6,950 matches
-
baie. Cu toate acestea, nu s-a putut abține să nu-și ridice privirea la sfoara de rufe. Puiul nu era acolo. Dar parcă nici în cutie nu era, s-ar fi trezit doar ! Cînd s-a uitat mai bine înăuntru, Dănuț l-a văzut culcat pe o parte, cu picioarele foarte întinse. în dimineața aceea, mama s-a plîns tatălui că nu mai știe ce să mai gătească și, în cele din urmă, a scos din congelator un pachet de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
contrariul. * Dar în definitiv, ce înseamnă, oare, a retrăi timpul trecut, a-l evoca, a-i da viață? De ce natură e lucrul acesta, pe care obișnuit îl exprimăm prin termenul vag "retrospecțiune"? A privi îndărăt, nu e oare a privi înăuntru? Nu cumva deci, ceea ce înțelegem prin retrospecțiune e pur și simplu introspecțiune? Căci de unde-l scoatem, trecutul acesta fabulos, decât din noi înșine, din tulburea, schimbătoarea substanță a ființei noastre? Și atunci ce valoare, ce statornicie, ce siguranță mai poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
n-am uitat-o: "Pensionnat de jeunes garçons, Amédée Weitzecker". Și grădina, cu troienele de frunze putrede, pustie și tristă, dar în umeda țărână a căreia a căreia se pregătește, ca și atunci, ca și întotdeauna, misterioasa renaștere a naturei. Înăuntru de asemeni, pe cât mi-am putut da seama, nici o schimbare importantă; vestibulul și hallul principal, la fel. La fel și camera în care am fost primit și în care am recunoscut numaidecât vechiul meu dormitor, cu ferestrele mari ce dădeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
buletinul, a primit fluturașul și ștampila și a mers în cabina de vot. După ce iese, politicianul pășește radios către urnă, ținând la vedere buletinul de vot, și introduce hârtia prin fantă. (De fapt, politicianul nu aruncă pur și simplu buletinul înăuntru, ca orice alegător, ci întârzie câteva zeci de secunde cu foaia împăturită în dreptul fantei, pentru ca fotografii acreditați să poată imortaliza momentul.) Apoi se lasă asaltat de stolul de mi crofoane, carel întreabă gureșe pentru ce a votat. Politicianul zâmbește și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dotate cu reflectoare și camere TV. La început - începutul acestei lumi - a fost OTVul, o hazna față de care mai toți oamenii cu scaun la cap strâmbau din nas, deși se găseau destui dintre ei care să arunce masochist o privire înăuntru. Mulți spuneau că se uită să vadă până unde pot să ajungă absurdul și ridicolul manifest, dar de fapt plăcerea lor era similară cu cea pe care-o ai când dai cu limba, repetat, la o măsea cariată și care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cu sine decît cîteva pete de sînge pe mîini. Ariadna știe acest lucru privind corabia ce se Îndepărtează... (...Lumea vorbește că Minotaurul nici n-a existat. Faptul că nu găseau ieșirea din labirint Îi omora pe cei care erau Împinși Înăuntru. Dar eu nu vreau să fiu atît de pornită Împotriva ta, Tezeu, incit să-ți contest și curajul. Acum tu pleci și mă lași pe mine În labirintul dragostei ce ți-o port. Iar eu sînt convinsă că Minotaurul trăiește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
visele, toate amintirile, lumea din care făcuse parte. Totul. B. Un salt în necunoscut Era pentru ultima oară când inima îi mai zvâcnea în acel loc care îi amintea de atâtea și atâtea lucruri frumoase și urâte. Încuie ușa, închizând înăuntru ultima zvâcnire a suferinței ei, amintirile ei laolaltă cu toată agoniseala pe care încăperile o păstra mărturie. I se rupea inima când trecu pragul pentru ultima dată dar nu simți nici un regret. Din instinct mai aruncă o ultimă privire în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ani în urmă, la Pădurea spânzuraților al lui Ciulei, pentru a dovedi că România a fost prezentă în palmares ? Paradoxul e următorul : astăzi, filmul românesc aproape că nu mai are nevoie de lobby în afară ; are mare nevoie de lobby înăuntru, în țară ! Pentru că veni vorba, standul românesc de la Cannes care anul trecut fusese excelent manageriat de APFR (Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc) a încăput anul acesta pe mâinile Ministerului Comerțului. C-așa-i la noi : dacă un lucru merge bine
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
