KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...258 259 260 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

opt sau douăsprezece odată, strângând tare între palme copertele când le ridicam și le puneam unele peste altele în fața bibliotecii din stânga, cea cu litera G. După ce-am terminat, Scout apucă unul dintre rafturile goale și-l scoase din bibliotecă, așezându-l frumos lângă cărți. Înlătură în același fel celelalte două rafturi, apoi se lăsă în genunchi pentru a inspecta spatele bibliotecii. Scoțând o șurubelniță mică din haina ei mare, de camuflaj, în scurt timp îmi întinse unul, două, trei patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tare, elementar și real, și anunța kilometri întregi de locuri cu totul și cu totul pustii. Am dat să scot lanterna din buzunarul lateral al rucsacului, dar am descoperit că îmi încetinesc mișcările, distrat. M-am întors și m-am așezat, privind fix în întuneric. — Te simți bine? întrebă Scout, lăsându-se pe vine lângă mine. — Am sentimentul că dacă intru acolo, n-o să mă mai întorc niciodată. Părea serioasă, gândindu-se intens la asta, apoi mă lovi cu umărul, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să-l cari mâine toată ziua scăldat în propriul lui pișat și căcat. Am deschis un ochi. — Încântător. — Păi, asta o să se întâmple. Avea dreptate. M-am ridicat în genunchi și apoi, arcuindu-mă, în picioare. Cușca lui Ian era așezată aproape de locul unde Scout ședea pe rucsac, uitându-se în continuare în caiet, scriind la lumina lanternei. Am îngenuncheat în fața cuștii lui Ian și m-am uitat printre bare. În întunericul aproape profund am întrezărit doar ochii aceia mari, placizi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
despre ea? În parte, datorită nereușitei mele de a-l găsi pe Fidorous, dar asta nu era tot. Din clipa în care apăruse, avusesem încredere în ea. Pur și simplu. Și aveam senzația că orice va spune atunci când se va așeza lângă foc, îmi voi dori să nu renunț la acea încredere. Dansul lui Ian spunea că, în ceea ce-l privea pe el, ea era una dintre noi. Și eu voiam ca ea să fie una dintre noi. — Ești bine? Scout

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
când i-ai vorbit despre tonul ăla. Ea zâmbi. Am desfăcut o conservă și i-am servit-o lui Ian pe fundul gamelei răsturnate a lui Scout, umplând capacul cu puțină apă. — Ți-am spus c-o să se întoarcă, zise, așezându-se din nou lângă foc. Ian torcea, dând din cap în ritmul fălcilor care mestecau lacome. — Așa-i, am încuviințat. Apoi am zis: Tocmai mă gândeam că n-am adus votca. Ea se crispă. — O scăpare. Dar nu face nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și-n cazul de față. Oricum, sper că nu vrei să spui că ai fi preferat să sari peste ultime douăzeci și patru de ore, nu? — Nu, am zâmbit. Categoric, nu. — Bun. Erau primele ore ale serii și noi făceam o pauză, așezați pe rucsacuri și trecând de la unul la celălalt o sticlă de apă. Ian lovea în ușa cuștii sale. Ajunsese la concluzia că îi plăcea să iasă și să exploreze ori de câte ori ne opream. Singura problemă era că lui Ian nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tău, am spus, încă nu tocmai sigur pe mine, ți-am pierdut carnețelul. — Nu contează, idiotule. Suntem oricum pe ultima turnantă. — Credeam că abia mâine ne va ajunge. Așa credeam și eu. Hai să găsim un loc unde să ne așezăm, să ne punem gândurile în ordine. — Fir-ar a naibii de treabă, am spus. — Iisuse, mie-mi spui? Ce face motanul? Ne-am descărcat lucrurile cât ai zice pește și am stat în tăcere o vreme, cu spatele lipit de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
la cupolă. — E ca o biserică sau ceva de genul ăsta. Vino să vezi. Mi-am sprijinit rucsacul de masă și m-am urcat pe marginea ei. — O nebunie. Ea îmi surprinse tonul vocii. — Te simți bine? Nu știu. Se așeză lângă mine pe masă, privindu-mă o secundă înainte să mă înghiontească ușor. Hai, spune-mi ce ai? M-am auzit scoțând un râs din acela surd, când din tine nu iese decât aerul. O expirație sub forma unui ha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
