8,238 matches
-
răsărit». Dar spre deosebire de copiii din alte zone ale țării, ei mai au în repertoriu cântecul religios, bisericesc : Nașterea ta Christoase, Dumnezeul nostru, Răsărit-a lumii Lumina cunoștinței. Că-ntru dânsa cei ce slujeau stelelor De la Stea s-au învățat să se-nchine ție Soarelui dreptății Și să te cunoască pe tine Răsăritul cel de sus ! Doamne mărire Ție ! 2. Ceata feciorilor Un foarte frumos obicei a cărui tradiție se pierde în negura veacurilor este colinda cetei feciorilor care merge pe la casele locuitorilor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
femei în vârstă care se simțeau bine în preajma tineretului. «Fata cu colacu», era un obicei al locului, care consta în faptul că în prima zi a crăciunului, ceata mergea și ducea părinților uneia dintre fete o glajă de rachiu și închinând îi rugau pe aceștia să-și lase fata să vină «cu colacul» la petrecerile lor, arătând totodată și care-i feciorul care o cere și care-i va purta grija pe tot timpul cât durează sărbătorile, o va juca, o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lăsat, o Domnului nostru Taie mii de cuconași Dumnezeu nu s-a-ntâmplat, o Domnului nostru C-a fost voia tatălui Tatălui și-a fiului, o Domnului nostru Tatălui și-a fiului. Să te gazdo veselești, o Domnului nostru Ne-nchinăm cu sănătate. Colindă la casă cu fete. grupa 1. Colo josu mai în josu, hei ler, flori de măr în cel câmp verde frumosu grupa 2. Este-o verde de livadă, hei ler, flori de măr O livadă și-o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai bun, Și-apoi l-am adusu, la aceste case, Dai tu domn mai bun, Prea cinstite case, mese-mpodobite, Dai tu domn mai bun, Ia să fiți voi veseli, ăstor oameni buni, Dai tu domn mai bun, Iar noi vă-nchinăm, dalbă sănătate, Dai tu domn mai bun. Colindă pentru casă cu fecior Colo josu, mai din josu, Florile-s dalbe.( se repetă după fiecare al doilea vers) Din ce câmpu-i mai frumosu, Din tri locuri sunt tri jocuri. Iar un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
înainte de a-și fi terminat misiunea ei nobilă pe acest pământ. Neîntrecută în creația cântecului de jale, a bocetului la morți, acest suflet sensibil, rapsod desăvârșit, a fost adusă pe lume ca să cânte muncind și să muncească doinind. Și-a închinat versul tuturor celor pe care i a cunoscut și i a iubit, melodiile ei făcând și pe cel mai aprig bărbat să strivească boabe de rouă între gene când o auzea. A întocmit multe versuri în memoria atâtor eroi care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de mers pe jos, străbătând câmpii, văi, dealuri, învingând obstacolele puse în cale de munții Alpi, ajunge mulțumit la rădăcina Columnei lui Traian, pe care o admiră în toată măreția sa. În fața acestui simbol al virtuților latine, Badea Cârțan se închină creștinește, așa cum o făcea în fața icoanelor din biserica satului său Oprea Cârțișoara. Soarele asfințise de mult, stelele se arătaseră și licăreau pe cerul Italiei, iar ciobanul nostru, nu din obișnuința de a se culca acolo unde-l apuca noaptea, ci
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și colo prin caracterul impunător al energicei manifestații populare cuprinse în fapta lui, e așa de puternică, încât nici bani de drum nu-i trebuie. Așa a străbătut Italia și Franța; a văzut Columna lui Traian la care s-a închinat ca la sfintele icoane din stâna lui, s-a minunat de zgomotoasa măreție modernă a Parisului și i-a părut totdeauna rău că n-a trecut Pirineii, dincolo de cari alți frați îl așteptau» Patru săptămâni încheiate a stat Badea Cârțan
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
angajează ca lucrător pe un vas rusesc, trece prin Alexandria la Iaffa și de aci pleacă iar pe jos spre Ierusalim. Greutățile drumului la acea vreme și riscurile pe care le-a întâmpinat pentru realizarea dorinței sale de a se închina la mormântul sfânt, sunt lesne de înțeles. Necunoscând limba și situația geografică a teritoriilor pe care trebuia să le străbată, Badea Cârțan a avut de îndurat peripețiile locurilor necunoscute, după cum chiar el povestește, în lucrarea lui A.P. Bănuț, «Tempi Passatti
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