celor mai mulți. De unde vine el ? Care este background-ul său ? Vedem, într-o scenă de pe la-nceput, un domn Bebe îngrijorat de faptul că mama lui (probabil senilă) a ieșit din casă în fața blocului, când el i-a impus clar să rămână înăuntru ; este el, oare, îngrijorat de soarta ei, ca un fiu iubitor sau există consemne numai de ei știute, legate de practica lui ilegală ? Nu vom afla... Lucrul de care ne dăm seama este că mama lui arată ca orice femeie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la voia întâmplării în această comedioară aparent dezinvoltă, nici un detaliu, nici un plan, nici o secvență... E cu siguranță mai mult decât suntem obișnuiți în filmele românești de gen, unde scenariile sunt proaste pentru că sunt scrise de oameni care, de-atâta aplecat înăuntru, nu mai strâng decât clișeele Nu este cazul lui Nae Caranfil. Primul lucru foarte bun în filmul său de debut este, fără îndoială, scenariul. E pericoloso sporgersi vine cu o modestă propunere, care ascunde, de fapt, un mare orgoliu : acela
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lege, un frig aspru dar un aer limpede. În loc de aceste vorbe frumoase, palmele mele umede, sudoarea năclăind părul. Nu mă puteam mișcă de la fereastra, sângele urca, tâmplele mi se desfăceau încet : puteam să și glumesc : poate, în sfârșit, voi pătrunde << înăuntru >>”. Naratorul, Viziru, confundă realitatea imaginației cu visul și poartă dialoguri aparente cu personaje cum ar fi Antipa. Cu acesta ar avea un contract. Personajul îi da explicații naratorului despre trăirile, percepțiile acestuia din urmă, ca și cum ar fi pătruns în sufletul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
le privesc lung: o privire ca înaintea unui duel. De ce nu recunoașteți că sînteți bătrîne? le întreb surîzînd și-mi văd de drum. Intru în clădirea Serviciului electronic și caut ușa pe care scrie "șef-adjunct serviciu". Bat, apoi deschid încet. Înăuntru, pe o masă în formă de L, se află o mulțime de aparate, dintre care multe îmi sînt cunoscute din facultate. La capătul dinspre fereastră al mesei, pe un scaun rotativ, cu pistolul de lipit în mînă, Nelu Arbore stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Succes! Mulțumesc! Îi strîng mîna și pornesc pe scări în jos. Intru pe culoarul de la etajul opt și bat la ușa biroului în care știu că-i găsesc pe inginerii Petre Graur, Gică Lupu, Dan Luchian și Tudor Brăduț. Intru. Înăuntru, toți patru, la cele patru birouri, stau aplecați asupra lucrărilor. Hei, salut, amice! îmi strigă inginerul Graur, dezbrăcat de haină, cu mînecile cămășii ridicate pînă la coate. Bună ziua, domnilor! îi salut, strîngîndu-le mîna pe rînd. Ce mai face domnul Vlădeanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îmi văd și eu de drum, în sus, spre biroul șefului. Dom' inginer, îmi zice secretara cînd intru, acum vreo oră m-a pus tovarășul inginer-șef Teodoru să vă caut. Ce-a vrut? Nu știu. Intrați la el, e înăuntru, arată secretara cu privirea spre ușa biroului inginerului-șef. Cred că e vorba de intrarea în funcțiune a separatorului, o fi vrînd să știe cum merg lucrările. Normal ar fi fost să discute cu Don Șef, că pe mine abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
știu că m-a lăudat în cîteva ședințe pe vremea cînd a fost numită ingineră-șefă... Biroul ei este la etajul doi, acolo unde sînt și birourile directorului economic, directorului comercial și directorului mecano-energetic. Bat la ușa Brîndușei și intru. Înăuntru nu e nimeni. Ies pe culoar și încep să mă plimb. Îl întîlnesc pe directorul economic, îl salut și-l întreb dacă știe pe unde e tovarășa Roman. Am fost împreună la un sfat tehnico-economic, îmi răspunde. Trebuie să sosească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sportivă din combinat, iar cînd stă pe-aici prin birou, îndeplinește funcția de secretar al președintei. Îi explic ce vreau de la președintă și el se duce să explice mai departe. Se întoarce și-mi face semn că pot să intru. Înăuntru, în biroul președintei, n-am mai fost pînă acum. E frumos, ba chiar foarte frumos. Are un birou cu două corpuri, două fotolii cu o măsuță între ele în fața biroului, o masă lungă cu cîte șapte scaune de o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ușile, apăs pe butonul pentru etajul doisprezece și mă întorc spre oglinda de pe peretele din spate al liftului, să-mi controlez ținuta. Sus, la etajul doisprezece, bat la ușa știută. Aud un "da, intrați, vă rog!", deschid, fac un pas înăuntru, închid ușa încet, apoi îmi scot casca. Sărut mîinile, spun doamnei Teona, care mai țăcăne o dată pixul și-l lasă peste dosarul din fața sa. Am adus contractele, vorbesc cu glas scăzut, așezînd dosarul pe biroul economistei. Știi, surîde doamna Teona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întotdeauna la mine, în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite. Intru în curtea I.L.L.