9,188 matches
-
moment dat, realitatea se năpustise peste ea cotropitor, năruindu-i orice punte către ficțiune. Abia atunci devenise totul cu adevărat simplu. Azvârlise pe geam fărâmele portretului ei de adolescentă cu capul în nori, aruncase tot trecutul la coș și îl alungase pe Edo cu totul din minte. Și peste toate inutilele resturi de recuzită trăsese o cortină groasă care nu mai permitea să se strecoare nici măcar o așchie de emoție spre ea. Dar ce trombă tăcută și invizibilă se iscase în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vorbească despre prezent. Clipele de nostalgie tre cuseră. Trecutul care păruse pentru puțin timp să se fi reinventat pe sine din dialogul lor se zbârci din senin și se destrămă cu iuțeală prin același fum cețos de țigară. Georgiana îl alungase de la masă cu un simplu ronțăit de alune. De fapt, și eu am făcut la fel ca ea, oftă Clara, privindu-i gușa care se mișca sârguincios. Am lăsat trecutul să se scofâlcească într-o mansardă și m-am ocupat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la același rezultat. Există ceva În natura naturii, În caracterul ei prezent, În aparenta ei efemeritate, În fermentul ei creator și potențialul ei ascuns, care corespunde Îndeaproape omului primitiv, sau verde, din viața noastră interioară; ceva care dispare de Îndată ce este alungat către un trecut automat, un statut de simplu lucru clasificabil, o imagine obținută atunci. „Lucru“ și „atunci“ se atrag reciproc. Dacă este lucru, a fost atunci. Dacă a fost atunci, este lucru. Ne lipsește Încrederea În prezent, În momentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
o atenție atât de concentrată, de parcă pentru asta ar fi venit acolo la pârleaz, să tragă un tutun, în fundul grădinii lui Nicanor. Suflând un nour prelung, începu, înecându-se de fum: Au dat caii în bostănărie... Toată noaptea i-am alungat... Dar năboiau din toate părțile... Sunt turbați de sete, săracii... Au mușcat mulțime de pepeni, cu dinții lor mari... Prăpăd au făcut, nu alta! Pepenii vătămați cu dinții, ori pe cei zdrobiți de copite, i-am scos grămadă, la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de apă, am înșirat-o pe burlane, să încercăm a face pod, pe care să ne putem sustrage din această urâcioasă temniță Și când am ajuns la capătul nișei, s-a umflat altă viitură de apă, care iarăși ne-a alungat pe instalația sondei și iarăși, după o vreme a cărei durată nu se mai știe, spinarea cea neagră a Apei s-a mai molcomit Și când din vătămătoarea noastră lume, ne-am uitat către ieșire am observat, ca niște Luceferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lung și blond, cu sânii mari, Înaltă, de obicei destul de provocator Îmbrăcată. Destul de tăcută În aparență, de fapt așteptând momentul oportun să povestească, să expună, să se expună. După cum s-a Întâmplat și În acea primă seară de mai, când, alungată de Cătă, luată În râs din pricina manifestului vegetarian, se refugiase În grădină. M-am luat după ea, nu imediat, am avut totuși timp să particip la reconvertirea politică a Celebrului animal, așa că se poate spune că am dat de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Tot zbuciumul de care aveam parte după ce mă părăsise vrăjitoarea, toată zbaterea și toate scrupulele trebuiau Înlocuite de noile probleme morale pe care o relație cu Cristina le-ar fi presupus. Pentru ca imediat aceste (În definitiv) insolubile probleme să fie alungate, să găsesc În mine resursele unei masculinități amorale, animale. Asta ar fi fost, Îmi Închipuiam eu, soluția. Am făcut chiar mai mult: În căutarea obscenității, am spulberat acel fragil fior care mă mai Îndemna din când În când să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
demonism. Așa că renunțasem la aerul inofensiv. Mă chinuiam - ăsta e cuvântul, fiindcă nu-mi prea ieșea - să fiu insinuant, aluziv, lunecos ca un șarpe. Încălzit la sânul familiei, fiindcă petreceam din ce În ce mai multe seri Împreună cu ei toți, cu Cătă, cu fetele. Alungasem scrupulele clișeului din O mie și una de nopți, mă vedeam cucerind-o pe Cristina prin intermediul copiilor. Le făceam cadouri fetelor, le scoteam În oraș la teatrul de păpuși, mă plictiseam Îngrozitor. Cred că și Cristina Înțelegea deja unde bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
