7,065 matches
-
facă din el. În seara aceea, nu mai pomeniră povestirea despre fată și hipnotizator, dar, În timp ce traversa parcul Întorcându-se acasă după cină, Henry o răsuci iar și iar În minte, găsind-o din ce În ce mai interesantă. A doua zi de dimineață, așternu În carnetul său de notițe un rezumat, cu câteva adăugiri proprii. Accentul cădea pe relația dintre fată și mentorul său cu reputație Îndoielnică, ca ilustrare a forței unice și reale a artistului. „Ea avea vocea minunată, dar nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai vagă dorință de a Întinde mâna și a o atinge, și cu atât mai puțin de a o lua În brațe și a o săruta pe buze, și cu atât mai puțin... Nu-și urmă gândul. Deasupra mesei se așternu o tăcere puțin jenată, pe care Fenimore o Întrerupse. — Povestește-mi despre piesele tale de teatru, Henry. — Din păcate, nu am ce povesti. Directorii din lumea teatrului sunt specia care trage de timp, temporizează și amână cel mai mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
noul teatru londonez, pentru că Daly dorea ca ea să fie o Înfloritură a primei sale stagiuni aici. Între timp Însă, Îi flutură pe dinaintea ochilor și perspectiva montării mai Întâi la New York. După care, mult prea cunoscuta inerție păru să se aștearnă asupra proiectului. Timp de mai multe săptămâni, Henry nu primi nici o veste de la Daly. Se strădui să Își stăpânească nerăbdarea și Își ocupă zilele cu reparațiile aduse mai vechiului text al Americanului. Compton Îi semnalase din provincie că actul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
povestirii, un om În floarea vâstei, lăsându-și opera supremă neterminată. Închipuindu-se pe sine Într-o asemenea situație tragică, Henry compuse un monolog pe patul de moarte atât de percutant și de elocvent, Încât Îi dădură lacrimile În timp ce Îl așternea pe hârtie: „O a doua șansă - aceasta este iluzia. De la bun Început, nu avusese decât una. Trudim În beznă și facem cât putem și dăm cât avem. Îndoiala ne este pasiune și pasiune ne este țel. Restul este doar nebunia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de iluzie cu privire la adevăratele lui sentimente. Erau lucruri pe marginea cărora comunicau mai deschis prin scrierile lor decât În conversații. Doctorul Hugh avea de-acum câteva personaje analoge În viața reală - tineri inteligenți și fermecători, Întâmplător majoritatea americani expatriați, care așterneau balsamul admirației personale peste rănile provocate de uitarea publicului. Bietul Balestier fusese unul dintre ei. William Morton Fullerton, un ziarist chipeș și foarte deștept care se mutase de la Boston la Londra În 1890 și obținuse rapid un post la The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
arătă a fi un negociator dur, oferindu-i 5 lire de reprezentație și stabilind un plafon de 2000 lire pentru drepturile de autor, dar, Încă o dată, Henry fu impresionat de comportamentul lui corect și lipsit de ambiguitate. Unica umbră ștearsă, așternută deasupra noului parteneriat, era perspectiva - din nou! - a amânării. Nu numai că Doamna Tanqueray Începuse ceea ce avea, evident, să fie un foarte lung șir de spectacole la Teatrul St James, dar acum, Alexander recunoscu și că acceptase, În principiu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trei coloane. Daly, care părea insensibil la ironie, le respinse pe toate, pentru că nu atrăgeau atenția asupra rolului Adei Rehan - așa cum, desigur, o făcea titlul inițial. În cele din urmă, căzură de acord asupra formei Calea doamnei Jasper. Tăcerea se așternu din nou. Spre sfârșitul lui noiembrie, Începu să se neliniștească: dacă era ca piesa să fie lansată În ianuarie, repetițiile ar fi trebuit să Înceapă curând. Întâlnindu-se cu Ada Rehan la o petrecere, Într-o duminică seară, Îi expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fapt real“. Luă un plic mare și băgă, alături de scrisoare, unul din programele la Guy Domville, roșu stacojiu. Se gândi că și lui William și lui Alice le-ar fi plăcut să primească un astfel de suvenir de la eveniment și așternu grăbit un bilețel care să Îl Însoțească. „Pun acest «poster» țipător Într-un plic, În această după-amiază plină de emoții, ca să mai amăgesc ceasurile până la... 8.30... și ca să vă fac să Înțelegeți cât de tare mă tem. Semnele, slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Alexander ieși În lumina reflectoarelor, În centrul scenei și ridică mâna Într-un gest de dezaprobare. Huiduielile Încetară și rămase