6,958 matches
-
Și ne duce tot În hău... Departe de Dumnezeu! Săptămână Patimilor 14.04.2006 Luni se aude prin Cetate De Iisus Cel cu dreptate Cu toții I-au ieșit În cale Cu urări și osanale! Chiar și hainele pe jos Le-așterneau, pentru Hristos! Osana! Osana! Mare e puterea Ta! Marți Îi pregăteau trădare Căci Încep zilele amare Când păstor se va lua Turma se va-mpraștia... Miercuri era foarte Întristat Cu putere S-a rugat Pe ucenici să-i Întărească Credința să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
iertat M-a făcut iarăși curat Te slăvesc și-Ți mulțumesc Pe lume cât mai trăiesc Și la toți spun așa: Mare e Iubirea Ta! Amin. Prietena Laura 16.05.2004 Privirea caldă și senină Și zâmbetul e prin cuvinte Așterne-n inimi Dragostea-i fierbinte N-ai spune sora, Că-i străin și e departe... Și câți Îți calcă pragul Nu-i lași să plece Triști și obosiți. În casa ta, palat pentru străini Pe toți tu Îi hrănești Durerea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Și așa am parcurs cartea inimii mele. După cum vedeți, e lucrarea Lui Dumnezeu. Sper că v-a plăcut și ați rămas cu ceva În suflet... Slavă Lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Îngerului meu și tuturor Sfinților că m-au ajutat să aștern pe coala de hârtie unele momente văzute și trăite de mine, nevrednica. Mulțumesc părintelui Burlacu Vasile și preot Zaiț Radu Constantin și d-nei profesoare Camelia Stanciu, pentru sfatul și ajutorul la corectare. Să le dea bunul Dumnezeu sănătate și cele
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
față de agricultura bazată pe asolamente, canale de irigații... Toate aceste întrebări și multe altele și le-au pus și Che și Alberto poposiți la Machu Picchu. Gândind și visând la ce a fost odată, trăirile sufletești aveau să mi se aștearnă mai târziu pe o coala de hârtie: Machu Picchu La Machu Picchu în noapte se-adună războinici incași, duc sfaturi de taină în șoapte, stau strajă pe ziduri arcași. Ard focuri în temple, pe-altare dau preoți jertfire de vieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
unui alt sfârșit poveștilor sau povestirilor cunoscute de copii.De multe ori se întâmplă că finalul povestirilor să-i întristeze pe copii și să-și dorească alt sfârșit Astfel, după lecturarea povestirii ,,Puiul” de I.Al. Brătescu-Voinești, tristețea s-a așternut pe chipurile copiilor. Puiul de prepelița trezise în sufletul copiilor puternice sentimente de compasiune iar cererea mea de a schimba sfârșitul povestirii le-a aprins imaginația. În viziunea copiilor puiul de prepelița a fost salvat de un copil, îngrijit toată
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
și diferite tablouri de pictură naivă. Îmi era greu să merg pe două fronturi, dar atracția era mare. Încet, încet, odată cu trecerea timpului, realizam că unele idei ce doream să le realizez în sculptură, erau mai ușor de a le așterne pe pânză, prinzând într-un timp mai scurt viață. Ajunsesem în stadiul în care îmi permiteam să aleg modul de ami realiza ideile: în sculptură sau pictură. În primăvara anului 2002, primesc acasă invitația doamnei Elena Dumitrescu, de a participa
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Cu o seară în urmă, până să adorm îmi formasem ideea primului tablou. După servirea micului dejun, când toți cei prezenți arătam mult mai bine, oboseala de pe drum rămânând undeva în așternuturile paturilor, fiecare se pregătea în stilul său să aștearnă pe pânză o idee, urmând astfel ca în zilele ce urmau să vină să ia naștere mult așteptatele tablouri. Păstrând aceeași idee, m-am instalat comod pe un scaun de pe terasa de afară, în fața bisericii, peste drum de cabană. Lucrarea
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Dimineață, o nouă zi, un început de săptămână; după micul dejun am început cu Bobiță, fiecare îl felul lui, al doilea tablou, instalați cât mai comozi în camera noastră, bucurândune de razele soarelui ce ne umplea camera . Liniștea care se așternuse în cameră a fost invadată de sunetul clopotului de la biserică. M-am uitat la ceas; era 12 fix, exact ca și în celelalte zile. De ce bat clopotele? Era a patra zi de când mă aflam la Gărâna și în fiecare zi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
lui prin lege, datorită handicapului pe care îl avea, trebuia și ea la rândul ei să cotizeze cu două tablouri. Astfel, Vasilică adusese cu el patru tablouri pentru tabără. Lui Bobiță îi venise o idee strălucitoare pe care o și așternuse pe pânză. Peisajul din fața cabanei cu biserica în prim plan, în al doilea fiind dealul ce se vedea în depărtare; din tufe a făcut conturul unui lup care stă la pândă, Dealul Lupului, la fel ca denumirea localității. Vintilă picta
