6,555 matches
-
moștenire urmașilor noștri”", gândește Onache Cărăbuș. Dilogia "Povara bunătății noastre" este una dintre cărțile care au criticat deschis sistemul sovietic, fiind descrise cu mult curaj nedreptățile colectivizării din Basarabia și perioada de foamete ce a urmat. Dezvăluirea faptului că porumbul confiscat de autorități de la țărani putrezea într-o gară în plină perioadă de foamete se aseamănă cu dezvăluirile abuzurilor petrecute în România în timpul „obsedantului deceniu”. Scriitorul prezintă, de asemenea, înstrăinarea existentă între conducerea colhozului și țărani, precum și sterilitatea ședințelor îndelungate ale
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
greu”". În viziunea lui Druță, rușii nu sunt priviți ca ocupanți, ci ca oameni iubitori de pace și de libertate care nu ocupă, ci eliberează pământurile altor popoare pentru a le lăsa să-și făurească singure destinul. Ei nu au confiscat pământul țăranilor, ci i-au convins pașnic pe aceștia de binefacerile colhozurilor. Opera literară a lui Ion Druță a reprezentat o formă de rezistență națională și spirituală în fața încercărilor sovietice de subminare a culturii și tradițiilor naționale românești din RSS
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
severă față de budism. Ca urmare a acestui fapt, în anul 844 începe persecuția propriu-zisă, momentul de apogeu fiind anul 845 când au fost închise sau distruse 46.000 de temple și mănăstiri budiste, iar pământurile și averile lor au fost confiscate și 250.000 de preoți și călugări au fost alungați și forțați să se reintegreze în societate. Tot atunci a fost dat un edict prin care erau expulzați toți călugării străini veniți în țară, printre care și japonezul Ennin. În
Marea Persecuție Anti-Budistă din China () [Corola-website/Science/333845_a_335174]
-
odată cu ea ca parte din suită. Autoritățile comuniste au refuzat sub pretextul că “țara are nevoie de talentele lui Blatt”. I s-a permis să-și mențină pozițiile universitare până în 1953. Între timp regimul a închis toate cabinetele medicale private confiscând toate echipamentele medicale. Medicii aveau de acum înainte dreptul să trateze bolnavii numai în policlinici și spitale de stat. În 1948 Blatt a înfințat prima revistă românească de oftalmologie, cu colaborări ale multor oftalmologi de frunte din străinătate. Între aceștia
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
1930, niște conturi de bancă în Vestul Europei și în Statele Unite. Blatt a fost silit să scrie băncilor respective, și să ceară retrimiterea sumelor de bani aflate acolo în România. Când banii au ajuns în țară, au fost de îndată confiscați de către autorități. Când Societățile Oftalmologice din vestul Europei, au încetat,de mai multă vreme, să mai primească articole științifice de la Blatt, ele au început să se intereseze care erau motivele. După un timp Blatt și soția lui au fost eliberați
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
momente din istoria națională: "Frații Jderi" descrie epoca glorioasă a domniei lui Ștefan cel Mare; "Șoimii" și "Nicoară Potcoavă" urmăresc continuarea luptei pentru independență după ce Ion Vodă cel Viteaz fusese vândut turcilor; "Neamul Șoimăreștilor" înfățișează începuturile decăderii Moldovei după ce boierii confiscă pământurile răzeșilor și îi transformă pe aceștia în șerbi; "Nunta domniței Ruxandra" prezintă încercările nereușite ale lui Vasile Lupu de ridicare social-politică a Moldovei; în fine, "Zodia Cancerului" înfățișează o Moldovă devastată de biruri, de războaie și de prădăciuni. Romanul
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
bucurau de fiecare dată când izbucnea un război și-l blestemau pe voievod să nu se mai întoarcă viu pentru că se săturaseră de nedreptățile pe care le săvârșea. Strângerea birului se făcea de multe ori cu forța, iar oamenii domniei confiscau vitele datornicilor (fără deosebire de rang) atunci când nu primeau bani. Într-un alt paragraf, Neculce povestește că voievodul aflase nemulțumirea poporului față de birurile tot mai mari atunci când a poposit într-o noapte într-un sat și i-a cerut gazdei
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
desemnată pentru a încerca să-l condamne la moarte a fost comutată de clemența noului regent, Anna Leopoldovna, mama lui Ivan al VI-lea, la exil pe viață la Pelym în Siberia. Toate vastele proprietăți ale lui Biron au fost confiscate, inclusiv diamantele sale în valoare de 600.000 de lire sterline. A doua revoluție de palat a avut loc la scurt timp după, și noua împărăteasă, Elisabeta Petrovna, l-a alungat pe Münnich și i-a permis lui Biron să
