10,371 matches
-
a stins, s-a dedicat cu trup și suflet construcției celei mai frumoase, cândva, biserici „Sfântul Mihail Arhanghelul”, din Săbăoani, cu cele patru clopote, aduse în țară prin bunăvoința regelui Carol I, cu orga Gebrüder-Riege cu 26 de registre, cu altare, statui și mobilier de cel mai rafinat gust. În revista „Viața” preotul Iosif Tălmăcel a scris, la 20 de ani de la moartea mult iubitului paroh: „Meritele acestui bărbat mare dintre franciscanii din Moldova, nu se pot restrânge în câteva rânduri
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Sfântul Iosif, din București. Este supus la cea mai cumplită încercare a vieții sale, experiența terifiantă a închisorii de la Gherla, în luna mai, luna Maicii Domnului și a Rozariului. Ca și când, murmurul incantațiilor atâtor suflete, și mâinile împreunate, în rugăciuni, înspre altarele lumii, l-ar fi putut întări și încuraja, într-un fel, printr-o solidaritate mută, să suporte toate atrocitățile, la care a fost supus. A fost eliberat din penitenciarul de la Gherla, în luna august 1964, iar, pe 15 August, de
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
le trăiam” (Jurnal). Arhiepiscopul Netzhammer l-a rugat pe mitropolitul de Blaj al uniților, să-l numească pe preotul Ioan Bălan, care îi făcuse o impresie puternică, ca paroh la această biserică. Imaginea ctitorului îngenuncheat, se află pe peretele opus altarului. La sfințirea frumoasei biserici, arhiepiscopul a mulțumit, în rugăciunea colectivă, tuturor sufletelor, de atâtea generații ale uniților, care au contribuit și au dorit o biserică, rugându-se pentru odihna celor răposați. De atunci, biserica Sf. Vasile cel Mare a fost
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
să participe la un război pentru eliberarea Poloniei și distrugerea Serbiei, operații direct opuse intereselor germane. Aveam de susținut la Londra o politică a cărei absurditate o simțeam prea bine. Am fost victima acestei anomalii. Nu dezertezi niciodată nepedepsit de la altarele oficiale. Întoarcerea mea la Berlin Odată sosit la Berlin, am văzut imediat că eu eram acela care avea să joace rolul de țap ispășitor și să poarte greutatea catastrofei a cărei responsabilitate o avea de fapt guvernul nostru, care acționase
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
se relaxează". La intrarea în mină, tânăra femeie și Dürrfeld rămân singuri preț de câteva clipe, față în față. Atunci Dürrfeld începe o discuție foarte echivocă cu Sofia. O invită pe șleau să vină în Germania, să viziteze "toate marile altare ale muzicii". Ochii li se întâlnesc pentru prima dată. Dürrfeld își adâncește privirea în cea a tinerei femei, iar tulburarea pe care o simte aceasta este atât de mare, încât se întoarce, simțind "împunsătura unei rușini adulterine". Vocea îi tremură
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
câteva cuvinte deopotrivă de neînțeles și de o lascivitate fățișă, apoi dispare. Sofia se pomenește apoi în pragul unei capele așezate pe coama unei dune suspendate deasupra mării. Nu-l zărește pe bărbat, însă îi simte prezența în apropiere. Deasupra altarului stă agățat un crucifix din lemn neșlefuit. Tânăra pufnește în râs, fără să știe de ce. Dintr-odată, micuța capelă se umple de sfâșierea unei voci de contralto cântând o cantată tragică. Sofia stă, goală, în fața altarului. Bărbatul de pe plajă reapare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
prezența în apropiere. Deasupra altarului stă agățat un crucifix din lemn neșlefuit. Tânăra pufnește în râs, fără să știe de ce. Dintr-odată, micuța capelă se umple de sfâșierea unei voci de contralto cântând o cantată tragică. Sofia stă, goală, în fața altarului. Bărbatul de pe plajă reapare pe neașteptate. Este gol. Nu mai zâmbește; chipul îi este umbrit de o grimasă posacă și feroce, iar expresia amenințătoare de pe fața lui o excită pe Sofia, îi ațâță dorința. Îi ordonă pe un ton dur
