15,786 matches
-
vâjâind, al doilea tentacul se Înfășură În jurul său, prinzându-l, cu saltea cu tot, Într-o menghină grețoasă și rece. Simți o strângere lentă, Înnebunitoare, zecile de ventuze pătrunzându-i În piele. Gemu Îngrozit. Al doilea tentacul reveni ca să se alăture primului. Era prins ca Într-o menghină. „Oh, Doamne!“ Tentaculele se Îndepărtară de pereți, ridicându-l În aer, În mijlocul cilindrului. „Pân-aici mi-a fost“, Își zise, dar În clipa următoare Își simți corpul alunecând În jos din saltea, scăpând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e posibil la noi. Nu vezi că cei ce ne înconjoară au instinctul de a trăi rău? Ei caută, ca o sinucidere aparte, supraviețuirea în orice condiții. O căutare masochistă a suferinței pe care doar perversiunea o împiedică să se alăture visului mîntuirii creștine. Sînt ciungi de vis. Gîndirea nu poate accepta umilința, pe cînd sălbatecul, da. O caută, chiar. Este condiția lui naturală. El știe că viața e o brută, că, de e lovit e rău, iar cînd se îmbată
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nedescris. Un chip bătrîn, suferind, degajînd răutate și perversiune. Dragostea pentru mine a încetat cenzura și imaginea tînărului frumos și limpede s-a metamorfozat. Mă reîntorc la adevăratul meu chip tînăr. V. părăsește în grabă plaja și nu mi se alătură. O constatare groaznică îl face într-un final să se mărturisească tînărului Doctor: „-Am pierdut puterea de a iubi”-spune și-i pare mereu că nu se regăsește în cuvinte. „-Știu acum cum arată clipa în care viul înghiață. Așa
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o viață ce se chinuie între azi și mâine, când nu mai pot avea forța cerului să mă blesteme de ce în aceste secunde sunt cea mai nefericită frunză a timpului, tu mi-ai promis o ieșire la vise, te-ai alăturat dulceții de stil, mi-ai privit gândurile, iar frumusețile lumii le-ai împărțit în două; una, trecerea la evadările anilor, alta, trecerea în nefericirea sacadată a delirului prin trupul meu prea tânăr de ispitele lumescului. Tu, mi-ai promis nopților
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din nou apariția după o săptămână, livrând o istorie vagă despre cum pe drumul către magazin se întâlnise cu niște tipi într-o dubă care se duceau la Stonehenge și cum se gândise c-ar fi drăguț să li se alăture. Sau cum avusese o stranie experiență de decorporalizare și pierduse o săptămână. I-aș fi putut spune că întâmplarea asta nu avea nimic straniu în ea. Că dacă se ducea acasă la prietenul ei, Shane, și fuma o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plângea Helen. Iar nouă ne e frică să ne uităm la televizor dacă se sărută doi oameni sau ceva de genul ăsta, ca nu cumva s-o apuce dracii. M-am întrebat despre cine vorbeau, dar eram pregătită să mă alătur conversației de desființare a personalității cuiva, indiferent cine ar fi fost nefericita persoană în cauză. Așa de rea și de acrită eram. — Da, a intervenit și Anna, ieri, când ne uitam la televizor, a dat de ușă cu vaza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și mă umilise, eram o ființă care gândea și care avea să treacă și peste asta. Voiam să priceapă că aproape făceam haz de toată situația aia nenorocită și că, practic, îl invitam și pe el, făptașul, să mi se alăture și să râdă împreună cu mine. Nu-mi venea să cred că reușisem chestia asta. Eram destul de mulțumită de mine. Pentru că deși, Dumnezeu mi-era martor, nu mă simțeam deloc calmă și civilizată, aveam să joc rolul ăsta la perfecție. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cobor, mi-a dispărut nodul. Probabil asta Înseamnă că vreau să fiu de folos universal, să alin, să sparg lemne. Deși nu mi-a plăcut nici o materie din toată medicina, exceptînd cursurile de teorie literară și restaurantul Bucium, unde mă alăturam studenților de la Arte Plastice, pe vremea cînd vărul meu era student. Acum, cum v-am spus, nu mai e nici student și nici văr. Ieri i-am dus o floricică-n gînd, la ceea ce s-ar putea numi ultima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imagine bună. Jack trecu În revistă peisajul. Brett Chase se Întreținea cordial cu Billy Dieterling și Timmy Valburn - o veritabilă convenție a poponarilor. Kikey T. și Johnny Stomp stăteau de vorbă, iar Dublu Perkins și Lee Vachss tocmai li se alăturau. Peltz