soare. Elis» Sub aceiași cruce mai odinește și sora lui, învățătoarea Budac Elisabeta n.1918-d.1995, cunoscută îndeosebi sub numele de Veti, cea care după uciderea soțului, preotul Malene din Brașov, de armata de ocupație sovietică în 1946, și-a închinat întreaga sa activitate, luptând în felul ei, pentru propășirea unui neam românesc demn și curat. Despre vreun gest de recunoștință din partea patriei pentru sacrificiul total al luptătorilor din munți din anii de după instalarea în țara noastră a unei puteri străine
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
citit-o cu atenție, mai ales că veneam aici. Cartea este un dar al creștinilor ortodocși din Grecia pentru creștinii ortodocși din România. Dacă aceste moaște sunt în permaneță la Iași, de ce credincioșii vin din toate părțile să se închine doar în 14 octombrie în fiecare an, când este atâta aglomerație, stau la rând, uneori este frig? Ar putea veni oricând și le- ar fi mai ușor. Asta m-am întrebat și eu. Probabil că de ziua Prea Cuvioasei, consideră
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cererea de protecție a materialelor semnalată în aceeași revistă. Nici în 1926 nu se schimbase nimic. Tot din Revista Moldovei aflăm că la Ipotești casa [...] a fost dărâmată de-a binelea, iar mormintele părinților [...] lângă bisericuța spartă și gata să închine steagul, sunt complet părăsite și acoperite cu bălării 52. La comemorarea a 37 de ani de la moartea poetului, căpitanul A.I. Gheorghiu se întreaba: este aceasta o comemorare? Nu ! ci un prilej de a dovedi câtă depărtare de la vorbele și inițiativele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
edenică, de bucurii, iar mai târziu de chinuri și de scufundări în neant. Este o diferență ca de la cer la pământ între atitudinile care vor urma de aici înainte și ceea ce a fost până acum; căci una este să te închini l-amanta [...] de lemn,/ În sfânta mănăstire,/ Într-un cotlon de sobă156, aruncată în foc pentru că nu-ți răspunde, și cu totul altceva să tânjești la o oră de iubire 157. În prima atitudine, era o simplă imitație nevinovată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Un copist avizat a se cultiva pe apucate [...], iubitor de singurătate [...]. Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit din arhiva unei cancelarii, și atmosfera leneșă și flegmatică a cafenelei asta era toată viața lui. Cum s-ar fi închinat unei copile care i-ar fi dat lui inima ei! Adesea și-o închipuia pe acea umbră argintie cu fața albă și păr de aur căci toate idealele sânt blonde [...], și parcă i se topea sufletul, ființa, viața, privin d-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și-mi părea că-mi plec albastrele mele mări și înstelatele mele ceruri, munții mei cei negri și văile mele cele verzi, nopțile mele cele lunatice și zilele mele cele de foc, îmi părea că le plec toate și le-nchin cu tămâia vieței lor unei palide umbre de argint, ce-mi părea centrul lumei, umbră ce cobora razele soarelui ca pe-o scară de aur umbra Poesis! Adeseori îmi părea cumcă Eternitatea nu mi-ar fi destulă s-o ador
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
româno-rusă pătrunzând în redută, Grigore Ion, soldat în batalionul 2 Vânători, ajutat de sergentul Stan Gheorghe și caporalul Nica Vasile, zmulg un steag de la vrăjmaș..." Steagul va fi prezentat prințului Carol și împăratului Alexandru, apoi, dus în triumf la București, închinat în fața statuii lui Mihai Viteazul și, în cele din urmă, depus la Arsenal. De aici încolo, începând un adevărat circ electoral. Odată cu apropierea alegerilor, contestatarii conservatori afirmă, nu fără a se contrazice și a înșira scorneli cusute cu "rață" albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
caracterizează mai mult decât elogios, apreciind că "sugerează universul industrial desfășurat în spațiul cosmic". În apartamentul său din cartierul Vedado, Sandu Darie mă întâmpină cu un torent de vorbe, îmbiindu-mă, în același timp, să privesc o "structură spațială", să închinăm un păhărel de anason, să-i povestesc despre Moldova, să răsfoiesc albume... să...să... Și el și soția sa (ardeleancă) vorbesc impecabil românește și ai mereu senzația, amplificată și de ambianța profund românească a apartamentului, că te afli undeva, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Iisus în fața lor răsare. Surâzător Mântuitorul Tinzându-și brațele-amândouă Spre cei ce pregăteau omorul Îngână dulce: pace