102,424 matches
-
Și Helen, strălucind catifelată și fierbinte în acest miez de lumină, zâmbește și-și lasă capul pe spate, zicând: — Așa și trebuie. M-am îndrăgostit de ea. M-am îndrăgostit. De Helen Hoover Boyle. Pantalonii mei și fusta ei se adaugă grămezii de pe podea - cristalurile căzute, pantofii noștri, alături de ceaslov. Capitolul 38 La sediul agenției imobiliare Helen Boyle este încuiat și, când bat în ușă, Mona strigă prin geam: — E închis. Nu sunt un client, strig. Stă la calculator și scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Vor trimite autofreze. Cînd? Ieri, la garajul Întreprinderii de Drumuri și Poduri, autofrezele stăteau pe butuci, iar mașinile noastre de intervenție... Vor trimite mașini de la unitatea militară. Îi cunosc pe cei ce vor lua aceste hotărîri. Mi-au fost studenți adaugă profesorul cu mai puțină convingere. La fără frecvență? întrebă încet Lazăr. V-or fi fost spune șoferul -, dar aici, în cursă, eu conduc. Cursa are patruzeci și șase de călători, plus doi copii.... ...și un cățel murmură Lazăr. ...așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Încă zece-douăzeci de metri, păpușico! murmură Lazăr -, pînă ieșim din dreptul pîrîului, că suflă vîntul pe valea asta ca printr-un tunel. Hai că-ți dau o bere, ici la Sălcii și-un crap cu mujdei, la preț de foamete adaugă luminat de zîmbet cînd cursa dă semne de supunere, menținîndu-se pe acolo pe unde, la lumina farurilor, s-ar ghici că este mijlocul șoselei. Colega, ia-ți locul zice Lazăr frînînd. Rămîi face semn șoferul. Nu, că n-am experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privire spre Mihai n-ai să poți pînă n-o simți; asta nu se învață, nu se explică se simte! Să faci copii, mă Vlădene, ai înțeles? Că voi sunteți de rasă... Hă-hă-hă!... Să faci și să-i crești tu... adaugă trist. Duce iar paharul la gură, soarbe îndelung, apoi, cu ochii pierduți, murmură: Uneori, aș da dracului totul, s-o iau de la capăt, cu una zdravănă, care să-mi umple casa de copii... Ce, noi, Sătenii nu sîntem de rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
său, îl neliniștește nepăsarea lui Săteanu la gestul lui de-a se retrage; în condiții similare, cel de la telefon face de obicei gest de liniștire cu palma, că nu trebuie să se deranjeze. Neliniștea provocată de tăcerea lui Săteanu se adaugă peste sufletul lui deja iritat; nu știe exact de ce, dar simte usturîndu-l o rană iscată acum, aici; "Să fie numai gîndul că nea Toader nu vede în mine un viitor ginere?" Poftim?! tresare Săteanu, lipindu-și strîns receptorul de ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
său aude telefonul sunînd mărunt, strident. Descuie grăbit și intră, înțelegînd că-l caută Doina, dar abia după ce răspunde își amintește de seara precedentă, de sentimentele confuze născute în sufletul lui pe măsură ce înțelegea intenția lui Săteanu, la care se mai adaugă, obsesiv, revoltător, imaginea lui Săteanu tînăr, vînjos, turbat în furia lui, dînd cu pumnii în bătrîn, lăsîndu-l lat în mijlocul ogrăzii, trîntind poarta de scîndură mai-mai s-o rupă, ieșind din sat cu capul sus, asemeni tuturor bătăușilor învingători, ce părăsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
binefacerile colectivizării, cînd țăranii începeau să se foiască, să-și ia pălăriile din cuierele de pe pereți iar femeile, aflate în pronaos, ieșeau, știind că le vor aduce acasă bărbații nafură într-un colț de batistă, preotul s-a grăbit să adauge că anume a scurtat slujba să-i rămînă timp mai mult pentru cele pămîntene, de zi cu zi, "căci, iată, a ridicat el ochii puii de rîndunică au prins aripi și s-au înălțat în zbor. Drumul lor e lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pedepsească fără să frîngă în sufletul fraged firul veșnic întins între mamă și fiu, căruia, dacă-i faci nod, gîndul va avea întotdeauna de ce să se împiedice. A mai întors-o preotul vorbind de aprigul blestem al părinților, dar a adăugat că iertarea acestora e mult mai mare. Atunci a luat de pe scaunul de alături cartea și a citit din ea povestea fiului risipitor. Copiii n-au mai ieșit în drum cu vînătăi din ziua aceea, iar Săteanu, "moșneagul rege Lear