doar sunetul aplauzelor, din toate colțurile sălii, și strigăte: — Discurs! Discurs! Actorul făcu semn că vrea să răspundă și se așternu tăcerea. — Doamnelor și domnilor, În scurta mea carieră de director de teatru, am avut parte de atâtea laude venite din partea dumneavoastră, că notele discordante din seara aceasta mă dor profund. O voce de sus strigă: — Nu-i vina ta, Alick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așteptau să fie scrise și el avea toate intențiile de a le scrie. Era sigur că acesta era singurul drum care Îl ducea Înainte. Trebuie să produci! se Îndemna singur. Dar tărăgăna, ezitând să Înceapă. Se așeză la birou și așternu În carnet: „Apuc din nou vechiul condei, condeiul tuturor eforturilor de neuitat și al bătăliilor sacre. Mie Însumi... astăzi... nu mai am nevoie să-mi spun nimic. Viitorul se deschide Încă vast și plin și Înalt. Poate acum a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
imediat ce ajunse acasă Îi veni o idee pentru o comedie În care era un rol atât de potrivit pentru Ellen Terry, Încât avu nevoie de toată forța sa morală ca să nu se așeze la masa de lucru și să o aștearnă nestăpânit pe hârtie. În schimb, Își notă pe scurt, rușinat, ideea și Își Îndrumă sever gândurile către proză. Răsfoind paginile carnetului, această prețioasă mină de idei neprelucrate și neexploatate, ca vinele de metal rar, se trezi cu precădere atras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vede o minunată copertină vărgată. Nici un sunet, În afara valurilor care ling nisipul de culoarea mierii.“ Astfel Îi scria lui Anne Thackeray Ritchie, stând pe balconul de la Hotelul Osborne și descriind scena care i se Întindea dinainte, ca un pictor care așterne pe pânză un peisaj en pleine air. Era ora tăcută, somnolentă a prânzului; la orice alt moment al zilei ar fi trebuit să adauge alte câteva zgomote celui blând al valurilor: strigătele Îndepărtate ale copiilor pe plajă, țipetele Înăbușite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai jos, un chioșc fermecător, metalic, pentru orchestră și o terasă de unde se vedeau brațul lung al digului și vasele cu aburi care traversau Canalul Mânecii, mici ca bărcuțele de jucărie Într-o băltoacă, intrând și ieșind. Grădinile și peluzele se așterneau ordonat de-a lungul falezei, Între promenadă și șirurile de case și hoteluri demne, cu stucaturi albe. Acesta era Bayswater-by-the-Sea. El și Du Maurier petrecură timp Îndelungat plimbându-se În sus și În jos pe promenadă sau sprijinindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în noapte. Cad aburii de intim, cascada liniștii, Iar apa cade lin, pe frunzele de aur. Eșarfa se adună, se strânge la mijloc, Fuge vântul până colo, colț veșnic de natură Iar când din cerul bleu coboară încetinel norul, Se-așterne de la începuturi roșul, Așa va fi mereu. Natura-mi, vie fără vietăți, moartă fără mortăciuni. Iar căldura liniștii permite geniul desfășurat Ce înflorește, se dezmiardă, se împlinește Se desfășoară fericit. Paradis, se iubește și trăiește natural, în propriul ritm. Iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cer, stelele zboară, bruma dansează stropită de soare. Intră în cerc unii cu alții, se prind de mijloc și se învârt în timp ce figurile lor se desprind de ei, fiind privite de lumină pe un ecran mare, pe care s-au așternut fulgii, dulcii fulgi de nea. Simt moartea aproape. Câteodată mă sperii mai mult ca atunci, câteodată nu mă tem și o accept, însă de fiecare dată mă bufnește plânsul. Moartea mă apasă. Într-o zi am simțit ceva. Vremea părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mototolit să le stingă incendiul amarnic. Însă cum nici ele nu se terminau de ars, așa și focul nu se sătura de jucat prin preajma lor. Poate mi s-a părut, dar eu cred că peste toate aceste lucruri s-a așternut un praf miraculos, o pulbere magică ce a netezit locul pentru o coroniță de platină. Care a venit și a preschimbat luna în argint și focul în aur. Încât făcliile ce au ajuns până la ea s-au metamorfozat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe cel 64 DANIEL BĂNULESCU ni s-a întărit și nouă credința)... Vrei să pui mâna s-o simți cât e de întărită? - Suge-o-n taină, păgubosule... - Adoua oară când s-a bătut din nou miezul nopții, s-a așternut liniște și ne-au ieșit ochii din cap, ca la melc. S-a produs fenomene de se încrețea, de spaimă, pielea pe tine. Crăcile zarzărilor a prins a se clătina ca niște paparude. Prin ogrăzi, după uluci, s-a prins
