7,296 matches
-
Băeșu - care ca un luceafăr a strălucit În scurta lui trăire - lăsând În urmă-i o operă nemuritoare. Doresc să vă mai Întâlnesc - sper vara aceasta - ca să pot poposi măcar o oră În frumosul D-stră oraș. Eu lucrez și mă chinuiesc să fac lucruri bune, care să-mi facă cinste oricând. Vă doresc succese În munca D-voastră și deplină forță fizică. Vă mulțumesc mult pentru cartea trimisă. Cu multă afecțiune și prețuire, Nicolae Milord Str. Calistrat Hogaș 10, Piatra-Neamț, Cod
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
că așteptam scrisoarea matale și că am deschis-o cu nerăbdare. Doream să cunosc condițiile În care ne-a părăsit, bunul nostru profesor. D-ta ai avut amabilitatea să-mi scrii amănunțit și eu sunt mulțumit că nu s-a chinuit, ci a adormit, așa cum am dori cu toți să avem norocul, când ne-o veni rândul. Și acum să trecem la cele ce-mi ceri să ți le lămuresc. „Primarul vajnic” de la Horodniceni este Todică, tatăl lui Moș Jănică, Mihai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
este: Prof. Dr. Paul V. Miron, Universitatea din orașul Freiburg, Breisgau, Postleitzahl 78, Republica Federală Germania. Acum, În altă ordine de idei, vă comunic că am pierdut adresa lui Mihail Șerban, ghinion pentru mine, Întrucât din anul 1969 mereu mă chinuiesc să obțin adresa colegului meu de liceu, și de data aceasta am pierdut-o, pur și simplu, numai că nu o mai găsesc... Vă rog foarte mult să o repetați, după care am să o trec Într un carnet, unde
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la care nu te-ai gândit, și această lume a avut în mod cert un trecut și continuă să existe așa cum o vezi, cu mulțimea ei de scene și întâmplări, de sentimente și atitudini, de reverii și fantasme care au chinuit spiritul creatorului în lungi, infinite zile și nopți de lucru. Dacă, în epocă, majoritatea oamenilor așază, de regulă, realitatea deasupra închipuirilor unui nebun ce umblă cu pensula sau condeiul, atunci, peste secole, tot ce rămâne din implacabila istorie evenimențială, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
consoleze Nae. În aceeași seară, la hotel, în prima semifinală a lui Euro 2000, Portugalia pierde în fața Franței prin așa-zisa „moarte subită” sau „golden goal”. Îmi pare sincer rău. Franța e deja campioană mondială, iar Portugalia lui Figo se chinuiește de-atâția ani să ajungă și ea cineva în Europa!... Mă gândesc, cu tristețe - un gând care m-a urmărit de când am ajuns în Letonia - la Anatol (Tolea) Mazur, colegul de clasă și bunul meu prieten din copilărie, de la Florești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în Gruzia după plecarea lui Aliev și Șevardnadze. Toți acești foști comuniști sunt, oricât de straniu ar suna acest lucru, un factor de stabilitate în zonă. Dar lucrurile pot evolua într-o direcție imprevizibilă după dispariția lor, pentru că răbdarea oamenilor, chinuiți de sărăcie și nesiguranță, a ajuns la limită. Să ne rugăm ca această perioadă de tranziție și nestabilitate să treacă mai repede, deși Gumiliov spunea - și cred că are dreptate - că ea durează aproximativ 20-25 de ani. Noi am traversat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu adevărat, „limitele”, cele nebănuite, devenind pur și simplu prizonierul propriului tău trup. Aceste „două mistere”, cum le-am numit, ale firii mele, Cartea și Erosul, nu numai că mi-au „bântuit” lunga, labirintica mea tinerețe, dar, după ce m-au „chinuit” decenii, mii și „milioane” de ore, zile și mai ales nopți, albe, fosforescente, tensionate, vii, m-au „salvat” până la urmă, proiectându-mă într-un destin intim și social ritmat, cu aparențe oarecum logice și normale. M-au salvat?!... Nu, încă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bătrânul face un adevărat curs de pescuit în apă dulce nepotului (vezi ce rămâne din pagina vânătoare, netriat). Un vițel pe bot cu scândură cu cue. Maica cântă cântec de leagăn, pe urmă spune o poveste încet și trist... Se chinuiește și nu poate muri: o fi fiind în perină o pană de pasere necurată. Moș-Vasile, una din rudele băiatului: Om voinic, care, după o dragoste, s-a dus în ciobănie ș-apoi s-a întors cu obiceiuri de cioban, tohoarcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bietul Costache Dinu o va plăti de aici înnainte. Faptul e autentic. Dosarul afacerei se găsește la judecătoria comunală Cotnari. Frumusețea nu se tae pe talger. Curgeau pieile de pe dânsa. Omu-i tare ca fierul și slab ca oul. Se chinuește și nu poate muri; o fi fiind în pernă o pană [de] pasere necurată. Din apocalips. Și limbile și le mușcau de durere. Și culege strugurii viei pământului, fiindcă sunt în puterea coptului broboanele lor... ["DON PAEZ"] Una din admirațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
