7,005 matches
-
S. B.: Cu toate astea, spuneați că v-a fost foame două-trei zile. M. M.: Mănânci pâine, mai mănânci o pâine, iar mai mănânci o pâine... S. B.: Ți se acrește, vrei o mâncare caldă. M. M.: Cam de pe 26 încolo s-au reglementat lucrurile, adică s-au liniștit. Dar eram rufoși, nespălați. Unde să te speli în Piață? Nespălați de-o săptămână, puțeam. S. B.: Erau condiții de front, practic. M. M.: Mai rău, că pe front ai bucătăria înapoia
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în care este Muzeul de Artă, se afla Regimentul de Tancuri de pe Olteniței. Într-una din zile, m-am trezit că a venit peste mine în Piață Regimentul de Tancuri din Caracal și am spus: "Mă, băieți, duceți-vă mai încolo că nu mai avem loc!" S. B.: Aglomerație mare! M. M.: La un moment dat vine cineva și-mi spune: "Am prins niște ofițeri de la USLA!" Bun, și care-i problema?" Ce facem cu ei, îi împușcăm?" Stai, adu-i
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Armatei. S. B.: A fost o nenorocire că s-a trezit Kemenici cu ei pe cap? M. M.: Nu zic, dar Kemenici e chiar primul la intrare, pe stânga. Cum intri pe poartă e el, Divizionul, iar Regimentul e mai încolo. Sunt două unități acolo, în aceeași curte, lângă Gară. Iar milițienii l-au dus acolo: "Băi, unde să-l ducem? Nu-l ducem la noi că ne ia șeful la ture, că la ce-i aducem aici?" S. B.: Mai
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
S. B.: Cu Generalul Voinea cum ați colaborat? M. M.: Generalul Voinea era un om dintr-o bucată, D-zeu să-l ierte. El a stat, după Revoluție, pe "Victoria Socialismului" iar eu, tot după acest eveniment, câteva scări mai încolo de el. Era comandant de Armată, un om foarte aspru, dar corect. Făcea alergie la mustăcioși. A venit într-o zi la mine la cazarmă la Pantelimon, înainte de a mă muta la Divizie, deci după Revoluție, și ofițer de serviciu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
am gândit eu. Le-am spus: "Potoliți-vă, băi, îi creați probleme lui Brotea și omul acesta a fost cu noi salon. Îl putem băga în pușcărie pe chestia asta". M. M.: Da, așa-i. S. B.: Nu, dă-l încolo că tot apevist este, iaca nu mai putem noi de asta!" "Băi, stați un pic, mai sunt câteva luni de armată, în mai plecăm, să nu iasă o belea și să ne trezim cu armata prelugită pe la BD38!" Erau micile
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
căreia omul, dar mai ales opera îi servesc drept interpretant. În acest caz, nu este vorba doar de un efect specular sau de un dispozitiv mimetic, ci de unul hermeneutic. Cu o intuiție pe care o vom discuta puțin mai încolo, Ioana Pârvulescu sesizează ecartul care desparte deopotrivă opera și autorul de timpul său. Cu alte cuvinte, dacă gradul zero al con- temporaneității unui autor ar fi dat de chiar epoca în care trăiește și pe care o mărturisește prin scrisul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
principiu al modernității care îl face pe Caragiale „contemporanul nostru”. Îl mai putem citi și altfel ? În afară de exercițiul Ioanei Pârvulescu pe care tocmai l-am menționat, răspunsul pare a fi „nu”. La rândul meu, l-am citit de la un punct încolo pe Caragiale ca pe un modern și nu ca pe un „mare clasic”, și nu mă mai pot întoarce la inocența lecturii care mi-l servește pe Caragiale ca instrument pedagogic. Lectura relevă caracte- rul subversiv al operei caragialești care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
violenței care face din sacrificiul principalului zeu emblema sa esențială. Ieșirea din sfera gândirii umane, ne introduce pe teritoriul sacrului, care este însă și unul de negândit, putând fi omologat cu cel al nebuniei. Cu alte cuvinte, de la un punct încolo Leiba trăiește o experiență religioasă , un proces de metanoia care-i permite să afirme fără urmă de ironie că s-a convertit și că se duce să-l anunțe pe Rabin că nu mai este evreu, ci creștin. Să ne
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
