7,247 matches
-
ea. Această m-a f)cut s) descop)r talentul. Ce idee ingenioas), original) și surprinz)toare a fost s) m)nânce o prun) În clas). Așa i-a pl)cut lui, iar pe mine m-a cucerit. Am fost Încântat și eu. La fel s-a Întâmplat și cu profesorul Werblowsky. Așa a fost și cu asocierea pe care nu m-am putut opri s) o fac, dar care era binevenit). Ins) esență serii - și am avut parte de mai
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
puși. M) emoționaser), creându-mi o stare pl)cut), stimulându-mi dorința de a admira priveliștile. Am intrat În Orașul Vechi prin Poartă Damascului și am coborât agale pe aleile boltite. Murd)ria bazarului mi se p)rea delicioas). Sunt Încântat s) v)d m)g)ruși care ies cu spatele din dormitoare sau din dormitoare-ateliere-buc)ț)rii sau brut)rii sau Inc)peri unde se Împletesc coșuri. Pe ălei, croitorii lucreaz) la vechi mașini de cusut Singer, cu pedal). Îmi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
schimbat În mod ciudat. Omul harnic din proverbul lui Solomon ar putea sta În picioare În fața regilor; Weisgal, care este un om harnic, a f)cut mai mult decat s) stea În picioare În fața lor. El știe cum s)-i Încânte pe cei bogați și s) obțin) de la ei mari sume de bani; știe cum s) le stârneasc) interesul. Aceștia l-au luat foarte În serios. Pe pereții casei sale din Rehovoth sunt fotografii cu el și soția lui, Shirley, Împreun
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ascultat și, Împotriva voinței lui, au pornit r)zboiul În iunie. Suntem invitați la cin) de unii dintre prietenii Alexandrei - care, ca și ea, predau matematică la Universitatea Ebraic). Oameni pl)cuți. Copiii, un b)iat și o fâț), sunt Încânt)tori. Vin la mas) și ne examineaz) cu Îndr)zneal), dând târcoale prin camer) ca niște pui de lei. Se uit) În farfuriile noastre, s) văd) cum m)nânc) str)inii cotletul. Suntem niște creaturi ciudate și Îi facem s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
La Țel Aviv am oprit un taxi, am ar)țâț acreditarea de ziarist și am spus: „Du-m) În Galileea!”. Taximetriștii, veterani ai r)zboaielor din 1948 și 1956, de-acum prea b)trâni că s) mai poat) lupta, erau Încântați s) te duc) pe linia frontului că s) văd) ce se mai Întâmpl) acolo. În Cisiordania am c)l)torit foarte bine, pentru c) Gruson avea mașina lui. The New York Times m-a impresionat prin eficientă organiz)rii sale. Echipa ziarului era
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
acuzațiile lor erau total nejustificate, proiectul fiind integral american. Singura participare a românilor fusese să dea din coate pentru a mă Împiedica să plec, dar până la urmă nu au reușit. Fundația Ford, Însă, care Îmi acordase generos bursa, a fost Încântată de spectacol, și asta conta. Dar știu din scrisorile pe care mi le scria mama că și la București, În lumea actorilor, mulți erau plini de admirație pentru succesul avut, cu speranța că se poate și altfel, dacă ai curaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
buzele, cu toate că zâmbeam la rândul meu). Cel mai entuziast mă Întâmpină reprezentantul lor sindical, un actor care Între timp a câștigat un statut de mare celebritate. În speech-ul lui inaugural, sublinia că ei, fiind un grup de stânga, sunt Încântați că au un „frate“ venit dintr-o țară comunistă să-i Îndrume, pentru că eu, educat În România, ar trebui să Înțeleg corect aspectul politic al piesei. În timp ce vorbea, am văzut pe masă, așezat lângă Shakespeare, Capitalul lui Marx și dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la câteva ședințe de antrenament Kyogen conduse de șeful școlii, Meșterul Okura. Kyogen e un stil considerat inferior Nô-ului, jucat de obicei În pauzele dintre piesele „grele“ și având scopul să ușureze, prin secvențe comice, atmosfera tragică. Priscilla era când Încântată de studiu, când dezamăgită, căci lecțiile de mișcare sau de voce nu aveau nimic din energia spirituală la care se aștepta, dimpotrivă, păreau reci, tehnice. L-am Întrebat pe Meșter la ce se gândește un actor când trece peste hashi-gakari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pedepseau poate pentru Îndrăzneala noastră nepermisă... Ani mai târziu, am jucat În sfârșit Troienele la Săo Paolo, dar cu Naționalul bucureștean, În turneu În cadrul Bienalei. Mulți dintre actorii brazilieni care fuseseră distribuiți cu douăzeci de ani În urmă au venit Încântați să mă reîntâlnească și curioși să fie martori