8,468 matches
-
se poate de realistă, dar Claudia nu a ținut legătura cu Hannah. Nu s-a mai văzut cu ea și a vorbit cu ea de când a refuzat să-l ia pe Alfie atunci la spital. Și dacă l-ar lua acuma, ce fel de viață ar avea cu ea? Ai văzut doar cum se poartă cu Avocado. E o mamă groaznică. Da, dar are toate drepturile. —Drepturi pe care le-a dat dracu’ cu luni În urmă când l-a respins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În focurile Gheenei, fiți sigure, dar asta nu Înainte să facă o răceală oribilă la rinichi. Femeia aia o fi auzit vreodată de veste? După părerea mea, Guy Bitchie ăla al ei ar trebui s-o mai țină sub control... Acuma, unde o fi plecat? A, ia uite-o... Înainte s-o mai poată opri cineva, Bridget se pierdu prin mulțime. —Las-o În pace, spuse Chanel zâmbind. Hai s-o lăsăm să se bucure și ea de câteva momente În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din cauza unui defect la șold. Se îndrepta fără să știe către mine, asemeni unui câine vagabond care umblă în diagonală. Două plase mari cu cumpărături îi trăgeau brațele în jos. Greutăți care nu-i echilibrau mersul, dimpotrivă, i-l dezechilibrau. Acuma cade, m-am gândit, acuma cade. Și am pus mâna pe clanță să ies, să merg în întâmpinarea ei. Dar nu căzu, intră într-o altă umbră. Am lăsat clanța, dar am rămas pe loc. Fruntea-i înaltă apăru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Se îndrepta fără să știe către mine, asemeni unui câine vagabond care umblă în diagonală. Două plase mari cu cumpărături îi trăgeau brațele în jos. Greutăți care nu-i echilibrau mersul, dimpotrivă, i-l dezechilibrau. Acuma cade, m-am gândit, acuma cade. Și am pus mâna pe clanță să ies, să merg în întâmpinarea ei. Dar nu căzu, intră într-o altă umbră. Am lăsat clanța, dar am rămas pe loc. Fruntea-i înaltă apăru din nou în lumină și o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de o ipotecă ce-i înghite toate veniturile? — Da, domnule. — Ei bine, știu ce am de făcut! - și se îndreptă spre ușă. — Dar don Augusto... — Augusto se simte capabil de cele mai eroice hotărâri, de cele mai mari sacrificii. Și acuma se va ști dacă e-ndrăgostit doar cu capul sau și cu inima, dacă doar crede că e îndrăgostit fără să fie. Eugenia, doamnă, domnule, m-a trezit la viață, la adevărata viață și, indiferent a cui ar urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Doar dacă n-ai lăsat-o însărcinată pe soția ta... — Asta-i, dom’le, asta-i. Imaginează-ți ce nenorocire! — Nenorocire? Păi nu v-ați dorit-o atâta...? — Da, la început, în primii doi, trei ani, ceva mai mult. Dar acuma, acuma... S-a întors dracul în casă, au revenit neînțelegerile. Și acum, ca înainte vreme, când fiecare dădea vina pe celălalt pentru sterilitatea menajului, ne acuzăm pentru ce ne-așteaptă. Și-am și început să-l numim... Nu, asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dacă n-ai lăsat-o însărcinată pe soția ta... — Asta-i, dom’le, asta-i. Imaginează-ți ce nenorocire! — Nenorocire? Păi nu v-ați dorit-o atâta...? — Da, la început, în primii doi, trei ani, ceva mai mult. Dar acuma, acuma... S-a întors dracul în casă, au revenit neînțelegerile. Și acum, ca înainte vreme, când fiecare dădea vina pe celălalt pentru sterilitatea menajului, ne acuzăm pentru ce ne-așteaptă. Și-am și început să-l numim... Nu, asta nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de asemenea. Poate. — Atunci? — Ei bine, să tăifăsuiești, să cultivi subtilitățile, să te joci cu cuvintele și formele lor... Să petreci! — Ei doi chiar că petrec! — La fel și tu! Ai fost vreodată în propriii tăi ochi mai interesant decât acuma? Cum poți ști că ai un membru dacă nu te doare? — Bun, și acum eu ce să fac? — Să faci..., să faci..., să faci!... Mă rog, te și simți personaj de dramă sau de roman! Să ne mulțumim să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu aceea a cuiva care, ca mine, nu s-a născut și nu există. O ființă fictivă e o idee, și o idee este totdeauna nemuritoare...“ — Sunt nemuritor! Sunt nemuritor! - exclamă Augusto. — Ce ziceți? - dădu fuga Liduvina. — Să-mi aduci acuma..., ce știu eu..., șuncă de Paris, răcituri, foie-gras, orice ... Am o poftă de mâncare feroce! Așa-mi place să vă văd, domnișorule, așa. Mâncați, mâncați, cine are poftă de mâncare înseamnă că-i sănătos și cine-i sănătos trăiește! — Liduvina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