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
familia Hlinka, Bobiță și Vasilică pe terasa din fața cabanei bucurându-ne de frumusețile din jur și discutând diferite banalități ca să treacă timpul. Toți aveam lucrările terminate, pregătite pentru a le preda. Plăcerea de a fi împreună și liniștea ce era așternută în jur a fost deodată tulburată de vocea lui Vintilă ce ne acuza că i-am furat culorile. Fără a ne vorbi unul cu altul, atât eu cât și Gusti i-am oferit pe loc tuburile din trusele noastre personale
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
conviețuire a alienaților, lipsite de orice activitate, era sărac (pentru a nu se întâmpla accidente). La geamuri existau "perdeluțe verzi". Din când în când, unul din cele patru clopote chema, probabil, la masă. Deși exista un "thermometru", pe paturi se așterneau mindire rupte, de paie. (Nu se înregistrează nici un fel de saltea). Unicul mindir bun ("I mindir cu patru perini de părete și covertă de rips") este înregistrat cu grijă, fiind plasat în cancelarie. Bănuiala că bolnavele dormeau pe paie, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
făurirea iluziei că viața poate fi o sărbătoare necurmată: piese desperecheate de mobilier scump, fragmente de goblenuri, porțelanuri, statuete, lampioane îmbrăcate în mătăsuri, dantelării îngălbenite, un bric-à-brac în mijlocul căruia scriitoarea, ascultând necontenit muzică la un radio el însuși o relicvă, așternea zilnic, febril, zeci de pagini. Se adunau teancuri în dreapta ei: povestiri, memorii, romane. Ce se vor fi făcut, ce va fi cu ele? Nu știu. Pe o carte a ei, dăruită cândva, citesc aceste rânduri: „...cu amintiri frumoase din viața
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în 1975. În redacție Ion Caraion s-a ocupat, împreună cu Marcel Mihalaș, de rubricile de literatură străină, meticulos, punctual, chiar pedant în alcătuirea sumarelor de pagini, a căror reprezentare vizuală o am vie în minte și azi, astfel cum le așternea cu scrisul său miniatural-caligrafic, încheind perfect conturul literelor subțiri. Era prietenos cu mai tinerii săi colegi, destins în mijlocul lor, chiar volubil, dispus să glumească, să participe la pălăvrăgelile dezinvolte care se încingeau peste tot în redacții, pierzându-și însă imediat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe care le născuse. Un peisaj „lunar“ a rămas după prăbușire, un peisaj colbuit, deșertic: Noi ne vom duce mai departe Închipuind un drum ferit, În așteptările deșarte Ale celor ce s-au iubit, Și-n colbul strâns ne vom așterne, Ca într-un peisaj lunar, La gura marilor caverne, Topiți în umbra lor de var. Poetul nu este însă un contemplator abstras al acestui sfârșit de lume, ci un martor implicat. Mai mult încă: un martor care își asumă vinovății
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Teodor Manea și-l domina pe al său într-un fel care calma, care aducea liniște. Astfel îl vedea pe marele librar brăilean Ury Benador, vorbind în plus despre căl dură, blândețe și omenie, într-o febrilă și patetică dedicație așternută pe prima filă a unui exemplar din Subiect banal, aflat în posesia mea de mulți ani. Transcriu: „D-lui Teodor Manea, nu, nu «domnului», ci prietenului, omului de caldă, frățească omenie, și pentru copilăria petrecută sub privirea sa blândă, pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
1917, spune el în « Lamura » din 4 ianuarie 1921, și-a luat inima în dinți și a îndrăznit într-o seară să-și însoțească prietenul care a bătut la ușa maestrului. — Ne-a primit în unica-i odăiță ce avea, așternută cu bruma de scoarțe scăpate de prăpăd. Când l-am văzut așa de luminos și plin de drag, mi s-a părut că intru în palatele Amurgului din închipuirile copilăriei mele... Și a fost așa de bun și de prietenos
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
este destul de ușor de prevăzut că viziunea curentă, oarecum idealizata, care vede în libri di famiglia o reprezentare colectivă a familiei peste timp, va primi în viitor un corectiv nominalist, plasând un accent reînnoit pe rolul unui singur individ care așterne pe hârtie în mod regulat ricordi, experiențele dintr-o anumită perioadă de timp. Merită să ne aducem aminte că în afara câtorva rare excepții, aceste texte ar putea fi ușor clasificate că "libri di capofamiglia". În ciuda celor spuse până în acest punct