continuă: — Pe bune, Jack, respectă regulile jocului. Jack arătă spre băieții duri. — Max, jocul este viața mea. Îi vezi pe gagiii de colo? — Evident. Și ce-are asta de...? — Max, asta e ceea ce la noi În departament se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și a avut o contribuție esențială la succesul răsunător În primul an al Detașamentului de Supraveghere. Eu voi reveni la Îndatoririle mele obișnuite de la Omucideri Începînd cu data de 15 martie 1953 și aș dori ca polițistul White să se alăture echipei mele În calitate de detectiv cu drepturi depline la Omucideri. După părerea mea, are toate calitățile necesare unui excelent anchetator. Cu deosebit respect, Dudley L. Smith, număr legitimație 410, Locotenent, Biroul Omucideri. Raport anual de evaluare al LAPD, clasificat Confidențial, datat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e coleg cu mine la Nite Owl. Că tot am ajuns acolo... Înțeleg că vrei să te bagi. — Ai auzit bine. Poți să mă transferi? Smith Îi Înmînă o copie făcută la mimeograf. — Am făcut-o deja, flăcău. Te vei alătura celor ce caută mașina lui Coates. Vor fi cercetate toate atelierele auto din zona menționată aici, cu sau fără acceptul proprietarilor. Începi imediat. O hartă la indigo. Zona de sud a Los Angeles-ului, cu străzile În caroiaje. — Flăcău, am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui pierderi: divorțat o dată, rămas văduv o dată, fiul lui, Paul, mort Într-o avalanșă, celălalt fiu, Billy, homosexual. Ray și Inez au devenit tată și fiică, colegi și prieteni foarte buni. Preston Exley și Art De Spain i s-au alăturat lui Dieterling În această devoțiune - un cerc de bărbați duri și o femeie căreia Îi erau recunoscători că le dă ocazia să nutrească simțăminte delicate. Inez și-a făcut prieteni dintr-un tărîm al fanteziei: constructorii lui și a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îl conduse În clădire, deschise ușa de jos și aprinse o lumină. Ed intră. O splendoare! Stofele, obiectele de artă. Lynn Își scoase pantofii și turnă coniac În două pahare. Ed se așeză pe canapea - catifea veritabilă. Lynn i se alătură. Ed Își luă paharul și sorbi. Lynn Încălzea paharul În mîini. Știi de ce te-am invitat Înăuntru? — Ești prea inteligentă ca să Încerci să mă convingi să cădem la Înțelegere, așa că bănuiesc că ești pur și simplu curioasă În privința mea. — Bud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Într-un copac. Locul șoferului, bordul și schimbătorul de viteze erau pline de sînge, cu amprente palmare perfecte pe exteriorul parbrizului. Kleckner jumuli tăblițele de Înmatriculare. Ed Îi spuse să ducă mașina acasă, să o ascundă și apoi să se alăture echipei de căutători. Apeluri de curtoazie de la un telefon public: comandantul de schimb de la secția Rampart, medicul de serviciu de la morga municipală. O minciună: Parker voia să țină asasinatele sub obroc douăzeci și patru de ore - nici o declarație presei, nici un raport de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe care n-ar fi fost în stare să le descrie mai târziu. Coșuri subțiri și case țipător colorate se ghemuiau între vălătuci moi și alburii de ceață în depărtările umede, copăcei rahitici adăposteau păsări, pâlcuri anemice de arbori se alăturau drumului și doar după un timp orizontul se întuneca de pădurile viguroase ca niște armate înstăpânite pe un pământ străin de oraș. Nu le arunca decât o privire. De acum trebuia să răspundă întrebărilor tot mai nerăbdătoare ale Ioanei Sandi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi mai puțin vinovat secretarul de redacție Diaconu decât Ileana Roman sau alte persoane care știau că fostul redactor-șef bea? De ce ar fi mai puțin vinovați alți membri ai acestui colectiv care, în repetate rânduri, i s-au alăturat fostului redactor-șef la un pahar? Personal, nu împărtășesc ideea că nu s-ar fi făcut apel la fostul redactor-șef. Nu o dată, de zeci de ori, în discuții individuale sau colective, i-am atras atenția acestui om că duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