morții. În ceasul cel mare, când toți s-au adunat în juru-i, bătrânul are un acces de disperare nebună, în care-și frânge mânile și trupul și-și zmulge părul. Pentru copiii lui s-a străduit, pentru ei s-a chinuit, pentru ei a pătimit, pentru ei a făcut totul și ce se poate și ce nu se poate!" Atuncea băiatul, simțind că trece dincolo, îl chiamă spre el. Îl vede venind, îi ia mâna, i-o sărută, apoi se întoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pârâșul lui era boer vechiu, cneaz. Ștefan Vodă se mânie, dar Jderul e creștin și ertător și pentru pace în anii bătrâneței lui Ștefan Vodă... Dar nu iartă tânărul Jder, care iubește încă de mult pe fata pârâșului și e chinuit de ea. După împăcare Vodă cu suita se duce la casa cneazului; acolo e o scenă de dragoste între Jder tânărul și fata cneazului, care-l chinuește pe băiat... Jderul se răzbună cel puțin furând pe fată... Dar e învăluit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iartă tânărul Jder, care iubește încă de mult pe fata pârâșului și e chinuit de ea. După împăcare Vodă cu suita se duce la casa cneazului; acolo e o scenă de dragoste între Jder tânărul și fata cneazului, care-l chinuește pe băiat... Jderul se răzbună cel puțin furând pe fată... Dar e învăluit de Unguri +), care-i râpesc logodnica, care pustiesc și fură și pe o soră a lui, cea care s-a amorezat de Bogdan. Se-ntoarce, e prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prins de cneaz și de oșteni, dus la Suceava, unde Jder vrea să-l omoare, dar îl cere Bogdan Și cei trei tovarăși pleacă după Leși; după multe peripeții găsesc pe fete. Tânărul Jder moare și cea care l-a chinuit (și l-a iubit) acuma cade pe trupul lui... iar primăvara (în anotimpul când cea ce-l iubea în taină l-a chemat la munte), Bogdan înțelege că e iubit, cu o iubire întru care nu mai nădăjduia. Un nobil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
marochin roș pinteni mari argint spată grea Calul, în piept la crucea hamului avea bold. Cingătoare de piele de pardos, paftale de argint dela Veneția pumnalul italienesc lucrat frumos... Voinic trist și fără hodină. Viteaz și cu suflet mare. Dar chinuit de infirmitatea cu care nu s-a născut. A fost odată frumos ca sf. Gheorghe, acum e urât și grozav la înfățișare... Tulburările și chinurile lui stăpânite rar le face cunoscut prietinilor... Un flăcău fuge sau pleacă dela casa părintească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
goliciunea, înseamnă că nudul nu e o operă de artă. (Observația Mariei Baskircef) Filosofii și criticii s-au scremut atâta ca să dovedească ceva în chestia artei pentru artă, au umplut bibliotecile cu mii și mii de volume, s-au străduit chinuindu-se și asudând, încât au realizat infernul pe pământ pentru existența lor fragilă și trecătoare. Iago, lui Roderigo: Corpul mi-e grădină; voința grădinar. Orgoliosul e un nou Prometeu, în înțelesul că e vultur care-și roade singur măruntaiele. Altădată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lupta de la Vaslui, sunt zile de lipsuri, care subminează moralul turcilor, duc la slăbirea forței lor de luptă. Dlugosz ne spune că tactica adoptată de Ștefan a fost determinantă în obținerea victoriei. „Pe caii turcilor și chiar pe turci îi chinuia foamea, pentru că Ștefan dete flăcărilor toată partea Moldovei pe unde aveau să treacă turcii. Și această împrejurare a fost hotărâtoare pentru biruință”. Scrisoarea de la Turda, un document de asemenea contemporan evenimentelor, subliniază faptul că în urma pustiirii locurilor, pe unde trebuia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sus-numitul domn, el este un om foarte înțelept, vrednic de multă laudă, iubit mult de supușii săi, pentru că este îndurător și drept, veșnic treaz și darnic, arată bine la trup pentru vârsta sa dacă această meteahnă nu l-ar fi chinuit, dar sper cu ajutorul lui Dumnezeu, să-i aduc o ușurare.” Cum în Moldova și în împrejurimi nu se găseau medicamentele dorite de Matteo, acesta l-a trimis pe un anume Demetrius să cumpere leacuri la Veneția. Deoarece până la Veneția călătoria