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în timp ce, simultan, armoniile lui Bach, impregnate de zgomotul morții și al timpului, îi dădeau fiori pe șira spinării. Schlage doch, gewünschte Stunde! El o îmbrânci, îndepărtând-o de pântecele lui, îi spuse să se întoarcă, îi porunci să îngenuncheze la altar, sub scheletica emblemă cruciformă a suferinței divine ce strălucea ca un os gol. Ea se răsuci pe călcâie, cum i se poruncise, auzi bocănit de copite pe podeaua de piatră, simți miros de fum și scoase un țipăt de încântare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pentru că așa voiau ei să aștepte să-l vadă pe Moise. S-a deschis cu cinci minute înainte de ora două. Am observat, am intrat prima. N-am mai aflat timpul să mă închin creștinește. Am alergat spre adîncul bisericii, în dreapta altarului. Mi se spusese că e acolo, sau poate citisem undeva, sau poate că visasem și trebuia să fie. În orice caz acolo era. Și am avut două minute numai pentru mine și nu a mai existat nimic pe lune în afară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dar atunci așa mi se părea mie. Ce vreți, cred că oricare dintre noi pățește uneori așa ceva. Abia tîrziu, peste cîteva minute sau peste cîteva sute de ani, am simțit că nu sunt singură și am văzut că pe treptele altarului stăteau cei doi tineri ciudați, care nu vorbiseră nimic tot timpul. Și atunci m-am gîndit că toată povestea cu neco-municarea între oameni și cu "fiecare moare singur" este o prostie, că uite acum, în clipa asta, trei oameni de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să asculte sfînta slujbă. Ca să nu mai vorbim de ținuta vestimentară... Mormîntul Sfîntului Apostol nu se află în bazilică, ci la un nivel inferior, sub pămînt, într-o capelă discretă, în care se slujește în permanență. Sicriul e vizibil, sub altar; în dreapta acestuia, pe perete, se află o cutiuță cu moaște și în stînga o icoană a Sfîntului Apostol. Desigur, suntem toți desculți, pentru a coborî treptele și a ne ruga. Nu putem sta prea mult, dar beneficiem de o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
că dacă nu o făcea, România urma să fie divizată în trei și jucată la ruletă rusească... A vrut Dumnezeu că în acele momente grele să avem oameni înțelepți și bine pregătiți profesional, patrioți adevărați care s-au jertfit pe altarul patriei fără nicio remușcare. Epoca postdecembrista a permis multora să-și convertească vechile păcate în noi libertăți. Pe Lăură însă o închidea într-o cușcă. Nu se vedea deloc făcând politică, nu se vedea nici un bun detectiv particular, mai era
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
libel de excomunicare, în limba latină, a patriarhului și a încă doi ierarhi greci, adversari ai Romei. În ziua de 16 iulie (1054), el a intrat în Sfânta Sofia, unde credincioșii ascultau liturghia, și a așezat pe Sfânta Masă din altar textul excomunicării, după care a părăsit biserica scuturându-și praful de pe încălțăminte și strigând: "Dumnezeu să vadă și să judece". Până pe 20 iulie, când a fost tradus textul în grecește, nimeni n-a știut despre ce este vorba. Când clerul
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
scolastică, ci, dimpotrivă, cunoașterea esenței și naturii profunde a lucrurilor. Din infinitatea de forme, cărora natura le-a dat viață, gânditorul olandez se oprește insistent doar asupra omului, care rămâne în opinia sa o ,,divinitate pământească, este cel mai sfânt altar pentru toate, este ancora sacră pentru oricine.” Omul astfel redescoperit trebuie însă educat, format în conformitate cu principiile unei noi morale, nu cea creștină, ghidat de un nou ideal de viață. Venind în sprijinul unei asemenea convingeri, operele sale cu caracter pedagogic
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
produs o nouă diviziune în zona vestică între sud și nord. Marea Schismă a fost o ruptură în sînul bisericii creș-tine, ca urmare a neînțelegerilor dintre centrele ecleziastice, Roma și Constantinopol, ruptură oficializată la 16 iulie 1054 prin depunerea pe altarul catedralei Sfînta Sofia din Constan-tinopol a bulei papale prin care era excomunicat patriarhul Mihail Cerulane, acesta reacționînd prin excomunicarea delegației papale. S-a produs, în acest mod, o sciziune care are urmări în comunicarea europeană pînă în epoca contemporană. În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
284- 285) pentru ca mai apoi cea în cauză să-și recunoască înșelătoria (Dac-am scornit povestea cu umbra mea fugară,/ Am spus-o pentru fala întoarcerii în țară - III, p. 319). Clite mnestra respinge din prima clipă vestea substituirii pe altar a Ifigeniei cu o căprioară (Nimeni nu-ți va trăda minciuna./ Minunea va rămâne minune totdeauna - III, p. 325) și descifrează imediat rostul plăsmuirii (Acel care-a scornit/ Povestea înălțării la cer știa prea bine/ Că le voi cere trupul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragediei eline, Victor Eftimiu renunță și la intervențiile divine ex machina, esențiale pentru rezolvarea conflictelor din numeroase piese antice. Din punctul de vedere al unui modern, salvarea de ultim moment a Ifigeniei prin apariția zeiței Artemis care o înlocuiește pe altar cu o căprioară este artificială și neverosimilă, încât nu poate surprinde excluderea unor astfel de scene. Rolul divinității se reduce mult în piesa lui Eftimiu față de originalele antice. Oamenii, iar nu zeii, declanșează conflictele. Departe de a fi solicitată de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