învolburarea lor neștiută, trebuie să privești din multe părți și simultan și să ții seama nu numai de trecerea, în mare, a timpului, ci chiar de alterarea pe care ar putea-o aduce clipa. Clipa și ispita. Pentru că numai astfel, alăturându-le, poți înțelege disperarea de-a te dărui iubirii, aproape deznădejdea de-a o face și teama paralizantă de acțiune, care uneori ia forma moralității dezordonate. Închis în el din principii morale? Nu, este posibil să fi fost la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Sandi se oprise o vreme din scris, cu un capăt al pixului între dinți, cu privirile pierdute pe perete. Hotărâse să-și continue jurnalul, de parcă și-ar fi adresat scrisori ei înseși, cu toate nedumeririle ce-o frământau. Avea să alăture și paginile astea celor aflate deja la Andrei Vlădescu, cu aceeași rugăminte să nu le citească. Poate într-o zi avea să i le ofere ea însăși, dar acum nu trebuiau citite de nimeni. Erau gânduri prea ale ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un adult față de un copil naiv -, ceea ce provoacă răspunsul ei insolent. Știi ceva, tati spunea întotdeauna că tu și mătușa Tabitha sunteți ciudații familiei. Dorothy pune jos paharul, își face loc pe lângă unchiul ei și se duce repede să se alăture conversației din cealaltă parte a încăperii. Între timp, sus, în camera copiilor sunt alți doi membri care vor avea un rol în istoria familiei. Roddy și Hilary, de nouă și șapte ani, s-au plictisit de căluțul de lemn, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să vă scot haina? Se uită mirată la mine: atunci am observat că nu purta nici o haină, era îmbrăcată doar în blugi și o bluză de bumbac. Mi s-a părut cam ciudat, dar am reușit să-mi ascund nedumerirea alăturându-mă râsului ei nervos. În fond, afară era foarte cald și încă era lumină. — Deci, am spus eu după ce ne-am așezat amândoi. Cu ce vă pot ajuta? Păi, să vă explic. Și în clipa când a început să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că în curând va începe războiul. — Ce război? — Păi, așa se pare, după cum decurg lucrurie. Anglia și Franța trimit tot mai mulți militari în Arabia Saudită. Duminică îi scoatem pe toți oamenii din ambasada irakiană. Iar acum ayatolahul li s-a alăturat și cheamă credincioșii la război sfânt împotriva Statelor Unite. Se cutremură. Îți spun eu, consecințele acestei situații arată foarte rău din locul unde stau eu. — Vrei să spui că imediat ce va începe lupta, Israelul se va implica și, până să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe fân lângă ele, nedumerit de misteriosul mecanism al torcăitului lor și hipnotizat de rânjetul impenetrabil care mă făcea să le invidiez pentru visele lor. Pe atunci, eram îndrăgostit de o fată pe nume Susan Clement, care stătea pe banca alăturată la școală. Avea părul lung și blond, ochi albaștri deschis și cred acum, când privesc înapoi, că și ea ținea la mine, dar nu mi-a fost dat să fiu sigur de asta niciodată, pentru că deși am suferit multe săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a spus că e înnebunit după... — Vă referiți la...T.S. Eliot? Michael ezită. Cel care a scris Tărâmul pustiu? Tabitha izbucni într-un râs sclipitor, muzical. — Vai, prostuțule! spuse ea. N-ai aflat? E mort de ani de zile! Se alătură râsului ei, nesigur pe el. — Da, desigur. Sper că nu încerci să tachinzi o bătrână doamnă, spuse ea înghiotindu-l jucăuș în coaste cu o andrea. — Cine, eu? Bineînțeles că nu. — Eu mă refeream, spuse ea cu ochii încă sclipind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să rămânem calmi și civilizați. Se adunaseră din nou în sufragerie și ședeau printre resturile cinei. Fețele le erau ca de ceară și răvășite. Numai Tabitha era fericită, inconștientă de ultimele evenimente șocante, în timp ce Pyles, care venise să li se alăture la masă, afișa un zâmbet pieziș, fatalist, după ce își exprimase ajutătoarea părere că „Se vor mai întâmpla lucruri înainte de a se sfârși noaptea! Multe lucruri!“. Singura membră (vie) a familiei care nu era de față era Dorothy; deocamdată nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vizibil s-o recunoască la vernisajul privat de la galeria Narcissus cu câteva luni în urmă. — Mai ai vești de la Joan? — Da, am văzut-o. Am văzut-o chiar recent. S-a măritat cu Graham. — Nu mă surprinde. Phoebe i se alătură pe pat. Și sunt bine amândoi, nu? — Da, sunt bine. Adică, Graham era cât pe-aci să moară când l-am văzut ultima oară, dar cred că și-a revenit între timp. Asta cerea niște explicații, și Michael îi povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]