12,606 matches
-
vag infinit ca părinți cucernici, cuminți! DE 8 MARTIE Pentru‐a lui mămică Fiul a brodat O batistă mică. Mult s‐ a mai muncit Mult a mai brodat‐o Până‐a izbutit De a terminat‐o Ține băiețelul Batistoara strânsă Alb e porumbelul Ce‐a brodat pe pânză. Toți se minunează Mama fete n‐are Cine îi brodează Așa batistoară
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aceea, malul lacului Biwa era, din nou, pierdut în ceață, poate din pricină că cerul încă nu se liniștise după ploile verii timpurii. Cu valurile care șipoteau și negurile ce nu se puteau deosebi de ploaie, lumea părea a fi de un alb pur. Drumul era extraordinar de noroios, iar caii se stropiseră până la urechi. Sfidând, în tăcere, ploaia din noaptea trecută și starea drumului, întreaga armată se târa abătută, spre Sakamoto. În dreapta se afla țărmul lacului, în stânga, Muntele Hiei. Vântul, care sufla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Omul era îmbrăcat într-o robă călugărească, de culoare cafeniu-verzuie, cu glugă de aceeași culoare, și purta jambiere albe și sandale de paie. Avea peste șaptezeci de ani, dar buzele îi păstrau o roșeață tinerească. Sprâncenele lui erau de un alb pur și arăta ca o barză îmbrăcată în sutană de călugăr. Îl însoțeau doi slujitori și un copil. — Senior Mitsuhide? Ei, ei, nu m-aș fi așteptat nici un moment să vă văd aici, stăpâne. Auzisem că erați în Azuchi. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
El, S-a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor. 10. și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer, pe cînd Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb, 11. și au zis: "Bărbați Galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus care S-a înălțat la cer din mijocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergînd la cer." 12. Atunci, ei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
de mult și-ar fi dorit Nenea Iancu să se bucure de această cinste!! Au mai vorbit Barbu Delavrancea și alții. La căderea întunericului, puțin după ora 17, în liniștea profundă a celor plecați fără întoarcere, o ninsoare de un alb perfect acoperea mormântul celui care, în sfârșit, își găsea liniștea mult binemeritată (dar prea devreme) din Cimitirul Bellu. Asupra operei și personalității în discuție s-au emis aprecieri și judecăți de valoare de care niciun alt scriitor român n-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
obosiți... Privesc spre acolo... O umbră alungită de soarele oprit pe marginea orizontului se târăște pe alee... În cele din urmă, din dosul tufei de liliac se ivește siluieta călugărului. Inima îmi tresare cu putere... În fața mea se află bătrânul... Albul pletelor și al bărbii contrastează puternic cu negrul anteriului. Sprâncenele căzute deasupra ochilor par mai lungi. Umerii lăsați îl fac mai scund decât îl știam. Merge sprijinindu-se într-un toiag. M-a descoperit și toată ființa lui s-a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din sufletul meu a fost să alerg la ea, să aflu care-i pricina lacrimilor... Dar ceva mă țintuia pe loc. Am închis ochii, bântuit de revoltă împotriva neputinței mele. Când i-am deschis, nu am avut în față decât albul peretelui mângâiat de argintul lunii... “Unde-i? Când a putut să dispară? Sau totul nu a fost decât o nălucire?” Neliniștit, mi-am rotit privirea în jur... Acum chiar m-am bănuit posedat de vedenii... O fată cu străluciri ale
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cercetării, hotarnicii au conchis: “Și nerămânând pricină nici de vreo parte am făcut... această mărturie hotarnică la mâna lui Chiriiac calfa de petrari întru care puind pecete Porții Gospod am și iscălit”. Interesant este faptul ce urmează scris negru pe alb: “eu preotul Gheorghe ot (de la n.n) Sfeti Neculai gospod (Domnesc n.n) am iscălit pe dumnealui giupânul Fote, portărel (slujbaș domnesc subordonat portarului n.n), neștiind dumnealui carte”. --Același “Chireac Panaite calfa de pietrari” împreună cu soția și fiii lor
