7,542 matches
-
cum ar fi genul hardcore. Thrash Metal a decăzut în popularitate odată cu apariția death metalului, care părea mai dur și mai interesant. Fanii lui considerau că genul respectă linia muzicală originală a thrash metalului. Deși mai sunt și astăzi mulți adepți al genului thrash metal (mai ales in Europa), și unele dintre marile trupe se reunesc și scot materiale noi, genul nu mai este nici pe departe așa de popular cum era odată. Pe continentul nord-american, genul thrash metal a fost
Thrash metal () [Corola-website/Science/303552_a_304881]
-
balaurul din Apocalipsă. Poartă numele de "conducătorul demonilor" (Matei 12:24); "conducătorul lumii" și chiar "dumnezeul acestei lumi" (Corinteni|4|4) Apocalipsa lui Ioan descrie cum Satana este aruncat din cer spre pământ cu "multă mânie" și războindu-se cu adepții lui Iisus, până ce este distrus complet în "lacul de foc" (Apocalipsa 12:7-17; Apocalipsa 20:10). În Ioan 3:8 se spune, contrar învățăturilor iudaismului "...că diavolul păcătuiește de la început." Noul Testament îl revelează pe Satana ca dușman al Lui Dumnezeu
Satan () [Corola-website/Science/303590_a_304919]
-
unchiul său Bartolomeu vicarul. Reforma lui Zwingli a fost susținută de magistrații și populația orașului Zürich, conducând la schimbări semnificative în viața civilă și politică a Zürichului. În particular, această mișcare e cunoscută pentru persecutarea anabaptiștilor și a altor creștini adepți ai non-rezistenței. Reforma s-a răspândit de la Zürich în cinci alte cantoane ale Elveției, în timp ce alte cinci au rămas la catolicism. Zwingli a fost ucis la Kappel pe Albis, într-o bătălie împotriva cantoanelor catolice.
Huldrych Zwingli () [Corola-website/Science/303656_a_304985]
-
să-l asculte. Se pare că intenționa să-i conducă într-o revoltă armată, dar episcopul Rudolf de Würzburg l-a arestat pe 12 iulie și a îndepărtat pericolul unui mare război țărănesc. Două zile mai târziu, 16.000 dintre adepții săi i-au venit în ajutor, dar au fost dispersați; iar pe 19, după ce-i fusese smulsă o retractare, a fost executat prin spânzurare ca eretic și vrăjitor.
Hans Böhm () [Corola-website/Science/303675_a_305004]
-
și sub formele Matthijs, Mathijz, Matthyssen, Mathyszoon), un brutar din Haarlem, și Jan Bockelson (sau Beukelszoon), un croitor din Leida, nu au întâmpinat dificultăți mari în a pune stăpânire pe oraș și a-i înlătura pe magistrați. Matthys era un adept al lui Melchior Hoffman care, după întemnițarea lui Hoffman la Strasbourg, a câștigat la rându-i numeroși adepți în Țările de Jos, printre care și pe Bockelson. Bockelson și Gerard Boekbinder vizitaseră Münsterul și se întorseseră cu știrea că Bernhard
Revolta din Münster () [Corola-website/Science/303659_a_304988]
-
din Leida, nu au întâmpinat dificultăți mari în a pune stăpânire pe oraș și a-i înlătura pe magistrați. Matthys era un adept al lui Melchior Hoffman care, după întemnițarea lui Hoffman la Strasbourg, a câștigat la rându-i numeroși adepți în Țările de Jos, printre care și pe Bockelson. Bockelson și Gerard Boekbinder vizitaseră Münsterul și se întorseseră cu știrea că Bernhard Rothmann învăța acolo doctrine similare cu ale lor. Matthys identifică Münsterul cu „Noul Ierusalim” și, pe 5 ianuarie
Revolta din Münster () [Corola-website/Science/303659_a_304988]
-
și nu au țintit niciodată la o revoluție socială sau politică. În august 1536, liderii diverselor grupări anabaptiste influențate de Melchior Hoffman s-au întâlnit în Bocholt într-o încercare finală de a-și menține unitatea. Această întâlnire a inclus adepți ai lui Batenburg, supraviețuitori de la Münster, pe David Joris și simpatizanții săi și anabaptiști non-rezistenți. La această întâlnire, ariile majore de dezbatere între secte au fost căsătoriile poligame și utilizarea forței împotriva necredincioșilor. Joris a propus compromisul, declarând că timpul
