Șef de Stat Major al Regimentului din Iași, din Copou, Comandant al
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
-și vădească voința sa în viața noastră, încredințându-ne «imprevizibilului evanghelic». Să fim sinceri: ne e teamă că, dacă îi vom lăsa libera inițiativă, El va sfârși prin a ne spulbera proiectele pe care le dezmierdăm. Acel «Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa, și toate celelalte vi se vor da vouă. Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine» (Mt 6,33-34), pe care Ioan Calabria a primit-o ca pe o regulă a conduitei sale și care îi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în sus», contemplând acel «pământ nou» promis de Sfintele Scripturi. Expresia esicastă de «Evanghelii vii» nu era o deviză propagandistică nimerită ca să-și vândă publicului marfa, ci o tocmeală serioasă, constantă pentru a înfăptui zilnic imperativul evanghelic: «Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa». Odată i-a spus prietenului său don Chiot că, într-o noapte foarte agitată, ar fi citit cu nesaț toată Evanghelia. O strălucire a luminii divine i-a revelat întreaga frumusețe a bunei-vestiri a lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
minte paradoxurile Evangheliei: adevărate paradoxuri dacă sunt confruntate cu modul de a gândi și de a acționa al lumii; atât de stranii încât ar fi considerate idealuri sublime, dar irealizabile. Dar sfinții prin ele au învins lumea». «Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa, și toate celelalte vi se vor da vouă». Don Calabria a luat această invitație evanghelică literal și a făcut-o să devină un sistem de viață cotidiană. A pariat pe Cuvântul lui Dumnezeu și a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]