6,806 matches
-
său personal: "Șoimul, chipul înșelăciunii ce făcea și mărimea fărălegii ce isprăviia de a doa oară socotind și răzehitind, așijderea dreaptă și curată inima Inorogului vădzind, gândul într-alt chip începu a i să pleca (că ce răutate nu abate bunătatea? și ce strâmbătate nu biruiește dreptatea?), și măcar că cu nestâmpărată vrăjmășie într-acela chip îl goniia și nepărăsit de atâta vréme îl întiriia, însă în sine socoti că acel félu de scărăndăvicioasă vânătoare preste toată fărădelégea covârșéște, și așé, primejdiile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
drept, între adevăr și între minciună ar fi, de nu pemintenii, cereștii vor giudeca și vor alege. Ce acmu lucrul rămâne ca dintr-această a noastră dorită și nesățioasă împreunare vechile începături a răutății să să surpe și noaă temeliile bunătății să să arunce..."" 19. Nu numai că Șoimul este convins că dreptatea se află de partea noului său prieten (chiar dacă, am văzut, înainte nu se sinchisea de asemenea "amănunte"), dar el este câștigat cu totul de ideea că, în general
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu dă. Toți niște atomuri putredzitoare sintem, toți din nemică în ființă și din ființă în putregiune pre o parte călători și trecători ne aflăm. Una numai rămâitoare și în veci stătătoare să ține și ieste, adecă sfârșitul carile în bunătate să plinește. Căci din cea vie și vecinică adevărată socoteală începătura începăturilor și sfârșitul sfârșiturilor purcede. Nici alt sfârșit bun și fericit a să numi sau a fi poate, fără numai carile de la dânsul începe, cu dânsul mijloceadză și într-
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-i făcea ofițeri. Nu mai vorbesc apoi de "ordinul 50", prin care s-a dat hrană la militari. Vizavi de noi locuia un căpitan, pe nume Uliuniuc, de pe la Piatra Neamț, care avea doi băieței și ieșeau la stradă cu salam, cu bunătăți, iar mie-mi curgeau balele de poftă și de foame, că noi nu aveam nici măcar bani de pâine. Mă întâlneam cu ei și mamă-sa ieșea în capot și îi chema în casă. Militarii aveau hrană iar pentru mine era
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lui Apostol, care avea vie multă. Băiatul lui Apostol era coleg cu Costel, băiatul tantii Lucica, și el ne spunea: "cantina este în casă la noi". Și ce mâncare li se dădea ofițerilor ruși, nu vă puteți imagina! Numai vânat, bunătăți... C. I.: Vânat!? Așa de mari erau privilegiile ofițerilor ruși? R. R.: Sigur că da. Tot ceea ce era mai bun mergea la ei la masă. C. I.: Aveau și solde, bănuiesc. R. R.: Da, aveau solde pe care le plătea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vă vedem. Or, tocmai mâncarea și băutura reprezentau scopul vizitei lor. Statutul de musafir este avantajos și benefic. La această concluzie a ajuns și un copilaș care, observând că în toate vizitele în care mergea cu părinții era tratat cu bunătăți și cu maximă bunăvoință, l-a determinat ca la întrebarea: ce vrei să te faci atunci când vei fi mare? să răspundă candid: musafir". Sau o altă întâmplare pe care ziarul „Opinia" din 18 aprilie 1907 o reproducea din Amintirile de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
prin mise en marche automatique. Dar calitatea de căpetenie a lui Tănase e că emană simpatie. E simpatic. Eminamente simpatic. Tănase n-ar putea fi luat în serios, dacă ar încerca să exprime ura sau sarcasmul. Expresia lui denunță o bunătate fără margini. Tănase nu e numai comic, e și vesel, ceea ce e aproape, dacă nu cu totul altceva. E vesel și bun. E vesel, pentru că e bun. Bunătatea e totdeauna simpatică, iar veselia, izvorâtă din ea, contagioasă. Aici se ascunde
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
dacă ar încerca să exprime ura sau sarcasmul. Expresia lui denunță o bunătate fără margini. Tănase nu e numai comic, e și vesel, ceea ce e aproape, dacă nu cu totul altceva. E vesel și bun. E vesel, pentru că e bun. Bunătatea e totdeauna simpatică, iar veselia, izvorâtă din ea, contagioasă. Aici se ascunde, după a mea părere, secretul marelui succes, de care se bucură acest mare actor, față de marele public: le public est bon enfant. Am convingerea că omul căruia Tănase
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