la spectacolul pe care ei nu reușiseră să-l joace. Pentru mine, reprezentațiile cu Troienele au atins aici punctul culminant. O participare ca a spectatorilor brazilieni, trup și suflet, la crearea energiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dramatice, și să ofere clubului de exaltați gruberovieni doar concerte extraordinare cu diva adorată. Opera ar costa mai puțin, biletele ar fi mai ieftine și astfel ar putea să fie educat un nou public tânăr. Marea Editha poate să-și Încânte fără intermediar puriștii În concert, căci acolo ea e superb distribuită, iar un public nou, doritor de operă și teatru, va merge să vadă Norma așteptând să se ridice cortina ca să dezvăluie o lume reală, cu personaje vii și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de American Repertory Theatre. O serie de regizori importanți ca Robert Wilson, Peter Sellars, Richard Foreman, Lee Breuer, Joanne Alkalaitis sau Anne Bogart lucrau acolo, În timp ce la New York experimentul Își pierdea forța, off-Broadwayul devenind din ce În ce mai comercial. Bob Brustein a fost Încântat să producă la teatrul său un spectacol coupé alcătuit dintr-o versiune prescurtată a Portocalelor, ca pretext de improvizație În stil de commedia dell’arte, urmat de Regele cerb, pe care i l-am propus În colaborare cu Julie Taymor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu deliram. Un fel de swing Împlinisem deja patruzeci de ani. Celebrele cuvinte ale lui Dante, Nel mezzo del cammin di nostra vita, mi ritrovai per una selva oscura, chè la diritta via era smarrita, pe care le recitam altora, Încântat de muzicalitatea metaforei, Începeau să-mi sune mai puțin metaforic și mai mult ca o descriere a propriei realități. La mijloc de drum, mă simțeam adesea rătăcit În „pădurea“ orașelor, a aeroporturilor și gărilor, a restaurantelor și hotelurilor, a teatrelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
neplăcut, când mă gândesc că, În scurtul an cât m-am aflat În posesia acelei averi proprii, am fost prea absorbit de plăcerile firești ale tinereții - o tinerețe care-și pierdea rapid entuziasmul ei inițial, neobișnuit - pentru a fi excesiv de Încântat de moștenire sau pentru a mă simți mâhnit când revoluția bolșevică mi-a confiscat-o peste noapte. Această amintire Îmi dă sentimentul că sunt nerecunoscător față de unchiul Ruka; sentimentul că mi-am Însușit atitudinea generală de o condescendență surâzătoare pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din ea care o definea mult mai bine decât bărbiile, ticurile sau chiar franceza ei - ceva poate Înrudit cu acea ultimă privire pe care i-am aruncat-o, cu minciuna surâzătoare de care se folosise pentru a mă vedea plecând Încântat de mărinimia mea sau de acel lebădoi al cărui chin era mult mai aproape de adevărul artistic decât coborârea lentă a brațelor palide ale unei balerine; pe scurt, ceva ce am fost În stare să apreciez abia după ce obiectele și ființele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când Îl certa fiindcă nu pregătise cămașa care-i trebuia, la fel cum, știind din experiența proprie că orice băiat are mândria lui, asprimea mustrărilor lui se domolea, având drept urmare o iertare bruscă. Astfel, am fost mai mult nedumerit decât Încântat Într-o zi, când, aflând că m-am tăiat dinadins la picior, chiar deasupra genunchiului (mai am și acum o cicatrice) pentru a scăpa de o recitare la oră, pe care n-o pregătisem, tata nu părea În stare să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fața spre fereastra bucătăriei, unde becul ardea de mult și unde Doina pregătea cina, trebăluia, se dusese să aducă de acolo solnița sau ceainicul, un Dani de 4-5 ani, observând-o cum se mișcă dincolo de geamul luminat și exclamând surprins, încântat: „Uite-o pe Nașa!”. De parcă ar fi văzut-o la televizor, pe un ecran, și nu aievea, de parcă ar fi asistat la o întâmplare suprafirească. Imaginea Doinei, încadrată de rama unei ferestre luminate, devenea, pentru Dani, privitor din întuneric, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
foarte interesante. Am trecut pe langă Marea Roșie. A oprit puțin mașina vreo 15 minute. Am văzut multe și la Marea Roșie. S-au făcut case pentru turiști, mai bine zis vilișoare, frumos amenajate, cu ălei de flori minunate care-ți încântă inima și ochii. Cred că e plăcut să stai să petreci un timp pe plajă la Marea Roșie. Te duce gândul la cum s-a despărțit marea și au trecut evreii că pe uscat. Te gandesti la trecutul ei și vezi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
