10,749 matches
-
lui: Dragul meu, drag, Cum ai putut să crezi că m-am supărat aflând părerile tale sincere despre o carte care poate oricând naște controverse, impresii diverse, chiar răutăți. Tu ai exprimat un punct de vedere cinstit. Și ți-l admir, ți-l respect și îți mulțumesc pentru faptul că nu ai ocolit un adevăr care este al tău. Poate nu numai al tău, dar oricum, lumea e împărțită, și cum e lumea suntem și noi. Până la un punct sunt de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
alt sânge în arterele mele decât ei. Vroiam să risc totul pe un număr câștigător. Și, ca să fiu pe deplin sincer, la început eram chiar convins că voi câștiga. Riscul meu nu era decât pe jumătate risc. Doream să fiu admirat doar pentru nepăsarea cu care azvârleam totul pe masă și așteptam apoi calm să se învîrtă discul ruletei. Abia când acesta se oprea și vedeam că m-am înșelat, rămâneam descumpănit. Cum se întîmplase? Nu-mi explicam. "Trebuie să fie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un nod în gât și trebuie să devin flecar, să zic lucruri de mântuială, să treacă timpul, până când, ieșind din scenă și rămânând singur în fața oglinzii, pot plânge fără să mă vadă nimeni. Și mai e ceva, am adăugat. Ii admir pe nebunii lui Shakespeare, dar mi-a intrat în cap că adevărul nu poate dormi în haine de saltimbanc. Ar fi de ajuns ca el să devină privilegiul nebunilor pentru a fi compromis. Amestecat printre tumbe și complicități, va fi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și nefericirea mea. Atunci, în marele meu orgoliu, am găsit cea mai rea soluție. Am început să am vanitatea și voluptatea suferinței. Și am ajuns într-un punct unde sinceritatea era străină de modestie. Strigam: iată cât sânt de vulnerabil, admirați-mă pentru îndrăzneala de a o recunoaște! Or, suferința, dacă nu găsim în ea un minimum de forță, ne cere să fim măcar decenți, să n-o exhibăm. Dar acum lucrurile se schimbaseră. Dacă reușeam să mă simt vinovat însemna
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o scoată la capăt, s-a dus, câine-câinește, la pădure. A intrat în acea pădure tocmai când razele soarelui se strecurau ca niște săgeți aurite printre frunzele copacilor: stejari, carpeni, fagi, tei, ulmi, frasini. După ce s-a săturat el de admirat acea frumusețe de pădure, flăcăul a prins a se uita în stânga și-n dreapta și a început a se scărpina la ceafă. Habar nu avea ce să facă, cu ce să pornească treaba. A început să se uite jur-împrejurul său
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
ușor. Situat la o distanță ceva mai mare față de Munții Pirinei, dar numai la vreo zece kilometri de frumoasa Vale Dordogne, situl Rocamadour e un spațiu deopotrivă pitoresc și sacru. Anual, vin aici milioane de vizitatori, francezi și străini. Ei admiră spectacolul naturii împlinit prin participarea omului creator. Turiști și pelerini își înnobilează ființa în fața unor vestigii ce dovedesc perenitatea existenței creative a omului pe pământ. Iar Rocamadour este o veritabilă lecție de geografie, de istorie, de cultură, de civilizație. Nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
ne-a luat comanda. Mereu ni se părea că ceilalți călători ne tot privesc pe furiș, trăgând cu coada ochiului spre noi. Ei, și? N-au decât să se uite până le-or veni ochii la ceafă... ― Pe tine te admiră, Aimée, observi?... Ai dat gata pe toți bărbații din tren. ― Și tu, Cassanova, pe toate femeile de pe glob. Amândoi am izbucnit în râs, ca la poruncă, după aceea am râs de ceai, de lămâie, de unt, de nasul ascuțit al
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aș fi câștigat măcar ceva cu prețul acestei umiliri! Nu, umilirea nu merge mînă-n mână cu biruința. Deși aveam uneori porniri de revoltă împotriva Mihaelei, ele nu țineau mult și, când îmi revenea luciditatea, începeam s-o prețuiesc, s-o admir chiar pentru atitudinea ei intransigentă. Ah, draga de ea, era demnă, dintr-o bucată, și bucata aceasta avea tăria oțelului. Făcuse o greșeală cedîndu-mi în afara căsătoriei, dar știa să îndure consecințele cu fruntea sus. Remarcasem cu surprindere că ideea căsătoriei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mândria locului - castelul “Alexandru Ioan Cuza”; această construcție are niște ziduri gigantice, iar la poarta ce se zărește încă de foarte departe, poți vedea zi de zi un impunător paznic ce stă parcă acolo din vremurile deja apuse. Vei putea admira, odată intrat, în dreapta, o pădurice de un verde deschis; vei avea imediat ocazia să asiști la un recital... e vorba despre nenumaratele păsărele ce își dreg care mai de care glasul spre a impresiona și a convinge. Vom mai face