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai învrednicit tu să-ți înveți creierul vreo poezie drăgălașă sau vreun cîntecel?!... Taximetristul afișa o tăcere orgolioasă, debordând de superioritate. În bomba unde-și îngropa leafa, la "Gîndacul răsturnat", devenise legendar pentru chipul în care, amorsat de băutură, își așternea un colț al feței de masă peste moalele capului și cânta direct înțelegătoarelor picioare de lemn ale mobilierului. Se dădu greu la urnit, interesîndu-se expert și scurt, printre dinți. - Îl știi pe ăla cu: Aoleu, îmi pierd controlul Când și-azvîrle
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înfășurată, în jurul degetelor, cîte-o sârmă... - Ăsta dezavua sârma... Nu se prea dădea în vânt după ea... Pe inelarul său se răsfățau, cizelate, 5,09 grame de argint curat. Răzuite, pare-se, de pe spatele oglinzii pe care Moise și-o așternea peste chip, atunci când îi era îngăduit să urce să se întîlnească, din vreme în vreme, cu Dumnezeu, pe pantele prăpăstioase ale muntelui Horeb... Ai vreo bănuială ce capacități putea avea podoaba aceasta? Când dădeai drumul inelului pe fundul unei halbe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de muzeu. Două fotolii, în carapacea cărora vizitatorii fură invitați să se afunde. Doamna se postă în fața celor doi, preferând canapeaua. Șoferul o sfredeli, într-o doară, obraznic, pe servitoare. Își dădu drumul la guriță, să nu lase să se aștearnă tăcerea și să se depună praful peste antren. - Ați zărit, cumva, pe urmele de la niște predicții, de la fătuca asta, și niște bășicuțe, ce-ar putea fi semne de la vreun tricomonas ori sifilis? Roșcata nu se dădu un milimetru intimidată. Privi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lăsă singur în coșconeața pe a cărei fereastră vălureau mirosurile de rântașuri, năvălite de la cumetrele din cartier. După ce-l deprinsese, întîi, cu sistemul prin care canapeaua hărtănită de peste zi putea fi dezarticulată în cele trei segmente ale patulului buretos, studențesc (așternut direct deasupra parchetului pe-o hârtie de sac). Și în care Ho hiábolos nu întîrzie apoi să se strecoare fluierând, înțolit doar în pijamaua, în dungi alb-verzui, a răposatului soț al Nicoloaicei. Potrivindu-se cu spinarea ridicată pe pernă. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de sân pe un maidan din mahalaua Tabaci și, bineînțeles, nici măcar nu-s de la aceeași persoană. Degeaba pânde, arestări, descinderi de razii. Degeaba polițiștii își mută domiciliile și făpturile pătrățoase, zi-noapte, în păr, la servicii. Ulpiu, în anumite nopți, își așterne și doarme acolo, nemaiținând minte alte birouri pe care să se fi odihnit mai tracasat ca atunci. Compară o groază de urme ciudate, și ajunge la rafinamentul de a descrie ce oameni, ce șobolani sau gândaci au călcat prin pivnița
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rândul haznaua, frecau fiecare gamela, salteaua și pătura lui și câte o toană, dovadă că nu erau tocmai zgâlțâite mințile din capul lor. Gărgăriță se întindea, după masa de seară, direct pe jos, își aprindea o țigară și o savura așternut pe răcoarea cimentului, până ce țigara binevoia să se lase fumată. Se ridica apoi cu gesturi de fante îmbătrînit, dădea din picioarele lui crăcănate și se târa până la pat. Șmecheria aceasta cu luarea în doze mici, în spinare, a răcelii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de dantele, dantelării și danteluțe albe, foarte rar contrapunctate cu unele negre. De parcă fiecare dintre bătrânele doamne s-ar fi strecurat în câte un cupon de dantelă și s-ar fi pornit, rostogolindu-se, peste mobile, bibelouri, pereți și ferestre, așternând pretutindeni fețe de masă, draperii și garnituri din acest gingaș material, într-o lume în care se uitase a se mai prețui, la adevărata ei valoare, dantela. În plus, ipoteza nu părea deloc hazardată, dovadă că pe cele două doamne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar fi indicat acel ceas, observă că e singur. Când ridică, pentru a doua oară, fruntea să întrebe pe cineva cât naiba e ora, observă că e singur. Camera ovală, masa ovală, gogoloiul de ceață care, aproape matematic, i se așternea, după concert, peste priviri, două persoane, extrem de în vârstă, ce se prelinseseră parcă din pachetul 242 DANIEL BĂNULESCU - Vei avea ocazia să faci parte din grupul restrâns, care a constatat că e ceva, ca pictor, de capul domnului Salvador Dali
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]