facă. Dispăru pe calea de acces. Scout părea cufundată într-o reverie post traumatică, mestecându-și încet sendvișul și uitând-se în gol. Am hotărât că ar fi mai bine s-o las în pace un timp și m-am așezat lângă perete. Am luat ultima carte de telefon din teancul de lângă mine și am deschis-o la întâmplare. Reclame pentru servicii de catering, curățătorii de covoare și tapiserii, închirieri auto, operatori de autobază. O fotografie a unei femei cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
folosește? Imediat ce am pus întrebarea, mi-am dorit să n-o fi făcut. Însă era-n ordine; doctorul era prea antrenat de propriile idei ca să se gândească măcar să se simtă jignit. — La ce folosește? La ce folosește? Hmmm. Fidorous se așeză pe un hard drive demontat și se uită fix la monitor. — Construiesc viruși de limbaj ca să-i pot înțelege mai bine pe cei reali, care apar în mod natural. Munca mea mă ajută să recunosc primele semne prevestitoare și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o ramificație a coridorului, un al doilea pasaj deschizându-se în stânga. La colțul format de cele două coridoare, doctorul, sau altcineva, pusese un scaun mic, de lemn. Am pus cușca jos și, fără vreun motiv clar, am hotărât să mă așez un minut. Nu mai gândeam. Mintea îmi încremenise, era goală, singură, aștepta în frigul iernii s-o recuperez. Dar eu nu eram pregătit încă pentru asta. Odată ce porneam spre ea, știam că trebuia să retrăiesc totul, tot ce spusesem și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și alerga de nebun prin sera de obicei liniștită a lui Randle, lătrând ca un - am cotit la dreapta - lătrând, ei bine, mârâind de fapt, iar ea trebuia să-l închidă în bucătărie înainte ca vreunul din noi să se așeze și să riște să fie atacat din toate direcțiile. M-am simțit vag vinovat pentru faptul că Randle s-ar fi putut simți îngrijorată pentru mine odată ce-și dăduse seama că dispărusem. Dar ce i-aș fi putut spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cutia îndoită și, încet, distrat, am scos-o din punga distrusă. Cele trei obiecte dreptunghiulare dinăuntru fuseseră cu grijă, cu mare grijă, înfășurate într-o pânză albă, moale. M-am uitat la ele câteva secunde. Am dus cutia și-am așezat-o pe masă. Scoțând o sticlă de apă din rucsac, am luat o înghițitură răcoroasă, apoi m-am stropit pe ochi și față, ștergându-mă cu tricoul de pe mine. Mi-am trecut degetele prin păr și am tras scaunul sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
șapte mari pești ai viselor, însă acum se crede că acestea sunt trunchiate sau pierdute. Din fericire, această practică deviantă și macabră nu mai există. În timp ce mintea îmi vâjâia, mâinile mele întoarseră cartea despre pești a lui Helstrom și o așezară deoparte, cu paginile despre Ludovician în jos. Am întins mâna spre cutia de pantofi și am scos ultimul obiect înfășurat. Și acesta era o carte, mai mică de data asta dar la fel de groasă, poate chiar puțin mai groasă. Am despăturit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
vă înțelegeți voi, toate emoțiile alea, tatuajul de pe degetul ei mare de la picior. Știi cine-i ea de fapt, chiar dacă nu vrei să... — Taci. Mâna mi se smuci și azvârli textele și caietele în perete. Cărțile bubuiră, foșniră și se așezară ca un stol de zmeie stricate. Urcându-se anevoie pe marginea patului, Ian se opri la jumătatea mișcării și se uită la mine cu ochi mari, rotunzi. 27 Cine ești de fapt și ce ai fost înainte? Uneori, când cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de mânecă. — Viața e mult prea nesigură ca să lași lucruri importante nerostite. Se uită în jurul său și, văzând o pernă lângă peretele îndepărtat, îmi făcu semn s-o aduc și să iau loc. Am făcut-o, lăsând punga jos și așezându-mă turcește lângă el. — Avem cu toții mult de lucru în noaptea asta, dar cred că e important ca, înainte de ziua de mâine, tu să înțelegi ce ai fost, ce ești. M-am uitat la el; lumânările i se reflectau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