Revolta din Münster () [Corola-website/Science/303659_a_304988]
-
neoprotestante cum sunt adventismul,baptismul penticostalismul și altele. Denumirea protestantismului își are originea în acțiunea de frondă a unei facțiuni a Adunării Generale din Imperiul Germano-Roman. În anul 1529 Dieta de la Speyer a adoptat o serie de măsuri care discriminau adepții reformei lui Luther, în sensul că dispunea ca statele care au adoptat hotărârile de la Worms, să aibă dreptul de a-și menține confesiunea reformată, în timp ce statele ce nu adoptaseră aceste hotărâri până la 1529, să fie obligate să renunțe la orice
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
numai prin credință, adică ideea că izvorul mântuirii provine direct de la Dumnezeu, în afara oricărui merit, fără mijlocirea preotului și fără vreo condiționare materială. Unele teze ale protestantismului, în special cea referitoare la împărtășanie și predestinație au stârnit controverse în rândul adepților confesiunii înnoite, care au dus în cele din urmă la scindarea în două confesiuni, și anume: luterană și reformată (calvinistă). Sciziunea a devenit definitivă în urma hotărârilor sinodului de la Dortrecht, și a condus la formarea a două structuri ecleziastice diferite. Începând
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
s-au răspândit apoi cu repeziciune în toată lumea, având evident un oarecare succes în mediile creștine, dar mai ales în cele necreștine, reușind să creștineze un mare număr de păgâni din lumea budistă, din lumea musulmană sau din Africa subsahariană. Adepții acestor culte creștine pun accentul, ca și întemeietorul protestantismului, Luther, pe biblie (Sola Biblia), repudiind aproape "in corpore" tradițiile nebiblice și precreștine, caracteristice bisericilor tradiționaliste catolice și ortodoxe. Pe de altă parte, aceste culte au introdus și elemente noi de
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
fie botezați doar adulții aflați în deplină conștiință a credinței în Dumnezeu. Pe copii doar i-a binecuvântat, afirmând că Împărăția Cerurilor este rezervată celor ca ei . Câteva denumiri ale acestor culte (organizate, de obicei, sub forma unor biserici), sunt: adepții Bisericii creștine după Evanghelie "(a nu se confunda cu evanghelicii luterani)", baptiștii, penticostalii, Frăția Plymouth, congregaționaliștii, mormonii, adventiștii de ziua a șaptea, nazarinenii, Martorii lui Iehova, etc. Conform altor grupuri neoprotestante, unele din aceste grupuri religioase ar avea o dogmă
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
nu, așa că fiecare se poate numi creștin dacă așa îi place. Conform lui Elaine Pagels, gnosticii creștini se numeau pe ei înșiși creștini, fiind denumiți „gnostici” de către dușmanii lor. Scientologia nu se revendică a fi exclusiv creștină, ci este deschisă adepților tuturor religiilor, de aceea nu poate fi considerată neoprotestantă. Popular, credincioșii cultelor religioase neoprotestante sunt numiți uneori în sens peiorativ de către ortodocși drept "pocăiți". În România, cei mai mulți adepți ale confesiunilor neoprotestante trăiesc preponderent în fostele teritorii ale Austro-Ungariei (Banat, Ardeal
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