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
și cu rele, cu bucurii și cu tristeți. Zguduie, scutură sufletul omului Prin emoții puternice ce te ridică, dar... ...deodată te coboară. Gustând din bucuria vieții, din vinul roșu de pe buzele iubitei, Din aroma teiului sfânt și sacru Subînțeleg și admir culoarea vieții ....reprezentată de-un curcubeu infinit. Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Dragostea Dragostea - cale spre făurirea legăturii..., spre infinitul cel îndepărtat, spre eternitate. Iubita - ... templu de închinare, trandafir roșu ca para focului, Ce-mi atinge inima cu dragostea
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ordinea intervențiilor, Alexandru Sandu, Doina Cristea, Ileana Tureanu, Alexandru Beldi man, Călin Negoescu, Gheorghe Pătrașcu, Sefcati Abduraim, Eugen Ionescu, Katiușa Ivanov, Vlad Cavarnali, Ga briel Pascariu, Laurențiu Ploșceanu, Ștefan Dumitrașcu, Anca Ginavar, Oliver Velescu. Cu excepția dlui Beldiman - pe care-l admir de când i-am citit (și, apoi, citat) un strălucitor eseu despre virtuțile dealului „magnetic“ al Filaretului, după care ne-am întâlnit la o emisiune TV a lui Vlad Zografi croită fest pe tiparele paseismului valah -, toate celelalte nume, în absența
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
memorialistică, în căutarea rădăcinilor, a reperelor, a valorilor sigure, a unui câmp heraldic, fie și utopic, prin care-ți mai poți legitima existența? Pe terenul acesta, al paseismului ca răsuflătoare în zid, sau copcă în gheață, mă întâlnesc (și o admir sincer) cu Ioana Părvulescu, omul care a găsit forța de a se rupe de risipitorismul criticii de întâmpinare pentru a se dedica eseului istoric literar și de studiu al mentalităților. Cu rezul tate seducătoare, precum se știe. Cartea întrebărilor, culegerea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a trecutului. Fapt e că... putem discuta. Ceea ce este foarte bine. 8 septembrie 2011 Elogiu buclei, sau rostul studiilor de etapă Corespondam zglobiu zilele trecute cu Corina Șuteu, directorul Institutului Cultural Român din New York, strălucitoare și contaminantă energie managerială. O admir părintește de pe când era studentă, prin anii ’80, apoi la cârma asociației „Ecumest“, cea care a fecundat nebănuit de multe repere intelectuale pe harta noastră artistică. De câțiva ani, Corina se luptă să-mi deturneze spre filmul românesc măcar un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
frumoase amintiri din teatrul anilor ’80, Furtuna și Azilul de noapte, în sala de la Icoanei, adevăratul Athanor al teatrului românesc. Un artist a cărui alcătuire fizică paradoxală - de virilitate diafană și forță eterică, de farmec crud și ludic ritualic - am admirat-o de la Valurile Dunării la Agamemnon Dandanache, de la Pădurea spânzuraților la copleșitorul final, de carnaval bahtinian, al Scrisorii pierdute, trecând prin coregrafiile jubilative din Leonce și Lena și, mai ales, prin halucinantele metamorfoze la care (Prospero alchimic!) i-a supus
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mistică. Mă opresc. Sunt convins că Eugen Negrici vă poate mărturisi esențialul. Acestea fiind zise, mă pot strecura în bârlog până după revelion. Sănătate și voie bună! A se consuma cu moderațiune! 29 decembrie 2011 Omul-punte și puterea de a admira Uneori se întâmplă să ai cu prietenii revelațiile pe care străinii ți le prilejuiesc în calitate de părinte. Așa cum nu observi cât de iute ți se schimbă copilul și ai nevoie, pentru asta, de mirările admirative ale celor care-l văd numai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ale Dreptei Credințe, sfinți, mitropoliți, preoți, monahi și monahii, pictori, scriitori, profesori, muzicieni, fiecare pus în lumină cu o forță admiratoare rar întâlnită în lumea noastră culturală, bântuită, cum știm, de ură, invidie, dezbinare, hipercriticism și resenti mente răzbunătoare. Costion admiră necondiționat, curat și râvnitor, cu sua vitate și înțelepciune, cu seninătate, diplomație și îngă duință. Aproape fiecare pagină e scrisă sub semnul acelui enthousiasmos de care ne înflăcăra, vorbindu-ne, Ioan Ale xan dru. Începând cu părintele Dumitru Stăniloae, căruia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și s-a răspândit în toată lumea prin coada lui“. Ni se amintește zisa lui Soljenițîn cum că, dacă lumea modernă a relativizat întru deriziune binele, adevărul și dreptatea, atunci e timpul să scoatem frumusețea la bătaie. De la un autor care admiră etanș Biserica Ortodoxă Română, de bună seamă că nu vom afla nimic despre sinuoasele relații ale acesteia cu Partidul și Securitatea. Până și un poet ocult-activist ca Petre Ghelmez, inclusiv revista Tribuna României, beneficiază de inegenuitatea admirativă a lui Costion
