6,476 matches
-
se temeau pentru sufletul unei Germanii 8 reunite „mai mari”, mulți est-germani ce nu cunoscuseră altă patrie au Încercat sentimente confuze când Germania „lor” le-a fost furată. Două generații au crescut În RDG. Poate că nu credeau imaginile ei absurde, dar nu puteau fi surzi la propaganda oficială. Nu trebuie să ne surprindă că mult după 1989 copiii din școlile gimnaziale germane au continuat să creadă că trupele est-germane luptaseră alături de trupele Armatei Roșii pentru a elibera patria de sub jugul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
soldau cu alte rezultate -, povestea ar fi fost alta. Contagiunea a avut și ea rolul ei: exemplul Uniunii Sovietice și al evenimentelor din Balcani au făcut ca scindarea unui mic stat central-european În două „republici naționale” să pară mai puțin absurdă sau inacceptabilă. Dacă s-ar fi ajuns la Încheierea unui tratat Înainte de 1992 - În cazul În care Cehoslovacia ar mai fi rezistat puțin -, probabil că nici Praga, nici Bratislava nu ar mai fi avut chef de ceartă când toată atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o dată la șase luni, conferința bianuală fiind pentru fiecare țară un prilej de autopromovare - sistem deja antipatic administratorilor permanenți ai Uniunii. Ideea unui asemenea circ care să cutreiere 25 de capitale diferite, de la Lisabona la Ljubljana, era de-a dreptul absurdă. Mai mult, sistemul de decizie conceput pentru șase state membre și deja greoi pentru 12 state, ca să nu mai vorbim de 15, ar fi fost paralizat de existența a 50 de comisari europeni (câte doi din fiecare țară) sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
compromis neobișnuit: o guvernanță internațională Întreprinsă de guverne naționale. În sfârșit, deși Uniunea Europeană nu are nici mijloacele, nici mecanismele necesare pentru a Împiedica statele membre să intre În conflict, simpla ei existență face ca ideea unei asemenea posibilități să fie absurdă. Războiul este un preț prea mare pentru avantajele politice sau teritoriale obținute: această lecție a fost Înțeleasă de Învingători Încă de la prima conflagrație mondială, deși a mai trebuit un război mondial ca să le fie limpede și Învinșilor. Dar numai fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
consemnate sincopat, haotic și dezlânat stilistic, ca într-un proces-verbal al unui autist, vorbele unor deținuți dintr-un lagăr de concentrare, pentru ca în cele din urmă și acest text să se revendice ca discurs al unui personaj desprins din panoplia absurdului. Următoarele culegeri de proză scurtă, Gușterii și patru pipe (1970) și Ceasul viu (1973), par a fi rezultatul unei crize de creație. P. parcă a înțepenit în propria formulă și schițele de acum sunt fragmente caricatural-absurde ale textelor anterioare: fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
de creație. P. parcă a înțepenit în propria formulă și schițele de acum sunt fragmente caricatural-absurde ale textelor anterioare: fie metafore dezvoltate ale războiului (Ceasul viu), fie „parabole dramatizate” pe tema morții (Cumătra joacă loto), fie „satire audio-vizuale” în registrul absurdului, fie îmbină fabula cu straniul (Casa). Prozatorul depășește faza minimalistă în textele din Păsări subterane (1972), unde, silit să evolueze pe spații mai ample sau să articuleze un discurs epic, se retrage în cele din urmă în aceeași cochilie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
linguistique que la poétique trouve șes sources et șes fondements.345 1. 2. 2. Linguistique et fonctionnement du texte lyrique Dans une perspective linguistique, le discours poétique est langage en fonctionnement, dont l'emploi n'est pas gratuit, fortuit ou absurde, mais qui a des visées spécifiques et s'adresse à un public bien précis. La démarche des linguistes, vue par des théoriciens de la littérature comme une profanation de l'écriture poétique 346, a été donc de déceler leș éléments immanents
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
repose [...] sur une production intentionnellement fondée sur le hasard "414 et qu'elle " parle au désert, dans le désert plus volontiers qu'à nous-mêmes "415. La signification du discours poétique est niée, puisqu'il est proclamé le fruit de l'absurde, du hasard, du manque de logique. Leș adeptes de cette théorie soutiennent que le texte poétique n'admet aucune interprétation et ne vise aucun récepteur : Le silence est la source abyssale inaccessible de l'inspiration, mais le silence poétique est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
strategia trebuie „citită” pornind de la regularitățile comportamentului observat; acestea sunt obiectul ipotezelor de la care pornim; strategia comportă un aspect ofensiv (mărirea capacității de acțiune) și altul defensiv (conservarea spațiului de manevră); proiectele actorilor sunt rareori clare și coerente, dar niciodată, absurde; fiecare comportament este activ. B) Parametrii specifici capacității de acțiune a resurselor umane, care se bazează pe cinci postulate: organizația este un proces de construcție și nu un răspuns; actorul este relativ liber; există o diferență între obiectivele organizației și