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a fugit la Măriuța, soția lui Statie, care a făcut o faptă bună. Nu am decât să mă bucur de așa veste. Numai că trebuie să și dovedești acest lucru. La 1 iunie 1745 (7253), Măriuța Statie scrie negru pe alb: „Adică eu, Măriuța, femeia lui Statie...făcut-am acestu adevărat zapis al meu la mîna dumisale Stratului și a soțului dumisale Mariei” că ...” am socotit neavîndu eu copii din trupul mieu și fiind fămeea săracă și bătrînă neputincioasă și neavîndu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nepoții, dintre care unii de abia învață să meargă, și ei stau sărmanii, cu ochii ațintiți spre zări depărtate, cu foamea-n gât și cu dorul în inimă. De aceea, nici nu este de mirare, că statistica arată negru pe alb că anual, de la 4,7 de morți la mia de locuitori până prin 2004 s-a ajuns în ultimii ani la 7,5 morți la mia de locuitori. Președintele nostru de la Cotroceni, ne-a dat asigurări ferme, că în urma înțeleptelor măsuri
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
criticul cu pricina, uitase să sesizeze lipsa aceasta flagrantă din Cod. Cândva, am învățat și eu despre noțiunile de stat și drept iar în cursul respectiv era vorba și despre naționalism, numai că acolo în cursul meu, scria negru pe alb că: „Naționalismul este denumirea dată doctrinei bazate pe păstrarea intactă a moștenirii etnice și culturale comune unei națiuni. Aceasta include limbă, populație, teritoriu, folclor, religie și obiceiuri.” Un domn profesor, care poate nu întâmplător purta titulatura de prof. univ. doctor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
spate vedem chipul ireal de frumos al unui băiețel cam de vârsta mea. Ne privește cu aceeași uimire ca și a noastră: noi ne mirăm de frumusețea lui, el de sălbăticia noastră... Copilul e atât de fragil și atât de alb, încât eu îmi închipui că nu poate fi decât un înger coborât pe o rază de soare. Ne mai privim o dată și ne întrebăm fără de glas ce s-a întâmplat. Apoi, uităm de tot incidentul și ne îndreptăm spre iaz
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar vântul îmi poate hotărî cărarea... Sunt femeia cu lanțul gros împleticit pe mâna dreaptă. Mă dor toate anotimpurile. Femeia din oglindă îmi pregătește apa purificării sinelui, mă scaldă. Apoi, mă înfășoară în giulgiu i alb de mătase, ca pe fiica rătăcitoare a evangheliei. Ea este, azi mama universului meu... Apa înseamnă apăsare. Mă știe. Pot purta stânca până hăt, departe. Ieri, obrazul meu a înflorit în nufărul cel galben... Mîine, inima o să se înfrupte dintr-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită mijind pâlpâiri în umbrele umbrelor în urmele urmelor amestecate în ceaunul pendulând peste jarul trecutului Ora aceea când peana Țintuită între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă construind armonii în alb și negru hierograme povestind despre drumuri crucificări și învieri și apocalipse și eclipse și scylle și gomore și mări moarte Ora încovoiată ca unghiile moirelor decupând pâlcuri de litere orânduite în soarta cititorului ce-și caută numărul potrivit la tălpile
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
bici autobuzele ticsite cu oameni cu trupuri agåțate de uși La fiecare hârtop råmâneau presårate pe asfalt fårâme de visuri neterminate Fiecårui anotimp mi-a fost dat så-i simt aromele smarald clorofilic câmp auriu copt ananas rubiniu ionatan și arcticul alb translucid råscolit ridicat înapoi cåtre cer dintre våi de rotile trenului cu umbră gråbitå înspre negura ochiului negru din stâncå Mi-a fost dat så-nțeleg între timp cå fiecare clipire de pleoape e un ochi din nåvodul aruncat peste viațå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1646]
-
lucios nu primea nici un punct. Când i-am cunoscut noi, nici unul dintre ei n-a apărut vreodată tuns după moda din luna respectivă. Fie că era vorba de păr tuns scurt, pieptănat pe frunte și decolorat până la o nuanță de alb. Sau tuns scurt de tot, ca în armată. Fie că se purta capul ras, și favoriți lungi îmbinați sub bărbie. Pentru ei, moda zilei nu conta. Hainele le erau la fel de demodate ca și tunsorile. Nu purtau decât blugi, blugi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