obsesivă a gestului care simbolizează violența. Am văzut că și gestul țintuirii și cel al spargerii craniilor sau cel al aprinderii luminii cu corelatul său torturant al arderii mâinii au și o semnificație în perspectivă rituală. Însă de la un punct încolo apogeul tensiunii nervoase conduce la o stare de calm aparent. Ceea ce se petrece este redat de narator în termenii unui experiment științific fapt care intră de asemenea în zona unui câmp de observație care-i este propriu. Apropierea flăcării de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tot! Stop! Ședință! Se critică munca depusă până acum și se pare că trebuie revizuit ceva. Se aude un ciocan. Nu merge cu ciocanul. Aaa! E țărușul bătut strâmb. Așa, măi băieți! Scoateți-l din pământ și mutați-l mai încolo. Bravo! Păi voi voiați să îndreptați strâmbăciunea cu un ciocan de bătut cuie? Râd și ăia doi de se odihnesc pe margine. Unul a încălecat scaunul domnesc de stejar și catifea, altul a obosit de atâta stat în fund și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ani, obsedat de cadența necruțătoare a versurilor lui Rilke: „...Și orice lucruri cărora mă dau Devin bogate și mă cheltuiesc.” Știam că va muri, dar, în buzunarele veșnic sparte ale sinelui, îndesasem bine gândul că asta se va întâmpla „mai încolo”, mai târziu, altădată... Mă descumpănea această dorință imperativă de a trece Dincolo înveșmântată în hainele unui personaj pe care îl întruchipase cu frenetică desăvârșire (Babakina din IVANOV de Cehov), ca un ultim refugiu, ca un refuz încăpățânat al decesului banal
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
duc la tov. General....și s-ar putea sa-ti pierzi galoanele". A dispărut imediat și s-a întors spășit peste un minut "din păpușoi", solicitându-mi cu o voce blândă dacă se poate sa ne mutam 5 metri "mai încolo". La întrebarea mea ce importanță au cei 5 metri la deal sau la vale, "organul" mi-a răspuns -"acolo nu mai e sectorul meu"! în august 1977 a avut loc vizita lui Menahem Begin, primul ministru al Israelului. Era însoțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de la Început și pan) la sfârșit. Auzind despre o astfel de conversație, ai sentimentul c) Israelul ar fi asemenea unui dinte nu prea s)n)tos, la care rușii prefer) s) nu foloseasc) cleștele. Îl vor cl)țină Încoace și Încolo, iar când se va desprinde suficient de mult, Îl vor scoate cu mâna. Inteligentul domn D. este bine-crescut și vorbește cu decent), nu exagereaz) nimic și nu emite pretenții. Ceea ce spune domnul D. - și o spune f)r) cuvinte - este
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
rcați Într-un camion pentru a fi duși la abator. Aceștia au Încercat s) fug). Au fost Ins) Înșf)câți de muncitorii arabi, care i-au ridicat apucându-i de lan) și i-au aruncat În camion, Înjurând. Ceva mai Încolo z)ceau pieile urât mirositoare ale animalelor care tocmai fuseser) ț)iate. Când vom Înceta acest m)cel și vom trece pe legume, nuci și fructe? Nu e o Întrebare nepotrivit) atunci cand asculți un om civilizat discutând despre politic) În timpul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
asemenea mesaj care se ridică În afara politicului?“ Știam că l-am cucerit. „Să fie anunțat Ministerul Culturii că sunt favorabil continuării proiectului!“ De acum era clar că proiectul era susținut la nivel cum nu se poate mai Înalt. De aici Încolo era treaba acelui ministru al Culturii să-și dea aprobarea, după ce din frică sau lașitate blocase el Însuși bugetul. Iată Încă un exemplu În care se vede că puterea nu prea face bine la suflet: un mare poet și dramaturg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dreptunghiuri colorate. Aplecându-mă din locșorul meu călduț, Îmi plăcea să-mi lipesc mijlocul frunții, mai exact ophryonul ei, de marginea netedă și plăcută a ușii și apoi să-mi clatin un pic capul, pentru a balansa ușa Încoace și-ncolo, În timp ce marginea ei rămânea tot timpul Într-un contact alinător cu fruntea mea. Un ritm de vis Îmi străbătea ființa. Recentul „Treaptă, treaptă, treaptă“ era preluat de un robinet care picura. Și, combinând fructuos tiparul ritmic cu sunetul ritmic, descifram