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
cu o culegere de proză scurtă Povestiri din lumea nouă (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor), iar mai târziu cu Îngerul de la benzinărie (2003). Autorul recompune în primul volum, prin asocierea unor succinte, dar semnificative biografii, imaginea tragicomică a unei lumi haotice, absurde, însă plină de vitalitate și culoare, care ia locul ternei și încremenitei societăți comuniste. Atenția cu care înregistrează faptul real, apropiată de a colegilor optzeciști, îi conferă statutul de martor creditabil, iar inventivitatea epică răspunde diversității reacțiilor declanșate de schimbarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
în Super-Omul, mergând peste mulțimea sclavilor, prototipul aristocrației de drept divin. Iar Anarhiștii, vor vedea, la rândul lor, în Super-Omul, pe individul fără prejudecăți, pe revoltatul contra legilor-sfori, cu care piticii legară pe Guliver pe omul scăpat d'o divinitate absurdă, fie ea Dumnezeu, Iahveck sau Alah -, divinitate bună de a minți pe cei slabi, pe sclavii moderni"514. În numărul 3-4 este publicat un articol despre Alexandre Séon, aparținând lui L. Roger-Millès, "autorisatul critic de artă frances", cu mențiunea dintr-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și George Bacovia. AVANGARDISMUL - DADAISMUL Reprezintă o mișcare lansată În 1916 de Tristan Tzara, poet român. Acesta, Împreuna cu intelectualii dezertori, refugiati politici revoltați impotriva războiului s-au reunit la cabaretul „Voltaire”, din Zurich (Elvetia) si au Încercat să răspundă absurdului prin absurd. Dadaismul este expresia unui spirit revoltat Împotriva, nu doar a unor principii literare, ci a unui mod de viață și a unui tip de societate. Negația dadaistă merge până la anularea sensului limbajului văzut artificial, incapabil să exprime adevăratul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
concretizat În doctrina revistei Contimporanul (condusă de Ion Vinea) și În integralism, bazat pe o fundație constructivistă și combinând elemente din alte curente de avangardă precum suprarealismul sau futurismul. Curente literare după 1947 (Secolul XX) proletcultism; realism socialist; structuralism; teatrul absurdului; postmodernism; poststructuralism; feminism; optzecism literar; fracturism; deprimism; prezenteism. (Secolul XXI) Generația 2000 Repere: curent literar, activitate literară, scriitori, clasicismul, dadaismul, modernismul, traditionalismul, romantismul, simbolismul, expresionismul, arta, literatura, Franta, Europa, concept literar, specii literare... COMENTARII LITERARE POEZIE ION HELIADE RĂDULESCU „ZBURĂTORUL
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un sentiment sumbru, apăsător, asociat cu izolarea Într-un spațiu Închis, ori În spații exterioare: parcul, străzile, orașul de provincie. În mulțime, eul poetic bacovian se simte Înstrăinat, inadaptat, fără putință de comunicare cu ceilalți, rătăcește fără sens, cu gesturi absurde. Sentimentul inadaptării produce Înstrăinarea și dorința de evadare. Motivul solitudinii apăsătoare este elementul recurent În volumul de debut, din 1916, Plumb. Volumul „Scântei galbene” (1926) aduce În discuție importanța cromaticii În lirica bacoviană. Într-un interviu din 1929, În revista
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lirica bacoviană. Abatorul, piețele pustii, parcurile sărăcăcioase sunt elemente ale universului citadin; ele provoacă o spaimă existențială și constituie fundalul proiectatelor ipostazele umane, specifice poeziei bacoviene: copii și fecioare tuberculoase, o palidă muncitoare, poetul rătăcind fără sens și făcând gesturi absurde. O imagine a spațiului urban este prezentă În Amurg violet. Decorul este aici de o artificialitate studiată. Punctul central este cromatica atipică (violet), disipată În atmosferă (amurg) și În tot spațiul: „Orașul tot e violet”. Cadrul natural este trist și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și a ființei, „un sfârșitul continuu bacovian”. Ea nu provoacă panică, este dorită și așteptată ca un remediu al maladiei de care suferă poetul. Volumele „Cu voi” (1930) și „Comedii În fond” (1936) continuă să sugereze o lume de infern, absurdă, halucinantă, stări prezente și În volumele „Plumb” și „Scântei galbene”. Călinescu vorbește de un „manierism” existent În volumul „Comedii În fond”. În ultimul volum, „Stanțe burgheze” (1946), poetul cultivă cotidianul, biograficul, stereotipia actelor umane, vocabularul prozaic, ironia discretă. Fără a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sfârșitul. In final, este demscat si pedepsit, În numele dreptății și al demnității, aspirații etern umane. Cei cinci năzdrăvani, insoțitori ai lui Harap-Alb se Înscriu tot În sfera umanului, reprezentand portrete grotești, caricaturale. O trăsătura dominantă este Îngroșată, hiperbolizată până la limita absurdului și capătă astfel dimensiuni fantastice. Fiecare Îl ajută pe fiul Craiului cu „defectul” lui, trecând probele impuse de Împăratul Roș, drept răsplată pentru omenia sa. Prin ei, Harap Alb constată ciudățeniile firii omenești, are prilejul să cunoască psihologia umană. Concluzii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