aceea, Kenshin, fiul cel mare, trase sabia. Spuse: „Trebuie să-ți spun că nu am pierdut niciodată un duel. Cu excepția tatei, eu sunt cel mai mare spadasin din zonă“. Tekisui răspunse: „Prea bine. Am să mă pregătesc după cum spui“, și așeză firul de păr pe jos, lângă pensulă, după care ridică mâinile goale în fața sa. Kenshin atacă și Tekisui îl înfrânse cu mâinile goale dintr-o singură mișcare. După acestea, Isamu spuse că era uimit de priceperea lui Tekisui. Tekisui spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și-atunci deja dispăruse din vedere. Ian n-a fost foarte fericit când am aprins lumina în dormitor. Avea expresia pe care motanii mari o au uneori când sunt treziți din somn pentru o fotografie de familie. — Scuze, am spus, așezându-mă pe marginea patului. Ian scutură dintr-o ureche. Am luat paharul și am mestecat cu degetul în el. Dreptunghiurile de hârtie fâșâiră. Convingere. Am închis ochii și-am încercat să mă conving că fâșâitul era de fapt susurul apei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de-o constantă veșnicie electrică. M-am gândit la jeepul galben, la ploaie, la aer. — Ți-a scăpat ceva. M-am ridicat anevoie în coate, m-am uitat cu ochii mijiți peste marginea cuverturii pentru a observa că cineva era așezat la capătul patului. Fidorous. Mă târâsem sub pleduri încă îmbrăcat, așa că m-am ridicat încet în capul oaselor. — Ce? — În caietele astea, ai trecut ceva cu vederea. E într-adevăr o treabă foarte isteață. Am încercat să-mi concentrez privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe o ladă de lemn răsturnată, în mijlocul montajului. Un cablu, probabil prețioasa conexiune internet, ieșea din spatele lui și dispărea în tavan. Am mai zărit încă cinci computere, modele vechi, din anii 1980, cu carcase de plastic alb, groase. Fiecare fusese așezat într-un colț al machetei, în felul acesta: x x x x x Două lucruri mă frapară la aranjamentul acela. Nu știam care mă descumpănea mai tare. — Computerele alea albe, am spus, sunt pentru generarea unei bucle conceptuale, nu? — Corect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
venind după mine. Un vas de vânat rechini. Adevăratul vas de vânat rechini, ai putea spune. Vino pe aici și-ți arăt. Figura ??? 1. Scânduri. Conturul navei Orpheus definit în mare parte din scânduri de lemn. Alte scânduri au fost așezate și în interiorul conturului pentru a umple spațiile goale. Scândurile erau un amestec de lemn proaspăt și podele vechi, rafturi, plinte, stinghii, pervazuri, părți din panouri de ușă etc. Unele scânduri erau vechi și fosilizate sub straturi de vopsea albă, scorojită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spuneau că acestea erau aparate cu formare rapidă a numerelor. A continuat, explicând cu vervă că cele mai bine dintre acele aparate puteau forma până la treizeci de numere telefonice pe minut. 5. Podele de carton. O bucată mare de carton așezată peste unele dintre cutii pentru a crea o „punte superioară“ la înălțimea mijlocului. După grosimea cartonului și dispunerea cutiilor părea improbabil ca puntea aceea să poată suporta greutatea cuiva fără să se prăbușească. 6. Volan. Volanul unui Volkswagen așezat direct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
carton așezată peste unele dintre cutii pentru a crea o „punte superioară“ la înălțimea mijlocului. După grosimea cartonului și dispunerea cutiilor părea improbabil ca puntea aceea să poată suporta greutatea cuiva fără să se prăbușească. 6. Volan. Volanul unui Volkswagen așezat direct pe podeaua de carton. 7. Scări mobile. O serie de scări mobile din lemn vechi, nedesfăcute și sprijinite de cutii sub forma unei scări fixe impracticabile ce ducea de la podea la puntea superioară. 8. Tăietor de iarbă. Un tăietor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
coduri sursă, scrise cu caractere albe, îngroșate. Un cablu de internet ducea din spatele lui sus, între grinzi. Un cablu negru de alimentare lega laptopul de acumulatorul de mașină din cutia de ceai. 13. Cutie cu hârtie. O cutie de carton așezată la marginea profilului de scânduri și umplută cu topuri de hârtie A4 albă. O fantă fusese tăiată în partea din față a cutiei. 14. Ventilator de birou. Un ventilator mare și crem de birou, cu protecție din sârmă în jurul elicelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
speciali. Se mai fac de astea? — De care? — Filme tridimensionale. — Aha, mda, așa cred. — Bun, bun. Îmi plac. Foarte folositoare. În orice caz, aici îți poți depozita lucrurile. Fidorous arătă spre rucsacul meu și, când i l-am dus, îl așeză înăuntrul uneia dintre cutiile de ceai din Orpheus. L-am privit cum drege aranjamentul, schimbând locul rucsacului meu în cutie până când lui i se păru că stă bine. Era ca și când Fidorous ar fi avut mai multe viteze, ca și când ceva îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]