vouă! Drumeții-ngălbeniți ca ceara Cuțitele scăpă din mână Și păcătoșii - ngenunchiară Culcându-și frunțile-n țărână. Și-n timp ce câteși-trei se-nchină Cu lacrimile râu pe față, Iisus în para de lumină Se mistuia-n văzduh și-n ceață. Pensia noastră La 2 septembrie 2013 își aducea aminte de sărăcia de-acasă și ne scria scuzându-se, că la vârsta ei nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dublu ne înșira versurile : Se zguduie pământul, se zguduie credința A început biet-om să trăiască cu spaimă Că o să vină timpul, să nu poți zice tată, Să nu poți zice mamă; Dacă credința noastră este atât de sfântă Ne închinăm ca oameni, și spunem Doamne, Doamne. Te mai rogi și plătești și slujbe la biserici Să se nască copii, ca să umple pământul C-așa spune la carte, chiar Dumnezeu cel sfânt ; Să strige, mamă, tată, așa ca altădată Să strige
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
zic : când îmi mai scrieți, că eu vă răspund ?! La scrisoare de mai sus, destul de lungă, semn că se simțea bine, doamna Adriana alătura în plicul expediat doamnei Dumitrescu și alte câteva materiale, poezii și proză. Una din poezii era închinată, cu toată dragostea, salariaților Căminului Schitul Darvari : Toată dragostea Stau și mă gândesc bine. Și iarăși mă gândesc, N-aș fi crezut vreodată Că spre sfârșitul vieții Așa frumos trăiesc. Iar pentru munca voastră Drag colectiv de-aici, Eu stau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-au călătorit Și au mers cum li s-a spus Ca să-l vadă pe Isus. Pe Iisus ei l-au găsit Într-un grajd bine-încălzit Maica îi cânta și-l legăna Că nici scutece n-avea. Craii i s-au închinat Și pe alt drum au plecat Cu maica și cu Iisus Lui Irod nimic n-au spus. Pe sub sălcii se-ascundeau Să nu-i vadă nimeni Pe maica o apărau Pe Iisus îl mângâiau. Eu pentru voi, voi muri Eu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
că a venit în țară unde încă e bine. Sigur că suntem gospodine... de ce am lucrat 40 de ani - 37 numai în armată, să fiu eu la 94 de ani altfel? Oricine vine să mă întrebe câți ani am, se închină! Mă văd mult mai tânără. De mâncare, am fata care-i dau din pensie și-mi cumpără și pregătește ce voiesc. Nu mănânc din cutiuțele cele, că nu știu ce-i în ele, cumpără ficăței de pui, îmi fierbe și-mi face
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ani. Am avut și noi gospodărie, deși nu bogată, dar frumoasă - pentru că era a noastră - și așa au rămas în ea doi frați mai mici cu tăicuțu, care s-au împăcat foarte bine. Trecând anii așa de repede, mă mir, închinându-mă și întrebându-mă, cum mi s-a prăpădit aproape tot neamul, frații, sora, nepoții, și mă văd astăzi singură, cu un fiu și nepoți care nu m-au ascultat niciodată. Singură, încă de copil, m-am obișnuit frumos cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Ai mai auzit vreodată, să-ncerce lupul să intre-n casa omului? Nici pomeneală! Au și sălbăticiunile iestea mai multă minte decât îți închipui netale! Apoi, întorcându-se spre mine, biata mamă îmi zice: Du-te, măi băiete și te-nchină, fă cruce și bate măcar zece mătănii și culcă-te! Că nu-s pentru tine aceste scorneli, ale Lionorei și Profirii... Vai, Mălină dragă, ce știi mătăluță, că ești încă tânără... Nu mi-o lua, te rog, în nume de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care trebuia s-o știu numai eu, iar eu puteam să-i fiu recunoscător numai într-un singur fel: Să-i asculți pe mama și pe tata, drăguțule! Să nu ieși din cuvântul lor! Să nu spui minciuni! Să te-nchini dimineața și seara! Să respecți duminicile și sărbătorile! Să fii cuviincios și să dai " Bună ziua!" la cei mai în vârstă! Să fii silitor la carte și cuminte! Că dacă știi carte, ai parte! Ai parte să fii în rând cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de marmură, poemul-testament al artistului, din care Gertrud, însoțitoarea și ocrotitoarea noastră, ne-a tradus și ne-a pus să reținem măcar acest mirific catren, care poate fi un adevărat imn și, totodată, un îndemn închinat tuturor creatorilor: "Cântecul meu închin În memoria fiorului creator, A bucuriei de a face viața Mai frumoasă decât s-a născut!" * Într-o seară, în ziua de 12 august, ne-a venit rândul să prezentăm "programul" pe care l-am pregătit în cinstea celorlalte delegații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]