distanță, dar de o importanță deloc neglijabilă, cele ce țin de bani, avere, reușită financiară. Și m-am gândit atunci că, dacă fanteziile erotice sunt atât de copleșitor reprezentate În literatură, În cinema, În media, fanteziile financiare par a fi alungate la periferia artei. Nu vorbesc aici de calitate ci, dacă tot am pornit de la o statistică, de cantitate. Fiindcă, mă Întreb: există oare producții care să-mi excite apetitul pecuniar comparabile cu cele din industria pornografică? Pot sta producțiile Hustler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
alcătuind gesturi și ființe spectrale: mătușa Clara alături de mine, demult, acasă la ea. Apoi emoția clipelor În care, În miez de vară, tolănit pe iarba din grădina ei, turtit de atâta tăcere și căldură, presimțind vocile și oamenii care vor alunga spre seară liniștea, foșnetul ramurilor stârnite de-abia de vântul de la asfințit. Mă văd apoi copil, coborând pe cărarea aceleiași grădini, cu mâna pe ochi sub un soare orbitor, cu greu dibuind calea, Îmbrăcat Într-un costum portocaliu, cu pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
trotuarului, creează fără să vrea un mini ambuteiaj în foiala nervoasă a trecătorilor grăbiți, fapt pentru care unii îi aruncă din mers priviri mirate sau contrariate atunci când trec pe lângă el. Dar asta nu-l deranjează. Ca o torță uriașă ce alungă frigul dintr-un loc înghețat, un sentiment plăcut de bine îl cuprinde și inspiră adânc aerul plăcut răcoros al dimineții. Ce reală desfătare să calce din nou pe asfaltul curat fără să mai fie nevoit să stea cu cizmele înfundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aproape zilnic răspunsuri în stratul gros de zaț la îngrijorările ei. Era teafăr? Fusese cumva rănit? Căzuse prizonier? Niciodată nu se gândise la moarte, aducea ghinion și atunci când i se părea că vede nenumărate cruci negre pe smalțul alb, își alunga spaima, spunându-și că poate nu învârtise ea bine ceașca. Zâmbește firav amintindu-și că în urmă cu numai patru-cinci zile văzuse două sicrie. Simțise chiar și un iz ușor de iute-crud, specific lemnului proaspăt tăiat. Semn rău, se cutremurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spiritul tânărului ofițer se primenea, eliberându-se de negurile în care fusese silit să trăiască. Instinctiv, amândoi simțeau că zilele viitoare nu vor mai putea oferi fericirea trăită acum și prețuiau cu intensitate maximă fiecare firimitură a clipelor petrecute împreună. Alungaseră orice gând care putea aduce înapoi bezna în care trăiseră cât el fusese plecat. În jurul lor pulsa viața, întreaga natura cânta și se bucura pentru ei, lor nu le mai rămaseră decât să se lase răsfățați de căldura și fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
metalic. Două bănci de lemn, o fântână, un cireș încărcat cu rod copt, plin de arome. Sub coroana enormă, un câine jigărit, plin de scaieți, picotește toropit de căldura puternică a soarelui. Își pendulează leneș coada încercând fără succes să alunge niște muște insistente. Intrarea în casa scundă, pătrățoasă, a postului de jandarmi, este pe două trepte de beton. Ușa cu geam are perdeluță ce fusese odată albă, dar acum, decolorată, bate către ruginiul frunzelor de toamnă. Holul strâmt, în penumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai poți controla. De sub voaleta subțire ca pânza de păianjen, aruncată cu aparentă neglijență peste toca mică, luminile întunecate ale ochilor Smarandei se transformă în stilete. Și crezi că-mi pasă? De vreme ce tot vom muri, consider că trebuie să-mi alung plictiseala așteptării într-un mod cât mai plăcut. Și cam ce pericole mortale te pot pândi în micul tău birou de la Statul Major? Doamne-ferește, să te înțepi în propriul stilou? intervine cu voce zeflemitoare Marius. Auzi, băi, soldat de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
păr din frizura impecabilă. Am onoarea. Vă sun imediat ce aflu detalii. Își strâng mâinile cu putere. Rezemat de cadrul ușii, Marius ascultă cum pașii grei ai neamțului se pierd pe cimentul scărilor către ieșire. Revenit în cameră, încearcă să-și alunge cumplita senzație că poate nu o va mai vedea niciodată pe Smaranda, dar îi este imposibil. Văzuse de multe ori pe front ferocitatea indivizilor de teapa lui Schultz ca să nu-și dea seama că viața fetei atârna acum de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-și un glonț în cap. Atunci îl considerase slab, nedemn de statutul unui războinic național-socialist, dar acum înțelege foarte bine gestul. Este și asta o modalitate prin care poți uita ceea ce ai făcut. De undeva, lătratul scurt a unei mitraliere alungă cu răutate tăcerea înfășurată deasupra orașului. Fără să riște nici o mișcare în plus, mișcă iute degetele pentru a alunga amorțeala. Ninsoarea se întețește și aproape că nu mai vede nimic în ciuda faptului că analizează zona cu foarte mare atenție. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bine gestul. Este și asta o modalitate prin care poți uita ceea ce ai făcut. De undeva, lătratul scurt a unei mitraliere alungă cu răutate tăcerea înfășurată deasupra orașului. Fără să riște nici o mișcare în plus, mișcă iute degetele pentru a alunga amorțeala. Ninsoarea se întețește și aproape că nu mai vede nimic în ciuda faptului că analizează zona cu foarte mare atenție. Brusc, în centrul obiectivului prinde ceva mișcare, chiar lângă biserica masivă ce se detașează ca o uriașă pată neagră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
exemplul lor este urmat și de alții. Deruta este înlocuită treptat cu un început de organizare, dar nu pentru mult timp. Umbre rapide coboară panta muntelui. Cei care își păstraseră capul pe umeri sunt lichidați rapid. Deodată, o explozie îngrozitoare alungă întunericul din cele mai ascunse unghere. Pentru o clipă parcă se face ziuă. O coloană uriașă de flăcări apocaliptice roșii, galbene și portocalii sfâșie întunericul destrămat al nopții. Explodase una dintre autocisterne. Urmează alta, asurzitoare, apoi încă una ce dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
surprinde privirea locotenentului. Cu un gest scurt, își înlătură cu dosul palmei chiciura depusă pe față, apoi pornește mai departe. Un urlet prelung care semnalează în imediata lor apropiere prezența unui lup îl smulge din gândurile sale pe Marius. Probabil alungat din haită, poate și bătrân, dar sigur înfometat și în consecință deosebit de periculos pentru ei. Un lup singuratic nu atacă o pradă mare, dar omul e victimă mai mult decât probabilă dacă se găsește în drumul lui și îl simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În mica piață își face apariția jeep-ul căpitanului Licavkin. Din atașul celor patru motociclete care-l urmează, țevile mitralierelor vizează amenințător grupul prizonierilor germani. Cu miros de spaimă, tăcerea cuprinde totul în jur. Fără prea multe fasoane, soldații ruși alungă santinelele române și cu patul puștii încep să numere prizonierii. Se aud murmurele și vaietele celor cu răni grave. Într-un târziu, o comandă aspră pune coloana în mișcare. Mult în spate, un soldat tânăr șchioapătă cu greutate. Gărzile îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
peste umărul maiorului. Îți interzic să împuști această femeie! spune von Streinitz cu glas atât de dur încât poți sparge pietre cu el, atunci când realizează motivul uimirii celui din fața lui. SS-istul scutură din cap de parcă ar fi vrut să alunge cine știe ce vedenie și mârâie: Îmi interzici maiorule? Brusc, fața congestionată se schimonosește sub izbucnirea unui râs care te poate face să crezi orice. Că înnebunise subit, sau băuse prea mult. Soarbe lacom o gură de aer și continuă privind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a mai venit de 7 ani, i-am numărat anume. E-adevărat că scrie, rar, dar scrie”. Se făcea a nu acorda o prea mare atenție scrisorilor, deși le păstra anume, avînd grijă să știe toți ai casei, pentru a alunga de la Început orice eventuală indiscreție sau gînd lăturalnic, cu motivarea că scrisorile, indiferent de la cine, e bine să fie păstrate, măcar ca amintire, din care cauză se simțea nevoită să păstreze și scrisorile surorii, primite din București, pe care Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care intrară În casă; urma domnul Pavel cu fiica Anei - „Ana cea mică” - și eu. Știu că-mi făceam probleme cu toate nimicurile ce le presupuneam posibil a se ivi, purtînd grija ca amîndouă să se simtă cît mai bine. Alungam apoi, pe rînd, Îngrijorările, bazat pe acuratețea de gazdă a stăpînului casei atent cu eticheta, și pe generozitățile cunoscute ale soției sale. Într-adevăr, doamna Pavel Își ieșise În sărbătoare, descria cercuri, acolade, linii frînte În repede mișcarea mîinilor agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca să aibă ce mânca. Singurul pe care aș fi putut să-l privesc ca pe un erou era un vecin care-și pierduse piciorul undeva prin Uniunea Sovietică, însă el îi înjura întruna pe ruși și pe comuniști și ne alunga, amenințându-ne cu cârja, ori de câte ori voiam să gustăm merele lui văratice. De fiecare 9 mai înțelegeam că vremea eroilor trecuse pentru totdeauna, că îngerul care le punea cununi celor bravi plecase dintre noi, lăsându-ne doar amintirea lui de piatră
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]