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de treabă în baie, unde, din cînd în cînd, oglinda îi trimite în ochi imaginea unei femei obosite de somn, răvășită în privire, cu un rictus ciudat în colțul gurii. Insatisfacției cu care s-a ridicat din pat, i se adaugă un sentiment de furie că bărbatul din fotoliu nu pleacă odată, să se poată arunca iarăși în așternuturi, să-și petreacă dimineața liberă după pofta inimii. Ai să întîrzii la raportul de gardă spune, scoțînd capul pe ușa băii. Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
afară: Ce-ai zice dacă ai fi tu acolo, în viscol, departe? L-aș da Dracului pe acela care trebuia să vină cu mașina înaintea mea îl înfruntă cu calm Paula -, iar dacă n-aș avea, mi-aș căuta unul adaugă, eliberîndu-și brațul. Și apropo de vremea asta și de aranjamente: continuă, trăgînd perdeaua la loc, potrivindu-i faldurile Aura e bine mersi, operată, în afară de pericol; stă la Sălcii, nu în cîmp. Du-te mai bine și-o vezi pe femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușă: De ce, mă rog?! Pentru că el nu-și așteaptă soția ca un adolescent îi spune Paula calm, apropiindu-se. Nu și-o așteaptă pentru că-i aici, cu el, răspunde Radu furios, preocupat să se îmbrace -, iar dacă ar fi plecată, adaugă, gesticulînd aprins nu i-ar păsa prea mult: frumușica lui încă nu s-a îndurat să-și strice nurii, lăsînd un copil. Că așa, la întins pe pat, numai de dragul amorului, multe-s amatoare, slavă Domnului!, mai ales dacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nervoasă degetele. Chelnerul vine dinspre bucătărie cu farfurii pline și-i strigă lui Pavel, care ia comenzi, să se oprească. Ce, întreabă acesta mirat nu mai prididesc soțiile noastre să pregătească? Le-am lăsat să se odihnească astă noapte doar adaugă în șoaptă, rîzînd. Nu mai au ce pregăti spune Ovidiu. Bănuie ceva Mihaela? întreabă mai mult din priviri. Nu, nici vorbă. De ce? se interesează Pavel. O văd umflată. Așa-i ea rîde Pavel, pornind spre bucătărie, gîndindu-se că sus, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lung spre lăzile așezate la rînd, ca un pat, apoi iese încet, mușcîndu-și buza de jos. Cît ea a stat în magazie, Ovidiu a ieșit din camera de veselă cu jumătatea de pui, a pus-o pe un platou, a adăugat un pahar cu brandy, găsit plin pe o masă în bucătărie, a luat și cafeaua ce se afla alături, apoi a plecat spre sală, trecînd cît mai aproape de actor, să fie observat că-i respectă instrucțiunea. Unde mi-i paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
surîsul incisiv, gata să izbucnească într-un rîs ironic, plin de satisfacție. Mă duc alături să dau un telefon spune Radu ieșind. Sigur-sigur! rîde Runca, aplecat peste coala albă, pe care notează schema de tratament. Sărutări de mîini din partea mea adaugă cu glas tare cînd aude ușa închisă. Ce chestie! bombăne de unul singur. A avut zile, asta-i. Să nu mi-o scapi din mînă, frumoaso, că-ți tai părul ăsta superb, în care mi-aș pierde sărutarea ca-ntr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din fața lui, care începe să dea înapoi. Dacă-i atît de greu să legi două vorbe în latină, spune femeia cu glasul frînt, vrînd să cîștige timp, să ajungă la ușă învață, măcar, că trebuie să-ți scoți căciula cînd... adaugă ea speriată de-a binelea, dar prea tîrziu: bărbatul i-a prins deja umerii între palme și o apropie, învăluindu-i gura într-un sărut brutal, chinuitor de lung, transformat apoi încet-încet într-o degustare, căreia femeia, răscolită deja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încolăcindu-și brațele pe după gîtul tînărului cînd îi simte palmele strecurate cu dibăcie pe sub poalele capotului de mătase... "Doamne!" se cutremură bătrîna, pradă amintirilor. Ce s-a întîmplat? întreabă profesorul întorcînd capul. Poftim?! tresare bătrîna, deschizînd ochii. Aa, viscolul ăsta... adaugă roșind toată, apoi se ridică imediat de pe scaun și se întoarce la locul ei, fără să ia în seamă gestul prin care profesorul ar fi vrut s-o mai rețină. "Mă urăști clatină încet din cap profesorul privind în urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