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
teatru, la Constantin Tănase. Tănase știa că la Bolgrad joacă în pierdere dar inima mare a lui nu-i putea lipsi pe localnici de o seară plină de farmec. Sală mică venituri mici. Tot în seara aceea i-am putut admira pe neîntrecuții Stroe și Vasilache, Grigore Trestian, Anonescu Cărăbuș, Sandy Huși (Alexandru Giugaru) și alții. În gara Traian Val, până la venirea trenului spre Chișinău, Tănase s-a apucat să joace pocher în restaurantul Armarache. Marele artist era atât de absorbit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
că n-am dus nimic până la capăt. Cu toate acestea, de câte ori mă trezesc dimineața și ies pe micul balcon al camerei să văd marea, încă adormită, simt un nod în gât la gândul că, într-o zi, nu voi mai admira începutul unei noi zile. Mă uit, minute în șir, cum combină pescărușii grația cu ferocitatea, pîndindu-și prada, flămânzi, și lansîndu-se, fulgerător, în picaje scurte. Bineînțeles, lumea nu arată ca o plajă, vara. Pe o plajă, pe cine să ierți și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scurte. Acum îmi trec prin cap tot felul de năzbâtii. În antichitate, zeii se foloseau adesea de păsări în scopuri nu tocmai poetice. De ce oare în vara aceasta pescărușii îmi stârnesc mereu un sentiment al primejdiei? Altădată, îmi plăcea să admir elipsele pe care alunecă fără să-și miște, secunde în șir, aripile. Am visat că m-am dus în curtea unei biserici să aștept ceva. Nu știam ce anume, dar eram sigur că acel "ceva" era foarte important pentru mine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dovadă că există valori care pot fi distruse, nu și degradate. Frumoase vorbe. Dar incomplete. Aceiași specialiști au stabilit că primii greci care s-au aflat în fața Afroditei din Cnid, departe de a fi fost încîntați, ca turiștii care o admiră azi în muzeu, au strigat, scandalizați, ca ultimii pudibonzi: "E un sacrilegiu!" Cei indignați nu vedeau nimic rău în a sta la pândă când Frina se ducea să se îmbăieze, goală, în mare, dar s-au revoltat când Praxitele a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
inițiativa acestei comedii". Sunt gata să-l întreb de ce crede că așa ceva e o comedie, dar nu-mi lasă timp. Se lansează într-o filipică. După părerea lui, barbarii nu mai bat, acum, marea cu vergile. Se urcă pe Acropole, admiră ruinele, fac fotografii și, cu ele în buzunar, își continuă "barbaria civilizată". Căci barbaria ridică azi capul din interiorul civilizației. "Romantică teorie" zic, dar el nu sesizează ironia și îmi spune că romantismul s-a demodat. Romanticii, câți mai sunt
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mare să te arunci în apă. Pe urmă, vezi cum apare pe pielea bronzată pulberea fină de sare. Destul ca să-ți descoperi trupul cu totul altfel decât pe un pat de spital. Să mai recunosc ceva: nu l-am putut admira, totuși, până la capăt pe Schliemann! M-a entuziasmat să văd că un diletant, care a ajuns să scrie în elină și să doarmă cu Iliada alături, ca Alexandru cel Mare, a găsit tezaurele atrizilor călăuzindu-se strict după detaliile furnizate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
demistifică. Dar avem noroc, nu plouă azi. Mă pregătesc să intru, sufletește, într-un fel de "protocol" de care nimeni nu scapă pe Acropole. Căci vizitatorii se transformă aici, fără excepție, în pelerini. Apropiindu-se de Propilee, sunt pregătiți să admire ceea ce vor vedea. Mai mult: sunt convinși că e normal să fie entuziasmați când vor zări Parthenonul. Entuziasmul lor e, cumva, dinainte stabilit. Teama de a rămâne indiferent în fața unui templu considerat de toată lumea o capodoperă impune o "ținută obligatorie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
unui templu considerat de toată lumea o capodoperă impune o "ținută obligatorie" a reacțiilor. Și e greu să desparți emoția reală de emoția simulată; simulată fiindcă "așa se cuvine"... cum să treci pe lângă Parthenon fără să te arăți capabil să-l admiri? ar însemna că n-ai gustul, priceperea, rafinamentul, cultura cerute de o asemenea fericită ocazie, și de ce să lași această impresie sau, și mai rău, să crezi tu însuți așa ceva? când e atât de ușor să exclami, pios, "ah, ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]