lor. Scientologia nu se revendică a fi exclusiv creștină, ci este deschisă adepților tuturor religiilor, de aceea nu poate fi considerată neoprotestantă. Popular, credincioșii cultelor religioase neoprotestante sunt numiți uneori în sens peiorativ de către ortodocși drept "pocăiți". În România, cei mai mulți adepți ale confesiunilor neoprotestante trăiesc preponderent în fostele teritorii ale Austro-Ungariei (Banat, Ardeal și Bucovina), regiuni care au avut în trecut legături mai strânse cu Occidentul, inclusiv cu Statele Unite (înainte de 1918, când emigrările sezoniere sau permanente către acest stat erau mai
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
vot din Bisericile Reformate din opt țări străine. "Dort" era un termen englez colocvial folosit în acea vreme pentru orașul Dordrecht. La sinod se face referire și ca Sinodul din Dordt sau Sinodul din Dordrecht. După moartea lui Iacob Arminius, adepții săi au adus obiecții la Confesiunea belgică și la învățătura lui Ioan Calvin, Teodor Beza și a adepților lor. Aceste obiecții au fost publicate într-un document numit "Remonstranța din 1610", iar proponenții săi au fost cunoscuți ca "remonstranți". Calviniștii
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
pentru orașul Dordrecht. La sinod se face referire și ca Sinodul din Dordt sau Sinodul din Dordrecht. După moartea lui Iacob Arminius, adepții săi au adus obiecții la Confesiunea belgică și la învățătura lui Ioan Calvin, Teodor Beza și a adepților lor. Aceste obiecții au fost publicate într-un document numit "Remonstranța din 1610", iar proponenții săi au fost cunoscuți ca "remonstranți". Calviniștii ce li se opuneau, conduși de profesorul Franciscus Gomarus de la Universitatea din Leida, au devenit cunoscuți sub numele
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
susțină că asupra celor credincioși se coboară Duhul Sfânt. Aceștia dobândesc astfel darul vorbirii în limbi, numit glosolalie - făcând trimitere la evenimentul petrecut de Rusalii (a cincizecea zi de la Învierea lui Isus Hristos, de aici și denumirea de "penticostali", luată de adepții noii mișcări - Fapte cap. 2). Evenimentele de la școala lui Parham sunt considerate începutul penticostalismului clasic, iar el este considerat fondator. În ciuda acestui rol, scrierile lui nu sunt considerate normative de către penticostali. Lui Parham i se recunoaște și influența teologică directă
Penticostalism () [Corola-website/Science/303843_a_305172]
-
mai degrabă morală și politică decât rasială. Popovici s-a folosit însă de teoreticienii ideii rasiale, mai cu seamă folosindu-i împotriva curentului cosmopolit, pe care-l detesta. Alături de ideea unei autorități statale puternice, menite să modeleze societatea, Popovici era adeptul unei forme de neintervenționism în chestiunile sociale, fiind de asemenea favorabil descentralizării. Sistemul școlar era văzut ca fiind detașat de o formă autoritaristă de intervenție a statului. Cele două componente ale gândiii lui trebuiesc, astfel, gândite laolaltă. A decedat la
Aurel Popovici () [Corola-website/Science/303871_a_305200]
-
banane în față de la Rebecca Lush reprezentantă a Roadblock. Clarkson a luat această insulă cu un ton glumeț, spunând că plăcinta avea prea mult zahăr. În mai 2006, un conflict de lungă durată dintre Clarkson și Sir Jonathon Porrit, un adept al protejării mediului și președintele comisiei de dezvoltare durabilă a Marii Britanii, a luat amploare atunci când domnul Porrit l-a descris pe Clarkson ca fiind un "fanatic extraordinar" în ceea ce privește pasiunea sa pentru lucrurile cu motor, datorită opiniilor sale despre încălzirea globală
Jeremy Clarkson () [Corola-website/Science/304029_a_305358]
-