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la marginea râului rece și albastru, când am auzit deodată clipociri și țipete și din spatele unui tufiș Înmiresmat s-au ivit În fața ochilor mei Polenka și alți trei, patru copii În pielea goală care se scăldau la câțiva metri mai Încolo, printre ruinele unui vechi corp de cabine pentru baie. Udă, gâfâind, picurându-i apa dintr-o nară a nasului cârn, cu coastele trupului de adolescentă arcuite sub pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite cu mâl negru, cu un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Priapostolski. Nu ne simțeam În aceeași siguranță când o conduceam acasă, până aproape de casă sau măcar până la podul din sat. Îmi amintesc grosolanele graffiti care au unit prenumele noastre cu ciudate diminutive, pe o anumită poartă albă și, puțin mai Încolo, acea mâzgălitură făcută parcă de idiotul satului, maxima „Prudența este prietenul Pasiunii“ notată cu un scris aspru, binecunoscut mie. Odată, la apusul soarelui, lângă râul portocaliu și negru, un tânăr dacinik (vilegiaturist) cu o biciușcă În mână s-a Înclinat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
maronii, iar mânerul era un glob neted, roz, de coral, incastrat Într-o coroniță de aur. Dacă aș fi fost unul din tragicii vagabonzi care stăteau ascunși În ceața de pe peronul unde un tânăr filfizon firav se fâțâia Încoace și-ncolo, n-aș fi rezistat tentației de a-l lichida. Tocmai când mă pregăteam să mă urc În tren, acesta a pornit smucindu-se; piciorul mi-a alunecat și bastonul a zburat sub roți. Nu țineam În mod special la acel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
odată am simțit toată tristețea exilului. Există desigur antecedentul lui Pușkin - Pușkin care hoinărise aici În exil, printre chiparoșii și dafinii aclimatizați -, dar deși eram poate influențat și de elegiile lui, nu cred că exaltarea mea era jucată. De atunci Încolo, timp de mai mulți ani, până ce scriind un roman m-am eliberat de acea emoție fertilă, am asociat pierderea țării mele cu pierderea dragostei mele. Între timp, viața familiei mele se schimbase, eram complet ruinați. Cu excepția câtorva bijuterii Îndesate bine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ridicându-l treptat, din nou, de la pământ, când, la aniversarea a doi ani, a primit un Mercedes de curse, vopsit argintiu, de un metru douăzeci lungime, manevrat cu pedale dinăuntru, ca o orgă, și În acest vehicul umbla, Încoace și-ncolo producând un zbârnâit ritmic, pe trotuarul Kurfürstendamm-ului, În timp ce dinspre ferestrele deschise se auzea urletul multiplicat al unui dictator care Încă se mai bătea cu pumnul În piept În valea Neander pe care o lăsasem În urmă. Poate că ar merita
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trimitem Slăvitului Padișah, cu umilința cuvenită -, îi trimitem în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu își scoate de grabă calamara de la brâu, peana de gâscă de după ureche, pergamentul de la subsioară, și așteaptă cuvântul Domnului. Scrie! poruncește și începe să dicteze rar, apăsat: "În ghenarie curent, niște oameni răi și fără căpătâi din Țara turcească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Doamna Maria stă la o măsuță florentină, cu ochii plecați pe o carte; ochii mari, încremeniți, o trădează nu citește. E înveșmântată într-o rochie neagră, lungă, închisă la gât; părul e adunat, strâns într-un coc greu. Puțin mai încolo, pe o băncuță, o tânără vestală înveșmântată în alb, coborâtă parcă de pe o antică amforă, ciupește corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Altă pricină? schimbă el repede vorba. Alta. Auzi, "săcurea nepotului"! râde Ștefan din nou. Al naibii broscar!... Altă pricină! Altă pricină! se răstește el. Un mârșav a necinstit două fecioare, două surori... S-or fi jucat și ele: "Du-te-ncolo, vino-ncoace"... Și-apoi, țipă: "Ia-l de pe mine!"... Silnicia-i dovedită?! întreabă el sever. Dovedită! Fătucile erau neîncepute. Nu se lăsau, țipau, se zbăteau și le-a tăiat țâțișoarele cu cuțâtu... Lepădătura, răbufnește Ștefan încrâncenat, de cuțât o să aibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aurite, vai de ele?... Prea se fac stăpâni peste oameni! Peana și calamara! poruncește el dârz. Tăutu, cu pana de gâscă muiată în calamara de la brâu, este gata de luptă. Cuvântul nostru aiesta este! dictează Ștefan plimbându-se încoace și încolo căutându-și cuvintele. Scrie! "Moldova este o țară liberă și nu primește porunci de la nimeni! Porturile Moldovei sunt libere și orice om cu gânduri curate slobod e a rămâne au a pleca, după bună voia lui!..." Ștefane, nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]