-ului, pătrund într-un culoar lung, cu cîteva uși în partea stîngă, bat la o ușă pe care scrie "relații cu publicul" și intru. Observ că înăuntru sînt și femei și bărbați. Cuprind dintr-o privire pe cele trei femei și spun "sărut mîinile", apoi înclin capul spre cei doi bărbați, șoptindu-le "bună ziua". La biroul din stînga, după ușă, o doamnă, indiferentă la ce se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă împrietenesc și, împreună, vom "pierde dorul de părinți / Și visul de luceferi". Acum la cine mergeți? mă întreabă portarul Consiliului Popular, deschizîndu-mi ușa. La tovarășul Fărcășanu, îi spun. Camera 70. Urc, bat la ușa cu numărul 70, apoi intru. Înăuntru, un bărbat stă la fereastră și privește strada. Ce-i, tovarășe, mă ia la rost individul de la fereastră imediat ce intru, întorcîndu-se spre mine contrariat. E același bărbat cu care m-am întîlnit nas în nas la ușă, cînd am venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ușii, iau o figură gravă, bat de două ori, bag imediat capul prin deschizătura ușii, acopăr dintr-o privire încăperea și observ în dreapta o ușă capitonată, iar în stînga un birou la care stă secretara. Vă rog, tovarășul prim e înăuntru? o întreb eu pe secretară cu un ton grav, sigur pe mine, de parcă aș veni pe aici de cînd lumea, arătînd cu privirea spre ușa capitonată. Nu, îmi răspunde secretara. Tovarășul prim a plecat de urgență la Combinatul Chimic "Valea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlădeanu... Aa... Ce faci, Mihai, noaptea pe aici? mă întreabă bătrînul. Moș Toader, am fost dimineață pe aici și-am văzut magnolia. Am venit acum să-mi dai și mie o cutiuță cu flori... Mda, mormăie bătrînul, ai văzut... Hai înăuntru... Moș Toader a deschis ușa din capăt și a aprins lumina, apoi îmi face semn să-l urmez. Vreau să intru, dar mă opresc de îndată ce-mi arunc privirea înăuntru. Nu-mi vine să cred! Muntele de diamante de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cutiuță cu flori... Mda, mormăie bătrînul, ai văzut... Hai înăuntru... Moș Toader a deschis ușa din capăt și a aprins lumina, apoi îmi face semn să-l urmez. Vreau să intru, dar mă opresc de îndată ce-mi arunc privirea înăuntru. Nu-mi vine să cred! Muntele de diamante de dimineață nu-i acum decît un biet copac, pe ramurile căruia mai scînteiază ici și colo cîte un boboc nedesfăcut ori cîte o floare roză, cu vîrful pătat deja, semn că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acum înainte, are să conteze numai sănătatea. Precum vezi, am renunțat destul de ușor la tot. Aștept. Am să te țin la curent prin cărți poștale. Chiar azi le reiau. Te rog îngrijește-te. [...] Am ridicat pachetul azi-dimineața la zece. Era totul înăuntru, afară de un ruj de buze. Ai scris trei, nu erau decât două. Dar ce lux! Rochiile îmi vin ca turnate. Doar gulerul celei cu flori trebuie ajustat. Îmi place grozav rochia cu negru și alb. Sunt mândră ca un păun
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Am să-mi aduc aminte și pe patul morții de izolarea asta cumplită, de singurătatea care crapă pereții și țâșnește în afară, sub formă de stalactite și stalagmite, făcând zidurile să arate ca niște arici. Dar în acest tablou apocaliptic, înăuntru, trandafirul strălucitor al iubirii mele pentru tine, draga mea... Am să fac o baie rece înainte de a ieși, căci n-aș putea niciodată să ies pe stradă așa lipicioasă și parcă dată cu ulei. Te sărut din vârful buzelor, iubito
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să... — A! Domnișoara de onoare! Vicarul vine în întâmpinarea noastră ușor agitat și Luke și cu mine tresărim. Pregătită să porniți spre altar? — Ăă... cred că da, spun, conștientă de privirea lui Luke fixată asupra mea. Da. — Foarte bine! Haideți înăuntru! îi spune vicarul lui Luke. Doar nu vreți să scăpați momentul! — Nu, spune el, după un moment de tăcere. Nu, în nici un caz nu vreau asta. Mă sărută scurt pe umăr și intră fără să mai adauge vreun cuvânt, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]