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cale, Amândoi în sânul nostru ascundeam aceeași jale, Jale nu, căci era dulce taina care ne rodea, Însă nu-ndrăzneam s-o spunem tocmai cui se cuvinea. Și m-ai sfătuit, țin minte, eu copil neștiutor, Pe vorbarița hârtie să aștern ascunsu-mi dor. Eu te-am ascultat și-n versuri scris-am taina fără nume Ș-au curs lacrimele mele... și le-am dat de pradă-n lume. ........................................................................................... Și rămas-am cu naravul de-a tot înnegri hârtie, De simțesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în răspintenea unei strade a Iașului în timp de iarnă. Asemănarea era destul de nimerită, desenul destul de corect, însă coloritul lăsa mult de dorit. Nu știu pentru ce tonul general al tuturor picturilor lui era sarbăd, spălăcit, negurat, parcă ar fi așternut deasupra o pătură de său. Abia isprăvite, tablourile lui aveau deja un aer de vechime, șters, întunecat, lipsit de orice vioiciune, fără nici un relief, fără nici o perspectivă, confundându-se toate pe același plan într-o ceață de plumb în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
i-au pus de atâtea ori existența în pericol. Câte lupte, câte suferinți, câte drame înfiorătoare au trebuit să se petreacă în incinta lor! Ei!... Dar a vroit Dumnezeu ca de atunci să se îngroape secoli peste secoli, să se aștearnă atâtea rânduri de morminte peste alte atâtea rânduri de morminte și patria noastră, deși știrbită ca cetatea, a rămas totuși în picioare; iar astăzi aceste ruine privesc de sus un popor liber și independent și văd deosebirea ce este între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
colț de pagină am găsit, în sfârșit. câteva cuvinte scrise de un român în limba franceză: J'ai passé par ici. Anton Arion 205. Ah! Asta-i din cale-afară gogonată, strigai eu indignat; trebuie numaidecât salvată onoarea românilor, și imediat așternui pe o pagină goală următoarele versuri, cam șchioape, așa cum m-a tăiet prin cap, dar scrise cu litere mari, ca să bată la ochi: Frunză verde lemn uscat, Iată-mă-s pe deal uercat! Privirea ar fi prea frumoasă Dacă vântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bucura un suflet iubitor de natură. La planul întăi se desfășură grădina mea veselă cu multă verdeață, cu multă umbră, cu brazi frumoși de munte răsădiți de mâna mea acum treizeci de ani, prin luminișurile cărora zăresc colo în vale așternându-se întreg orașul Iași, de unde îmi vine întocmai ca glasul ritmic al mărei, freamătul mișcării, vuietul vieței acestui furnicar omenesc. Dincolo de oraș, pe al doilea plan, se rădică capricioase dealurile înconjurătoare, acoperite cu vii și livezi, presurate cu monastiri vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
necazurile bietei Maria și ale nenorocitului Ștefan, căci așa îi botezasem pe eroii primei mele novele, Fluierul lui Ștefan. De ce scriam, de ce parcă intram mai adânc în sufletele lor, împărtășeam mai viu dorul, durerile și bucuriile lor, iar frazele se așterneau cu înlesnire pe hârtie, încât tot timpul cât au durat frigurile compunerei mi s-a părut că-mi descriu însuși suferințele mele. O! Fără îndoială, amintirele blondei Maria, care nici idee n-a avut de aleanul ce-mi stârnise în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
teritoriu era o poluare, ca rezultat al unei acțiuni punctiforme, Însă doar În spațiu. Pe termen lung, adică În timp, pentru că omul nu mai revenea poate niciodată În acel loc, acțiunea asupra mediului devenea difuză. Ca și atunci când, construind ceva, așternem o fundație largă; pământul o va suporta. Micșorând acea suprafață, nu vom vedea clădirea Înfundându-se În pământ decât de la o reducere anume, prag, Încolo (cam ceea ce face turnul din Pisa). Similar, natura poate suporta și neutraliza o anumită poluare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
că trebuie să avem grijă, căci dacă arheologii de astăzi sapă metri cubi de pământ pentru a găsi un ciob, s’ar putea ca aceia viitori să scormone tot atâtea fiare pentru un pumn de pământ. Să ne amintim, atunci când așternem o temelie ori un trotuar, că dedesubt Viața piere, iar biosfera, adică Însăși capacitatea noastră de supraviețuire pe termen lung, scade cu o câtime. “Radiosfera”, 12 februarie 1996, ora 11,36 69. Darul Vieții: frumusețea schimbării Planeta pe care o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]