o analiză a fiecărei idei spuse de autor, astfel încât să se poată face diferențieri, iar nu după o judecată de ansamblu, care putea induce în eroare". Motivele enunțate erau: 1) răutatea autorilor perfizi era atât de mare încât, pe lângă ea, bunătatea lor era aproape nulă; 2) erau dușmani ai sfintei religii, deoarece o calomniau în mii de feluri și îi îndepărtau pe catolici de credință; 3) a ajuta la promovarea autorilor ce se opuneau credinței era scandalos, deoarece îi determina pe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și unele materiale cu teme teologice, însă prezentate într-un limbaj simplu și pe înțelesul țăranilor. Un astfel de material a fost "Îngerii Păzitori", unde s-a explicat existența acestei categorii de îngeri și rolul lor: "Atât de mare este bunătatea lui Dumnezeu și grija cea mare ce-o are pentru sufletele noastre, încât fiecăruia i-a dat un înger să-l păzească"695. Se povestea apoi de când are omul un înger păzitor și cât ajutor oferă acesta persoanei pe care
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
parte din regatul său. (7.311-315)131* și să ceară nobililor să aducă daruri de ospitalitate care sunt oarecum prezentate ca un fel de impozit, o taxă pe avere: "Nu pregetați să-i dați stăinului câteva daruri, voi, care prin bunătatea zeilor, aveți atâtea bogății" (11.340-341)132*. Fără îndoială cadourile făcute unui oaspete de marcă, sporește Gloria celor care le fac. Dar este surprinzător ca regele însuși să spună: "ne vom scoate apoi prețul de la norod, că-i greu unuia
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fiica ospitalieră și soacra neospitalieră, sau între copii ospitalieri și părinți neospitalieri. Și aici, în pozițiile familiale, ființa slabă, izolată, dezarmată este cea face dovadă de generozitate în găzduire. Sfârșitul poveștii inversează situația, avariția celor bogați conduce la ruinarea lor, bunătatea celui săra conduce la bogăție. Este evident că zeii văd dincolo de aparențe, că ei sondează inimile și că răsplătesc generozitatea dezinteresată. Oaspetele necunoscut acționează ca un fel de "deux ex machina" care permite realizarea dorințelor. O asemenea teodicee în care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
teafăr și nevătămat din lupta lui cu taurul. Dar femeia muri înainte de întoarcerea lui și Tezeu institui sărbătorile hecalesiene în cinstea ei și în cinstea lui Zeus Hecalesios. Afecțiunea foarte maternă a bătrânii (de unde și diminutivul său Hecalene), sărăcia și bunătatea sa l-au inspirat de Kallimachos, sursă, la rândul său, a lui Ovidiu. Ovidiu 158 îl descrie de asemenea pe bătrânul Hyrieus ca pe un bătrân sărac care îi crede oameni pe Jupiter, Neptun și Mercur și îi invită în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înțelept în pace, de ele e scutită./ El nu cunoaște aice acest funest tribut,/ În liniște trăește, retras, necunoscut,/ și liber în natură. Aceasta-i mulțămește;/ pe favoriții curtei el î-i disprețuiește"165*. Dragostea la bătrânețe, gustul lucrurilor simple, bunătatea ("inima face totul"), tot atâtea virtuți pe care le aduce înțeleptului seara unei zile frumoase ("Nimic nu tulbura seara acestei frumoase zile"). În Observații asupra Metamorfozelor lui Ovidiu (1808), Gaillard îl critică pe La Fontaine în care vede un palid imitator
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cineva ar fi crezut că sunt fals. Dar s-ar fi înșelat; nu eram decât cinstit, asta e sigur. Lingușirea sau mai bine zis îngăduința nu e totdeauna un păcat, ea e de cele mai multe ori o virtute, îndeosebi la tineri. Bunătatea cu care un om ne tratează ne leagă de el; nu-i cedezi ca să profiți de el, ci ca să nu-l mâhnești, ca să nu-i plătești binele cu rău. Ce interes avea domnul de Pontverre să mă primească, să mă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ospitalitate. [Gazda] ne arată un apartament foarte mic dar curat și îndemânos, face focul, ne dă așternuturi și schimburi, tot ce ne e de trebuință. Ia te uită, spuse Emil, ai spune că eram așteptați! Câtă dreptate avea țăranul, câtă bunătate și grijă și asta pentru niște necunoscuți! Mi se pare că ne găsim pe timpurile lui Homer. Fiți atent la toate astea, îi spusei dar nu vă mirați; peste tot unde ajung puțini străini, ei sunt bineveniți; nimic nu te
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
laudă să nu ai de-a face cu oaspeții dar să-i primești bine când se ivesc". "Uscați 318 și întremați, ne-am dus la stăpânul casei care ne-o prezentă pe soția lui. Ea ne primi cu politețe și bunătate". S-a pregătit masa "din grijă pentru noi". Ați ajuns aici, dumneata și cel care te conduce, obosiți și plouați precum Telemah și Mentor în insula lui Calipso. E adevărat, spuse Emil, că găsim aici ospitalitatea dată de Calipso". Sophie