împotriva cărora imagina (hiperbolic, evident, formula fiind a lui Cioran) o „noapte a sfântului Bartolomeu”. Fără să ader la ele, atitudinile acestea nu mă contrariau (îl admiram pe Nietzsche și-mi plăcea spiritul de tăgadă și frondă, care altminteri mă încântase și la Zarifopol), ba chiar, adesea, mai cu seamă la Eliade, le găseam serioase, nuanțate și convingătoare. Dintre cărțile „tinerilor” îmi plăcuse enorm eseul sobru și plin de umor filozofic al lui Noica, Mathesis sau bucuriile simple (1934), premiat de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tocmai Lovinescu nu l-a înțeles pe Caragiale și a spus ceea ce a spus despre el, și anume considerând că Brăescu îi e superior, fiind mai obiectiv. Vedeți, Brăescu era un umorist de o remarcabilă calitate și pe mine mă-ncântă ori de câte ori se-ntâmplă să-l recitesc. Dar Caragiale nu este un umorist. Este un mare autor comic, printre cei câțiva - șase, șapte, opt, câți or fi, nu i-am numărat, poate mai puțini - creatori de comic monumental, fiindcă nu se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
gândirea orientală). Hegel spune : „Das Sein und das Nichts sind ein und das selbe”. Ființa și Nimicul sunt unul și același. Caragiale habar n-avea de Hegel, bineînțeles. Și cred că, dacă ar fi știut fraza asta, l-ar fi încântat și probabil că și-ar fi pus-o ca moto pentru opera lui. (Dar din fericire hegelian nu a fost, având un instinct salubru, pe care evident Noica l-ar fi blamat, mușcat cum era de acest morb tetanizant !) ÎNTREBARE
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de care e îndrăgostit, o contemplă în taină ca un amant și nu vrea s-o ̀împartă cu nimeni. Pașadia se exprimă prin cuvânt, opera lui e discursivă, prin esență destinată comunicării. El nu poate fi unicul său cititor, încântat de propria-i lucrare ; nici nu ar avea timp pentru asta de vreme ce scrie fără contenire, iar în rest petrece cu ceilalți „crai”. „De dimineață până seara el nu se mișca de acasă, nu se ridica de la masa de lucru dintre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ani am avut prin Topîrceanu revelația lui Arghezi. Răsfoind Parodiile originale am dat de cea a Blestemelor argheziene. Firește, nu puteam la vârsta aceea, fiind și în totală necunoaștere a lui Arghezi, să gust parodia ca atare, dar m-a încântat grozava inventivitate în materie de ultragiu. Copiii, sau poate numai unii copii, printre care m am numărat și eu, sunt avizi de cruditate verbală, de limbaj agresiv, de cinism (cred că nu e negreșit un semn rău). Blestemele pseudo-argheziene m-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vecinul Anders a stins focul spunând: ești prietenă cu focul? Prietena mea, pianista Ingrid Lindgren, a venit la mine- a cântat la pian din Mozart și Chopin. Pisica vecinilor care au plecat în Spania e la mine, și Ingrid e încântată de feline. Când ne-am așezat la masă, pisica a sărit pe masă, așezându-se pe cartea mea cea nouă! Seara mi-am amintit din nou de visul cu René, de azi-noapte, eram cu el în fața unei catedrale și așteptam
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în carte povestindu-i ceva nou despre ciuperci, la indieni; cum ciupercile sunt pentru ei răsuflările zeilor, prin care li se comunică știința despre Pământulmamă, despre alchimia agriculturii, legăturile dintre aburi-răsuflare și suflul vital al tuturor ființelor. Agneta a fost încântată și foarte inspirată și i-a venit poftă să refacă romanul în acest sens „irațional” care ar putea scoate narațiunea dintr-un impas (fie el numai imaginar) semnalat de editor și redactorul de carte. Apoi, sub entuziasmul „găsirii cheii” (care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Oana Rotaru, Elena Turca, Vlad Mărculescu, Cătălin Negru, Dumitru Buzincu, Răzvan Iacob, Mădălina Niconof, Alexandra Aftanase, Oana Gheorghe, Claudia Cutca, Celina Dumitru și Mihaela Cogeanu. Gingășia, siguranța executării elementelor de tehnică coregrafică și, nu în ultimul rând, prestanța tuturor au încântat publicul spectator, care a răsplătit cu vii aplauze întreaga manifestare. Să le urăm noi succese în misiunea plină de noblețe pentru care se pregătesc! (Flacăra Iașului, 7 noiembrie 2003) DEBUT CONVINGĂTOR ÎN LA TRAVIATA Dintre toate operele lui Giuseppe Verdi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]