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
absorbindu-i vitalitatea; motivul este întâlnit în Evanghelia lui Luca, în care bogatul îi cere lui Avram: „Fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului cu apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie” (16, 24). Rugămintea sună familiar pentru cititorul de basme: în toiul luptei cu zmeul (mezin, de cele mai multe ori), flăcăul îl roagă pe corb sau pe fata răpită să îi aducă apă, după care învinge. În balada Scorpia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
materia primordială a imaginii materne, în interpretarea lui G. Durand. In acest fel scena pescuirii și a scufundării se revelă a fi un tipar pur inițiatic. Antofiță prinde, ca și în colinde, la a noua încercare puiul vidrei și îl chinuie pentru a afla de existența peștelui miraculos. Chemată de plânsul lui, vidra vine la suprafață și îi aduce flăcăului pescuitul visat, nu fără a-l și pedepsi. Scufundându-i vasele și înecându-i pescarii, vidra îl obligă de fapt pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
instaurat dizolvându-se dacă locul pe care se sprijină nu primește birul mai mult sau mai puțin spiritualizat. În colinda Peștele și mreaja fetei III, 50 tocmai animalul capturat devine maestru inițiator și explică fecioarei etapele ritualului sacrificial: „ - Ce mă chinuiești/ Și-mi stai de privești?/ Vino de mă ia,/ Căci cu carnea mea,/ Nunta ți-oi nunti/ Ș-o vei polei;/ Iară capul meu/ Pune-l-vei boltiță,/ Boltiță-n portiță,/ Despre grădiniță” (București). Cuminecarea din animalul acvatic prins prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Periodic, materia primordială încercă să absoarbă cosmosul, iar colindele și „aleșii” lor sunt cei care devin cosmocratorii ce reîntemeiază lumea, formând o familie. Peștele devine un „animal donator” ale cărui învățăminte îl transformă totodată într-un maestru inițiator: „Ce mă chinuiești/ Și-mi stai de privești?/ Vino de mă ia,/ Căci cu carnea mea...”. Asemeni colindelor de fecior, apare și motivul capului apotro- paic, ca receptacul al forțelor magice: „Iară capul meu/ Pune-l la boltiță,/ Boltiță- n portiță,/ Despre grădiniță
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
roua nescuturată,/ Cu ceața neridicată” (Idem). Asemenea chinuitei nurori a babei Dochia, fecioara de 15 ani dintr-un basm cules de G. Dem. Teodorescu este trimisă după fructe imposibile în timpul calendaristic: „Am o mumă vitregă, care mă bate și mă chinuiește. Și i-a venit poftă să-i aduc căpșuni cât oul de vrabie, acum la-nceputul iernii”. Inițierea ei reușește prin valorificarea calităților morale și intrarea în sacrul roadelor mirifice este simplă. Maestrul inițiator însuși sugerează reușita ei excepțională: „... cum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de chipul de martir al fratelui, asemănător cu cel al sfinților martirizați de pe icoanele unor biserici vechi. Mai târziu am aflat că fusese lăsat într-o încăpere izolată, în părăsire, nemaiputând suporta nici un aliment din cauza unor boli digestive care îl chinuiau. La scurt timp de la eliberare va muri și el. Este evident că într-un regim comunist, un cetățean cu un asemenea dosar (doi din membri de familie, deținuți politici) este condamnat la suspiciune, supraveghere permanentă și marginalizare. Nu lipsea nici
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
simțit cum am lovit o mână străină cu mâna mea cea stângă, eu fiind stângaci. În același timp, cei doi colegi reveniseră în spatele meu și deja puseseră mâna pe cel ce îmi încerca buzunarul. Încercasem să prind mâna care se chinuia să scoată portmoneul, m-am întors și am văzut fugind, contra curentului, un omuleț, nu mi-am dat seama dacă era un copil sau un pitic, căci mi s-a părut că omulețul nu avea mai mult de 1,3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de concept, practicând inclemențe radicale, de tip proletcultist, și trăind dintr-un fel de refulată, dar actualizată, teorie a celor "două culturi". Numai că azi nu proletară și burgheză, ci postmodernă și modernă. România e o țară ce încă se chinuiește să intre în modernitate. Firește, asta nu înseamnă că nu poate exista, cum s-a spus, un postmodernism fără postmodernitate. Artiștii sunt vizionari chiar și în postmodernism și pot devansa greoaia societate. Ei merg pe anticipare. E și normal să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]