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mei"497. Să ne oprim la această scrisoare către Milena din 31 iulie 1920, în care scrie: Fără îndoială e tare rău să locuiești la părinți, dar nu numai să locuiești: să trăiești, să te încleiezi în acest mediu de bunătate, de dragoste (dacă ai ști scrisoarea mea către tatăl meu!), să fii musca ce scutură hârtia lipicioasă; asta are o parte bună; sunt oameni care se bat la Marathon, alții în sufragerie, zeul războiului și zeița victoriei sunt peste tot
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sunt peste tot. Dar gestul mecanic de a mă instala în altă parte, la ce bun? Mai ales dacă aș mânca acasă unde e cel mai bine pentru mine în acest moment"498. Să lăsăm la o parte, pentru moment, bunătatea și dragostea proprii ospitalității generoase și a priori binevoitoare, pentru a examina, mai întâi, mica topologie a spațiului domestic, acest câmp de tensiuni descris frecvent cu precizie și unde sunt notate gesturile și pozițiile corpurilor în interacțiunile lor familiare. Astfel
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
independente, a fost apariția unor clase educate servile, fenomen pe care Julien Benda îl numește „trădarea intelectualilor”. în loc să joace un rol profetic, de asanare a societății, ei au devenit, în general, apologeții săi remunerați. în loc să lupte pentru adevăr, frumusețe și bunătate, ei și-au coborât pânzele astfel încât să devină lacheii și angajații oricărui regim ajuns la putere, profesori subvenționați de stat, consilieri guvernamentali și așa mai departe. Din păcate, într-o astfel de societate, după cum a subliniat Herbert Read, „partidul rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
compatrioții care o duceau greu și continuau să se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperării”... Alții, și am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de îndată sosiți în Occidentul liber și prosper, s-au repezit la bunătăți și „am mâncat ca sparții”. Adio, spectrul foamei, adio, cozile la pâine, adio, dosarul de cadre. Doar după aceea a survenit confruntarea cu realitățile Occidentului, cu obligația de a se conforma cu civismul Occidentului, cu necesitatea efortului care nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
-o pe aceasta de la o pedeapsă aspră. Mai târziu, când Hrușcă a fost trimisă să lucreze în spital, îngrijind deportații, a fost trimisă, din bunăvoința aceluiași paznic, înapoi în România, împreună cu un convoi de deportați bolnavi. Astfel de dovezi de bunătate din partea rușilor nu erau singulare, așa cum își amintesc mulți deportați. Rușii... sunt oameni buni, înțelegi? Nu sunt oameni răi. Nu sunt un popor violent. Nu aveau un cuvânt de spus, le era frică să zică prea multe, înțelegi?. Sau un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
adus în comunitățile de deportați, deseori nașterea unui copil însemna mai puțină mâncare și nopți nedormite. Grijile noilor mame nu durau însă prea mult, deoarece erau trimise în România împreună cu copiii lor. 8. „Skoro domoi!”. Reîntoarcerea în România Dovezile de bunătate, credința în Dumnezeu, legăturile puternice cu ceilalți deportați, tehnicile primare de supraviețuire și, în cazul femeilor, o înclinație înnăscută în a face față lipsei de hrană au fost cruciale în a-i întări pe deportați, contribuind la supraviețuirea lor. în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de jocuri distractive, dar nu uitau nici să bârfească tot ce se vorbea prin sat, despre unii și alții. Se mâncau boabe de cucuruz fiert, crupe, covarsă, mălai, sarmale, pâine pe vatra, cozonac, colăci, fructe uscate, nuci, alune și alte bunătăți, pregătite de gazdă sau aduse de celelalte femei. După venirea feciorilor, sporul lucrului scădea considerabil, aceștia luându-le fusul pentru a obtine drept plata „câte-o gură”, sau încurcându-le în alte moduri, scopul fiind același: sărutarea drept răsplată. Aveau
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
La Cernăuți XE "Cernăuți" , relata corespondentul militar al ziarului Curentul: „Iuda trădătorul veșnic” a Încercat să primească Armata română cu steaguri românești, dar asta nu-i va ajuta cu nimic: „Judecata cea mare va veni mai curând decât cred ei... bunătatea creștinească nu a putut dezlega nodul spânzurătorii lui Iuda”. Ziarele n-au văzut nici o deosebire Între evreii din Basarabia XE "Basarabia" și Bucovina XE "Bucovina" și evreii din Iași și din Întreaga Românie. Mesajul privind soarta evreilor de pe teritoriile eliberate
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]