măsură. Punea În scenă propriile creații dramatice, Încărcate de simboluri, cu cercetătorii de la Institutul de Istorie Literară și Folclor, În propria lui locuință. În casa lui Moș Costache Giurgiuveanu au loc adevărate spectacole tragicomice, unele dintre ele stând sub semnul absurdului. Era și epoca vinovată de stimularea comportamentului după chipul și asemănarea indivizilor. Nu cred că un cercetător literar ar fi preocupat de descoperirea În viața de zi cu zi a unor indivizi cu un comportament similar. Arta posibilului presupune chipul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
arde pe ticaloși mai mult ca râsul”, adept al preceptului clasic "ridendo castigat mores" (râsul Îndreaptă moravurile), Caragiale Își iubește cu patimă personajele, Îi este dragă lumea aceasta degradată, care-i dă posibilitatea să ridiculizeze, să satirizeze, punând În situații absurde, grotești uneori, oamenii acestei societăți corupte, meschine, perfide, folosind, În principal, sarcasmul. De aceea, spectatorii, cititorii iubesc la rândul lor personajele lui Caragiale, deși unele sunt de-a dreptul grotești (Agamemnon Dandanache), ba chiar, multe dintre replicile lor sunt rostite
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
libertății și de a-și asuma destin propriu, raportul dintre individ si societate, dintre libertate și necesitate, dintre sens si nonsens, ca problematică fiiozofică existențialistă. Nu este exclusă și posibilitatea de a considera tragedia lui Marin Sorescu, una aparținând teatrului absurdului. În această piesă ceva anume amintește de piesa „Așteptându-l pe Ghodo”, a lui Samuel Beckett. Autorul Îl pune pe Iona În cele patru tablouri ale dramei, În trei ipostaze: de pescar, de călător și de receptor. În tabloul I
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a destinului și destin. Omul ca ființă rațională, luptă cu jocul irațional și absurd ale existenței. Această meditație filosofică pornește de la starea personajului aflat În burta peștelui. Întreaga operă a lui Marin Sorescu este preocupată de relevarea dimensiunii tragice a absurdului, altfel decât la Becket și Ionescu. Obsesia spațiului Închis, unde omul este condamnat să fie un etern prizonier, este evidentă și În „Paraclisierul” (Catedrala În care nu vine nimeni) sau „Matca” (amenințată de potop) Iona este constrâns, Împotriva voinței sale
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a două lumi Într-un contrast subiectiv total: - universul năvălitorilor; - universul Țării Românești și al poporului ei de țărani aflați În luptă antiotomană. La nivelul stilului, imaginile sunt tranșante: - Tabăra lui Mahomed este surprinsă Într-un tablou grotesc, cu situații absurde, personajele sunt luate În răspăr, peste picior. Istoria este demitizată, redusă la banal prin vorbe de duh, prin paradoxuri, anacronisme și dialoguri comice. - Tabăra lui Vlad Țepeș, absent ca personaj, dar prezent În spirit, reprezintă un tablou al țării În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
asupra Bizanțului. Condiția umilitoare a Învinșilor ilustrează dictonul latin: „vae victis!” (vai celor Învinși). În această imagine se găsește cheia rezistenței românești. Ca și În alte situații dramatice, autorul aduce În scenă imagini paradoxale. Tabloul următor (21) oferă o imagine absurdă a bizantinilor care pregătesc ceremonialul botezului lui Ioachim, nepotul lui Constantin Paleologul, Împăratul mort și Înlocuit de un impostor. Intrat În joc, Mahomed ucide și pe urmaș și pe Împărat, acest lucru simbolizând puterea cumplită care a decapitat Bizanțul și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și "Clauza națiunii celei mai favorizate" din tratat, descriind-o ca pe un mijloc prin care țările "bogate" le puteau domina pe cele "mici". Ziarul "Adevărul" prezenta părerea lui Groza despre tratat: "Prevederile tratatului sînt răsplata noastră pentru un război absurd și o cădere serioasă... Mai important este, însă, că au fost salvați factorii esențiali, cum ar fi suveranitatea și frontierele, care fac din România un stat viabil"367. Imediat după semnarea Tratatului, Departamentul de Stat a recomandat Misiunii Americane din
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
definiție se bazează pe ceea ce am putea numi "ontologie textuală", întrucât autorii emit o afirmație radicală: "fără discurs nu există realitate socială" (p. 2). Această ultimă declarație sentențioasă este criticabilă întrucât supralicitează excesiv rolul discursului în lumea socială, alunecând în absurda concluzie a lui J. Derrida cum că "totul este text". Luată literalmente, afirmația lui Derrida este în mod evident absurdă; înțeleasă ca metaforă, își pierde din pretențiile inițiale, existând riscul de a salva orice afirmație prin "metaforizare". După cum o arată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]