felul de accente, așa că o clipă era un bandit mexican, în clipa următoare un președinte rus, iar în următoarea un polițist obez din Kerry pe cale de a aresta pe careva. Viața lui părea plină de culoare în mijlocul unei lumi în alb și negru. Eu, la rândul meu, eram teribil de amuzantă. Și asta pentru că eram complet relaxată. Nu numai fiindcă dădusem pe gât o cantitate impresionantă de alcool, dar și pentru că nu eram atrasă de Luke. Așa cum nu eram niciodată emoționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am văzut, să știi! a spus Luke. Dintr-odată, nu mai părea deloc prietenos. Era un alt om: morocănos și enervat. Un om care impunea respect. Am coborât privirea și am descoperit că mă uitam la abdomenul lui. Tricoul lui alb ieșise din pantaloni, așa că îi puteam vedea stomacul plat și bronzat și dunga de păr care mergea în jos, către... Repede, cu inima zbătându-mi-se în piept, am ridicat ochii și i-am întâlnit privirile. Luke s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care mi-o împrumutase mama, fără să las la vedere vreun centimetru de piele, Chaquie m-a dojenit pe un ton profesoral. —Ai grijă la celulita aia, Rachel. La vârsta ta nu-ți poți permite s-o ignori. Roșind până în albul ochilor, m-am vârât în pat. —Vorbește cu Durm’t, mi-a zis ea. Te aranjează el. —POFTIM? Eram șocată! Ce fel de femeie era asta care se oferea să-și lase bărbatul să-i rezolve unei străine problemele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plecase numai fiindcă se dusese la un curs? De ce-ar minți? N-ar avea de ce. După asta, am simțit că trecutul meu începea să se transforme încet, ca și cum o parte din el ar fi fost curățată ajungând de-un alb imaculat. Josephine s-a întors către mama și tata și-a zis: —Vorbiți-ne despre Rachel. La modul general. Mama și tata au schimbat niște priviri nesigure. — Puteți să ne spuneți orice, a insistat Josephine plină de veselie. Orice ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și așteptasem cu nerăbdare un viitor mai bun, mai luminos, mai sănătos și mai fericit. Oare voiam să arunc toate astea la coș? Ei, asta voiam să fac? Ei, asta voiam să fac? M-am uitat la pudra de un alb inocent care fusese aranjată într-o liniuță tremurată în fața mea. Aproape că murisem din cauza ei. Oare merita să continuu? Merita? Da! M-am aplecat peste linia de cocaină, prietena mea cea mai bună, salvatoarea mea, protectoarea mea. Și am inhalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă târâse la un cocktail la Soho House. Petrecerea dată în cinstea unei amice, tânără scriitoare, care tocmai își publicase prima colecție de povestiri. Am urmărit cum un mănunchi de petrecărețe de frunte, toate îmbrăcate din cap până-n picioare în alb (care e noul gri al sezonului, care a fost noul negru al sezonului trecut), s-a poziționat într-un colț, lângă niște rafturi cu cărți. Patrick McMullan, fotograful monden numărul unu, a început să se foiască și el prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
răzbuna în pântecul femeilor. Singuraticul care nu respectă nimic. Indigena prostituată, curtezana, eventual amanta. Bordelul a rămas în America Latină o instituție durabilă, clasicizată.“ Distinsul domn profesor nu ridicase bărbița din registrul contabil, șeful ierarhic Gică holba ochii, ca la urs. „Albul a introdus depravarea, cruzimea. Soțiile spaniole locuiau împreună cu amantele metise, copiii legitimi cu bastarzii. Rezultatul? Metisul frustrat, abrutizat ignoră mila. Consideră iubirea o înjosire, o slăbiciune. Bordelurile, nea Gică, sunt instituții tradiționale ale singurătății! Don Estrada, cu pampa lui... Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scrie în registru sau că aranjează cheile apartamentelor pe panou sau citea ziarul sau se scobea în nas. Își continua imperturbabil treaba, dar cuvintele începeau, instantaneu, să curgă. „O lume obscură, veche, peste care se tot însămânțează altceva. Produsul dintre alb și indigenă este indecis. Rătăcește, de sute de ani. Îndrăzneț, mitocan, greu de supus, ca lumpenii. Fanfaroni! Fanfaronul are un simț teatral înnăscut.“ Despre fanfaroni vorbea, să nu-ți vină a crede! El, Tolea Dominicus Anatolea vorbea despre fanfaroni! Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceai de mătrăgună și pilitură de oase, în care tot zvârlea, la fiecare înghițitură, o aspirină roșie, ca sângele. Când nimeni nu se aștepta, dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi! Purta totdeauna în zilele de lucru numai negru, ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că, deși mai palid, cum stă bine rolului, n-are, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]