negru și dens. Avea experiența altor morți, mirosise și văzuse pisici și câini morți, omorâse câte un șobolan, mirosise morți umane, dar pe stăpânul său îl credea nemuritor. Pentru că stăpânul său era pentru el ca un zeu. Și mirosindu-l acuma mort, simți că-n spiritul său se prăbușeau toate temeiurile credinței sale în viață și în lume și o imensă dezolare îi umplu pieptul. Și, încovrigat la picioarele stăpânului său mort, gândi astfel: „Bietul meu stăpân! Bietul meu stăpân! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îmbrăcat, da, dar fără vorbire nici pe-afară, nici pe dinăuntru. Și nu mai ai nimic de spus Orfeului tău. Și nici Orfeu nu mai are nimica să-ți spună cu tăcerea lui. Sărmane stăpân al meu! Ce-o fi acuma cu el? Unde-or fi ce vorbea și visa în el? Poate sus, acolo, în lumea neprihănită, pe podișul înalt al pământului, pe pământul pur și plin de culori pure, așa cum l-a văzut Platon, pe care oameni-l numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care îi voi fi cunoscut cu adevărat - a-l cunoaște cu adevărat pe cineva înseamnă a-l iubi, chiar dacă ai crede că-l urăști - și care s-a dus de lângă mine fără să-i spun între patru ochi: „Ce ești acuma tu? ce s-a ales acum de conștiința ta? ce sunt acum eu în ea? ce s-a ales de ceea ce a fost?“ Asta e ceața, asta e rimanul, asta e legenda, viața eternă... Și asta e cuvântul creator, visător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să-mi recuperez textul original. Nu știu cu ce ochi mi-aș revedea filele premonitorii pe care le-am umplut în odăița singurătății singurătăților mele din Paris. Prefer să retraduc după traducerea franceză a lui Cassou, și asta-mi propun acuma să fac. E însă posibil oare ca un autor să-și retraducă o traducere făcută în altă limbă după vreuna din scrierile sale? Mai mult decât o experiență de reînviere, e una de moarte, sau pesemne de remortificare. Sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
stabilit la Paris, unde am scris povestirea precedentă, iar la finele lunii august 1925 am venit de la Paris aici, în Hendaya, spre a continua să fac roman din viață. Și tocmai partea asta din romanul meu ți-o voi povesti acuma, cititorule, ca să poți vedea în continuare cum se face un roman. Am scris cele de mai sus acum douăsprezece zile, și tot timpul de-atunci încoace mi l-am petrecut fără a mai pune penița pe filele acestea, rumegând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu cumva să pătăm pardoseala ceruită sau să mototolim husele jilțurilor. De tavan spânzura un soi de sferă în care te vedeai mititel și deformat, iar pe pereți atârnau litografii biblice, dintre care una îl înfățișa - parcă o văd și-acuma - pe Moise scoțând cu o nuielușă apă din stâncă, așa cum eu acum scot amintirile acestea din stânca eternității copilăriei mele. Lângă salon, o odaie întunecoasă unde se ascundea Marmotă, ființă misterioasă și enigmatică. Ei bine, când am izbutit într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
duhul său. Lucrarea ne este duhul nostru și lucrarea mea îmi sunt eu însumi care mă fac zi de zi și secol de secol, așa cum lucrarea ta îți ești tu însuți, cititorule, care te faci clipă de clipă, auzindu-mă acuma cum îți vorbesc. Pentru că vreau să cred că mai mult mă auzi decât mă citești, după cum eu mai mult îți vorbesc decât îți scriu. Suntem propria noastră operă. Fiecare e fiul operelor sale, s-a spus și-a repetat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tramvaiului. E un punct negru în fațeta unui briliant, e o poznă a sufletului. ...Mereu frământat de asemenea nimicuri, în cartea despre suflet, sunt redus să zugrăvesc, în locul istoriei unei vieți frumoase, povestea adevărată a unei admirabile dar triste morți. ...Acuma cred că înțelegi mai bine, de ce nu voi face niciodată „carieră de scriitor”, deși am vocație, mai adăugase Ramses Ferdinand Sinidis, repezindu-se la geamantan, pe care îl deschise, ca să arunce în el cu febrilitate nejustificată, întregul său bagaj. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu cumva să se ivească vreo umbră de îndoială, el a clipit un pic, ca și când acum abia s-ar trezi și maestrul dintr-un vis bogat în calorii, și a spus, a îngăimat pe tonul actorului de film deja amintit: „Acuma gata e. Nu mai mișcați în vas. E, mă rog frumos, tocmai bună de tăiat pentru domniile lor invitate la masa.“ După a nu știu câta pauză și clipit repetat, el părea să aibă viitorul pe limbă: „Nici o grijă, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săracilor. Departe de tihna căminului, contactul cu cruda realitate Îi conferă experiența care constituie poate cea mai Înaltă Învățătură a operei sale. Dintre cărțile sale amintim Congresul Euharistic, organ al propagandei argentiniene; Viața și moartea lui don Băiat Mare; De-acuma știu să citesc! (aprobată de Inspectoratul pentru Învățământ din Rosario); Aportul nașului Santa Fe la oștile Războiului de Independență; Aștri noi: Azorín, Gabriel Miró, Bontempelli. Povestirile polițiste ne fac cunoscut un alt filon al său: cu ajutorul lor, fecundul poligraf Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se băgau peste tot, neavând urmă de respect nici măcar pentru Penitenciarul Național. — Acum e plin de străini cu antecedente din cele mai Îndoielnice, și nimeni nu știe de unde vin. Ușor naționalist, Molinari s-a raliat văicărelilor, arătându-se sătul de-acuma de italieni și druzi, ca să nu-i mai punem la socoteală pe capitaliștii englezi, care umpluseră țara cu drumuri de fier și frigidere. Mai ieri chiar, nici nu intrase bine În Marea Pizzerie Microbiștii, că și dăduse peste un italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pandaliile ei, da mă iubea. — Fii atent la ce te-ntreb. Era Însărcinată? Îi mai trăgea clopotele și alt nătărău? Avea nevoie de bani? Era bolnavă? I se urâse de tine? După ce s-a gândit, Sangiácomo a negat. — Explică-mi acuma ce-i cu siropul somnifer. — Ei bine, doctore, noi nu voiam să-l ia. Da-l cumpăra cu țârâita și-l ținea blătuit În odaie. — Puteai intra la ea În iatac? Sau nu putea intra nimeni? — Toți putea, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
greoaie a continuat să niște fularul confecționat dintr-o stofă numai ape și jiletca groasă din lână. Spontana sa voce italienească, Înfrumusețată de un neaoș ceceo iberic, a răsunat gagliarda și dogmatică prin obstacolele dentare. — Domnia voastră, meștere Parodi, cunoașteți de-acuma pe de rost intrigărăile polițiste și abecedarul detectivesc. Vă mărturisesc fără șovăială că pe mine, din pricina mai mult a hârțogărăii erudite decât a dedesubturilor delictive, m-au luat pe nepregătite. Dar acum zbirii se Înverșunează să afirme că sinuciderea Pumitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de indignare. Pirotehnia mea nevinovată mi-a adus un week-end În mahalaua Devoto, exil dureros pentru domesticul cufăr și cutumiara cuartilla. Fără doar și poate că i-am făcut cu ou și cu oțet În forul meu interior. Dar de-acuma mi s-a risipit euforia: nu scap de nici o culoare de indivizii ăștia atât de urâți, care se bagă ca mărarul În ciorbă. Vă Întreb cu cea mai mare loialitate: considerați că sunt În primejdie? Presupunând că vei continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
candial și nu puține insulte. Apoi s-a petrecut chestia cu trabucul. Din pricina glumei făcute de muscal, hanul tău a pierdut un cerșetor serios. Limardo și-a mărturisit vina, dar de data aceea nu l-ai pedepsit, pentru că intraseși de-acuma la bănuieli că urmărea ceva cum nu se poate de urât cu toate acele umilințe. Până atunci totul fusese o chestiune de lovituri sau injurii; Limardo a căutat o jignire mai profundă; când te-ai certat cu doamna, bărbatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sa bridată, Însăși eterna Venus ne face ispititor cu ochiul; gura Îi e o floare purpurie fără pereche; mâinile Îi sunt numai mătase și fildeș; trupul, vădit de triumfătoarea sa cambrure, e cocheta avant-garde a pericolului galben și triumfă de-acuma În pânzele lui Paquin și În liniile echivoce ale lui Schiaparelli. Mii de scuze, dragă confrère: poetul a luat-o Înaintea istoricului. Pentru a schița portretul acestei Madame Hsin, am recurs la pastel; pentru efigia lui Tai An, voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]