delicat. Dacă mai ai ceva de spus, întoarce profesorul privirea spre Lazăr, vorbindu-i calm, dar hotărît avem timp s-o facem și între patru ochi... Ajunge un spectacol pe seară! Ba eu cred că nu mai am nimic de adăugat. Auzind însă subiectul, mi-am zis că mai pot arunca niscaiva surcele în focul nostru, apropo de păcatele părinților la judecata de apoi, sau de mai întîi, a copiilor. Altceva însă voiam: ce părere aveți de cununia religioasă, dom' profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai o învăluie pe Cristina în privirea sa, insistînd asupra celor două părți ale lanțului de la gîtul fetei. Ce noroc nebun au obiectele de aur! murmură el, încrețindu-și colțul gurii într-un surîs trist. Ca și unii bărbați, dealtfel adaugă, prinzînd sub braț cutia, luînd în cealaltă mînă revista de pe masă. Tulburată de-a binelea de vorbe și de surîsul trist, Cristina lasă privirea să-i cadă în jos, spre adîncitura dintre sîni, unde se întîlnesc cele două părți ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doamnă. Vulgare pot fi intenția cu care sînt făcute și modul de receptare a lor. Mintea noastră vulgarizează gesturile din jocul dragostei; ele, în sine, nu au nimic vulgar, ba dimpotrivă! exclamă Mihai furios. Vă rog, să vă dau haina adaugă pe un ton calm, întinzînd mîna spre blană. Nu! hotărăște Maria. Nici măcar nu ți-am spus pentru ce am venit. M-ai văzut făcînd ochi dulci unei vînzătoare și... ca orice mamă... Te rog, te rog! Nu te înfuria face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să nu dea apă la moară furiei care se dezlănțuie în Maria, să încheie onorabil discuția, eventual s-o asigure că n-o mai caută pe Doina, apoi să se culce, să fie odihnit deseară, la vizionare. Iar dacă cineva adaugă el malițios, fără să se poată abține -, de atîta vreme, nu a întins mîna spre tine, Maria, ăsta-i semn bun: trăiești înconjurată de bărbați de o condiție morală foarte ridicată, atît de ridicată că mai bine și-ar tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
imaculat. Ai ales bine cuvîntul: conștiincios. Mulțumesc! se oțărăște femeia -, dar nu pentru asta am venit. Sînt datoare să aflu ce-i în capul tău, ce știi! Ce ai de gînd!... Cînd ai încheiat discuția cu Doina, dimineață, ai mai adăugat ceva, nu știu cît o fi auzit ea, care lăsase receptorul în jos, dar eu, pentru că stăteam chiar lîngă telefon... A! rîde Mihai am zis că, dac-o mai prind pe la mine... Zău! Doar nu-ți închipui c-aș îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
matern, propria-ți fiică. Și măcar dacă nu ți-ar semăna... Zici că n-am observat-o? Te înșeli, Maria! Doina e o copie a ta, dar o copie crudă. E o Maria tînără se ambalează Mihai -, la care se adaugă temperamentul Sătenilor. Deci asta era, numai atît... surîde Maria fericită, absentă la vorbele lui Mihai, turnîndu-și singură un deget de vodcă. Vrei? întinde puțin sticla. "Ce naiba-i cu ea? aruncă Mihai o privire bănuitoare femeii. Dacă n-a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se așeze pe unul din scaunele libere. El trebuia să vină să discute cu mine spune fata încet, pe un ton ferm. Cred că o întrerupere de sarcină m-ar costa cinci mii. Iar dac-o mai lungim, mai adaug cinci pentru spălatul pe jos. Și încă cinci pentru că a fost măgar și m-a lăsat cu tine. Rămîn însă la primele cinci. Ești nebună dacă-ți închipui...!... O nimica toată pentru niște chelneri la drumul mare..., pe o șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre Doina o privire senină, cum numai în clipele de mare emoție știe s-o facă, apoi surîde larg: N-aș fi fost niciodată în stare să-i mai fac vreun rău bunicii tale, dimpotrivă! Te rog să mă crezi! adaugă cu glas domol, înfiorat de acel mai, care ar fi putut să-l trădeze. Te cred, tata, sigur că te cred rîde ușor fata. Mai ales că bunica a fost o femeie foarte frumoasă, mult mai frumoasă decît... frumoasa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîtorva: Astea ți le pot împrumuta eu. Khayyam se scrie cu doi igrec corectează ea numele. Tu, probabil l-ai scris cum apare în traducerea versurilor lui Esenin. Și pentru că-l vede pe Mihai oprit din prepararea nes-ului, descumpănit, adaugă, nu fără o ușoară nuanță ironică: "Iubito, vrei un cîntec pe care niciodată, / Khayyam nu vi-l cîntase cu farmec și durere? / Pe cîmpuri, trandafirii fug picurînd tăcere." N-am înțeles nuanța ironică ripostează Mihai. N-am înțeles privirea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]