miră că ea nu face nimic să împiedice propria moarte : Femeie prea nefericită și totodată prea-nțeleaptă [...] dacă știi într-adevăr ce soartă te așteaptă, de ce, ca o junincă, pe care-o mână zeii, să mergi cu-atâta bărbăție la altar ? Casandra arată însă că o tentativă de fugă nu ar schimba cursul fatal al evenimentelor : Nimic nu poate să mă scape, de ce aș mai câștiga, străinilor, o clipă ? Soarta fetei lui Priam este să cunoască adevărul asupra dezastrelor viitoare, dar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îi cade bine c-o lăudăm/ Noi cei și cele cari-i făcurăm nedreptate (V 2). Cultul vechi a fost repus în drepturi, iar Casandra, numită acum vrăjitoare de bine, se roagă la zeii cari astăzi își iau din nou altarul, / Pe când la greci rămas-au zeii luați de la greci. Ea le arată compatrioților că pierderile din război au fost pricinuite de abandonarea divinităților autohtone : Casandra cea rea și-atât de bună/ Ne-a rupt perdeaua care sta-n fața ochilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fetei de a-și împlini existența printr-o moarte dăruită cu sens izvorăște din rătăcirea spiritului ce-i anulează instinctul de conservare : Opriți-o, căci mintea i s-a întunecat de durere... În neștire vorbești, copila mea (II 2). Lângă altar, el rămâne convins că Ifigenia nu-și dă seama de ce se întâmplă cu ea și vrea s-o oprească de a mai preamări gloria sacrificiului : Nu mai vorbi, copilă. Ochii îți sunt tulburi... Durerea și oboseala te-au doborât (III
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de la ceea ce este trecător și amestecat cu durere ? !), ca și la intuiția afectivă a îndrăgostitului Ahile, el însuși un erou netămător de moarte (Aș cunoaște într-adevăr tristețea, dacă nici tu nu mă vei înțelege - II 2). Când ajunge la altarul înroșit de sângele soldaților atacați de Ahile în singurul ceas când numai sângele Iphigeniei are vreun înțeles, tânăra își dă seama că toți cei apropiați au părăsit-o și își resimte dureros singurătatea : Nu mai e nimeni lângă mine... Niciodată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cumplită acum, dându-mi seama cât de puțin mi-ai înțeles iubirea) și mai încearcă o dată să arate că moartea nu înseamnă aneantizare, că va trăi în amintirea grecilor salvați ( Ei cred că aici e vorba de o moarte pe altar... nimeni nu le-a spus că dincolo de moarte începe o altă lume - III). Cuvintele acestea rămân fără ecou, constată ea cu nedumerire amară : Ce s-a întâmplat cu voi toți, de nu înțelegeți ?... De ce mă lăsați singură ? (III). Ifigenia cunoaște
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scena 12)1 . Tot astfel, el consemnează comentariile privitoare la cruzimea lui Artemis, însă le atribuie altui personaj și le modifică tonalitatea. La Euripide, Ifigenia nu acceptă ideea că zeița, care odinioară a salvat-o și refuză să primească în altar pe cei pângăriți de crimă, s-ar bucura ea însăși de sacrificii și socotește că oamenii își satisfac pofta de sânge punând-o pe seama divinității : Cred că oamenii de pe aici, sângeroși din fire, au înzestrat zeița cu propria lor cruzime
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se cuvin ei întâi ? [...] De ce s-o ponegrim ? (scena 4). Incapabil să discearnă starea de spirit a Ifigeniei, Toas se întreabă apoi dacă nu cumva lucrurile stau exact dimpotrivă și preoteasa tânjește după mai mult, de vreme ce sunt săptămâni de când la altarul ei au fost înjunghiați numai țapi, tauri și niciun om, iar o ființă inimoasă suferă să vadă lâncezeala în jurul ei (scena 7). Ulterior, regele emite ipoteza că poate i-e dor de țara ei, cu toate că tânăra n-a suspinat niciodată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să-i dea lămuriri tânărului neinformat cu privire la delegația de la Delfi : Câte n-ai putea să-i povestești, de pildă, despre Delphi, despre Pythia... când ai făcut călătoria aceea faimoasă (I, p. 27). Cel în cauză spune cum a depus pe altar un ciomag cu miez de aur, ofrandă luată în râs de ceilați, în fapt un semn al înțelepciunii ofertantului care mima doar stupiditatea spre a se pune la adăpost (I 56). Mai târziu, participanții la asediul cetății Ardea îl îndeamnă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]