oameni i-au asigurat lui Elțin spațiu pentru publicitate electorală și articole favorabile la toate televiziunile și ziarele cu acoperire națională. Imaginea creată de presă era aceea a unei alegeri hotărâtoare între reformistul Elțin, pe de-o parte, și Ziuganov, adeptul "reîntoarcerii la totalitarism". Oligarhii chiar au lăsat să se înțeleagă că țara este amenințată de războiul civil, dacă alegerile sunt câștigate de candidatul comunist. În regiunile îndepărtate ale țării, campania lui Elțin s-a sprijinit pe aliații locali: guvernatorii numiți
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
că e timpul să se detașeze de stilul undergound. La momentul respectiv, mulți dintre prietenii săi muzicieni nu l-au înțeles, acuzându-l că ar fi dat muzica de suflet pe cea comercială. Dan nu s-a considerat însă niciodată adept doar al muzicii rock/metal, ci s-a văzut mai degrabă atras de activitatea de producător, dispus să abordeze diverse stiluri în muzică. După primele experimente în noul stil, Dan compune o piesă pop, pe care o și înregistrează. Astfel
Dan Balan () [Corola-website/Science/304045_a_305374]
-
Orfismul este o doctrină secretă provenită din Tracia care s-a răspândit probabil în Grecia secolului al V-lea î.Hr., ai cărei adepți se considerau urmașii lui Orfeu. Izvoarele antice afirmă în mod repetat originea tracică a lui Orfeu. Istoricul Arrian pomenește în opera sa "Bithynica" din sec. II î.Hr. o nimfă numită Tracia, după care s-ar fi denumit țara cunoscută inițial
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
soarelui, numit de Sofocle în acest fel și identificat cu Apollo. Aceast caracter heteroclit a lui Dionysos Zagreus, rezultat dintr-o îmbinare a calităților lui Helios și Chtonos-Dionis, e important pentru înțelegerea orfismului și a misterelor eleusine. Ca în cadrul acestora, adeptul lui Sabazios își află izbăvirea la traci în mod individual, prin ritualuri inițiatice. Diferită de doctrina metempsihozei la orfici e credința tracilor într-o înviere reală prin Sabazios, implicând atât nemurirea sufletului cât și cea a trupului. Din legătura lui
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
un imn pitagoreic despre coborârea în infern (Brontinos). Diversele teogonii orfice au putut fi datate înaintea anului 500 î.Hr., doar o "katabasis" dedicată lui Heracles ar putea fi de dată mai veche și este atribuită unui poet influențat de orfism, adept al misterelor eleusine. Datarea acestor izvoare relevă faptul că Pitagora nu a putut fi influențat în timpul vieții de scrieri orfice, apropierea dintre pitagoreism și orfism s-a produs așadar mai târziu. Imnurile pitagoreic-ofice sunt probabil de origine elenistico-egipteană. Orfismul tracic
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
era unitar în Grecia, ci varia geografic, în funcție de diversele influențe ale tracilor, fenicienlor ori frigienilor. Influența egipteană asupra metempsihozei orfice, presupusă de Herodot, nu a putut fi dovedită. Orfismul a avut probabil și după alungarea tiranilor Hippias și Hiparh mulți adepți, atât în rândurile grecilor cât și, ulterior, la romani. Fiind un cult esoteric, nu i se cunosc însă nici ceremoniile de mai târziu, care constau probabil în repetarea sacrificării zeului Dionysos Zagreus, nici gradul de răspândire. Datorită falsurilor și a
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Zagreus. Sufletul omului e închis în trup ca într-un mormânt (σῶμα - σῆμα) și e sortit să treacă după moarte în corpul altor viețuitoare. Pentru a fi izbăvit prin Dionysos Lyseus și Persefona, adică pentru a scăpa de lanțul reîncarnărilor, adeptul doctrinei trebuie să ducă o viață ascetică. Papirusul de la Derveni îl interpretează atât pe Lyseus cât și pe Zagreus ca ipostază a zeului suprem, conform teogoniei tracice. De fapt, Zeus este pentru orfici "singurul" principiu divin. Iubirea, reprezentată de Afrodita
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]