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
încurajat fii să se revolte, iar ei au început să atace și să jefuiască orașe și castele aparținând tatălui lor. Robert a atacat Burgundia, ducatul care îi fusese promis dar pe care nu l-a primit niciodată și Henric a confiscat Dreux. Regele Robert fost de acord cu cererile lor și s-a făcut pacea care a durat până la moartea regelui. Regele Robert a murit la 20 iulie 1031. Curând după aceea Constance s-a certat cu toți fii ei. Ea
Constance de Arles () [Corola-website/Science/333158_a_334487]
-
Regele Robert fost de acord cu cererile lor și s-a făcut pacea care a durat până la moartea regelui. Regele Robert a murit la 20 iulie 1031. Curând după aceea Constance s-a certat cu toți fii ei. Ea a confiscat zestrea ei care a constat în teritorii și a refuzat să le predea. Henric a fugit în Normandia, unde a primit ajutor, arme și soldați de la fratele său, Robert. El a revenit să o asedieze pe mama sa la Poissy
Constance de Arles () [Corola-website/Science/333158_a_334487]
-
acolo.” Primele zboruri ce livrau poșta pe calea aerului au zburat din Przemyśl în timpul ambelor asedii, transportând cărți poștale, în principal corespondență militară, în douăzeci și șapte de zboruri. După o aterizare forțată, corespondența dintr-unul din zboruri a fost confiscată de ruși și transmisă la Sankt Petersburg pentru cenzură poștală. Din orăș, poșta a fost livrată și prin balon, în baloane cu echipaj uman, dar mai ales în baloane de hârtie fără oameni la bord. Pentru transmiterea de mesaje din
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
nevoit să lucreze ca muncitor necalificat, locuind într-un apartament din București. Fiind considerat un "element periculos" pentru orânduirea socialistă, Ana Maria Vizanty își amintește cum angajații statului totalitar îi hăituiau și supravegheau tatăl: "A rămas fără nimic. I-au confiscat toată averea. Casa părintească de la Botoșani a fost dărâmată. A muncit în mai multe locuri. A fost recuperator de epave aviatice după război, muncitor agricol, angajat la Plafar, tehnician, muncitor în construcții, macaragiu“. Salvarea pentru Vizanty a venit în 1968
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
la masă. Ulterior a fost transferat la Moscova, unde a fost anchetat timp de două săptămâni în faimosul penitenciar Lubianka. La 23 august 1945, a fost eliberat, tot la intervenția lui Emil Bodnăraș, dar a rămas sub supravegherea SSI, deja confiscat de comuniști. A fost arestat din nou în data de 26 mai 1949, fiind ulterior condamnat la închisoare pe viață, pentru o culpă curentă în epocă: "activitate intensă contra clasei muncitoare", fiind vizată evident, înființarea acelei grupe speciale. Traian Borcescu
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
a fost unul din cele două teatre de operă regale ale orașului în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. A fost construit între anii 1777 și 1778 după proiectul inginerului Francesco Sicuro. Lucrarea a fost finanțată cu proprietățile confiscate de la iezuiții după expulzarea lor din Napoli, prin așa-numitele "Fondo di separazione dei lucri" (de aici provine și primul său nume, "Teatro del Real Fondo di Separazione"). A fost inaugurat la 31 iulie 1779 cu reprezentația operei "L’infedele
Teatrul Mercadante () [Corola-website/Science/333335_a_334664]
-
noul context politic era propice unui astfel de demers. Acel roman a fost publicat în 1864 sub formă de foileton în revista "A Hon" ("Patria") din Pesta, dar a fost mutilat de cenzură. Revista a fost de mai multe ori confiscată de autorități, care se temeau de o intensificare a naționalismului revoluționar. Din acest motiv, autorul a fost nevoit să apeleze la alegorii în prezentarea evenimentelor, pierzându-se o mare parte din calitatea literară și patriotică a textului. Personajele sunt reale
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
complet kurde. Rojava sub mandat sirian a beneficiat de puține investiții sau planuri de dezvoltare din partea guvernului central de la Damasc. Legile îi discriminau pe kurzi în privința deținerii de proprietăți, iar mulți erau lipsiți de cetățenie. Proprietățile erau în mod obișnuit confiscate de rechinii imobiliari guvernamentali. Nu existau licee cu predare în limba kurdă, iar folosirea acesteia în învățământul gimnazial era interzisă. Spitalelor le lipsea instrumentarul pentru tratamente complexe, iar pacienții trebuiau transportați în afara Rojavei. Conform Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru
Rojava () [Corola-website/Science/334672_a_336001]
-
Constantinopolului, ceea ce ar fi asigurat accesul rușilor din Marea Neagră în Marea Mediterană și gonirea otomanilor din Europa, dar nu i-a mai putut surprinde pe tătari în câmp deschis. Münnich își pregătise însă în Ucraina provizii de cereale, completate cu cele confiscate de prin Crimeea, doar pentru circa două luni. Deși declarația de război era în vigoare, atacul rusesc asupra Crimeei i-a luat prin surprindere pe otomani. Marele vizir Silahdar Seyyid Mehmed pașa a început mobilizarea abia în aprilie, când a
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
produse cu marinarii ce debarcau periodic pe insulă. În seara următoare, Euthym Trikalisz îi dezvăluie căpitanului că nu era comerciant grec, ci pașa turc Ali Ciorbadji ce fugea din Imperiul Otoman pentru că sultanul voia să-l ucidă pentru a-i confisca averea și a-i duce fata în harem. El se otrăvise cu puțină vreme înainte deoarece se aștepta să fie arestat de autorități la Panciova (după ce fusese recunoscut de spionul Tódor Krisztyán) și extrădat în Turcia. Muribundul îi cere lui
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
arhitectură a fost renovat în cursul anului 2007 și redat în folosință în luna octombrie a aceluiași an. Tot în luna octombrie a fost inaugurat noul sediu al Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” din Oradea, care funcționase anterior în Palatul Episcopal confiscat de autoritățile comuniste. În instanțele judecătorești a continuat dezbaterea pricinilor având drept obiect retrocedarea bisericilor greco-catolice. Între cauzele mai notabile s-au remarcat cele legate de Biserica „Sf. Nicolae” din Orăștie, restituită de Curtea de Apel Alba Iulia pe 13
Disputa patrimonială dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/332034_a_333363]
-
de țigan. Un alt eveniment care a zguduit familia a avut loc în timpul domniei lui Mihnea al III-lea, care s-a dovedit foarte crud față de boieri, din frică de a-și pierde tronul și din dorința de a le confisca averile, sub pretextul hainiei. În timp ce familia Cantacuzino a fugit din țară, Preda Brâncoveanu a rămas și a suferit soarta multor boieri, fiind ridicat de la Târgoviște și dus în casele domnești, unde a fost sugrumat. După acest episod, Stanca Brâncoveanu și-
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
Codul Penal. Conform istoricului S.I. Drobiazko, cu supraveghere minimă din partea administrației germane autonomia a făcut pași mari în viața social-economică a „republicii”, din cauza faptului că au fost eliminate colhozurile și a fost introdus un nou sistem de management al taxelor. Confiscate în timpul sovieticilor, proprietățile au fost restituite foștilor proprietari, în caz de pierdere a acesteia se acordau compensații adecvate. Mărimea medie a terenlui unui rezident a republicii era de aproximativ 10 de hectare. În timpul existenței autonomiei au fost restaurate și puse
Republica Lokot () [Corola-website/Science/333920_a_335249]
-
după moartea acestuia. Apoi s-a căsătorit cu Pargalı Ibrahim Pașa, care a fost Mare Vizir din 1523 și a rămas în funcție timp de 13 ani, dar în 1536 a fost executat de sultan și proprietatea lui a fost confiscată de către stat. Cuplul a avut doi copii. Ei au trăit în palatul lor din Istanbul. Există speculații că Hatice s-a sinucis, din durere pentru pierderea soțului ei iubit. A murit în 1538, la vârsta de 42 de ani.
Sultana Hatice () [Corola-website/Science/333943_a_335272]
-
pentru a-i conferi o aură aristocratică. În același timp, baronul dobândește liniștea sufletească pentru a-și duce existența vegetativă și a-și satisface propriile manii, iar Bubi își găsește unica pârghie de susținere în fața creditorilor ce amenințau să-i confiște până și casele părintești. Principalul personaj feminin, Jurubița, este o Kera Duduca „mai expertă și mai rafinată” ce a învățat arta manipulării de la Urmatecu, folosind-o cu cinism chiar împotriva fostului partener, și care îl abandonează fără remușcări pe Bubi
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
ea a născut un fiu și i-a pus din nou numele de Maurice. La botezul din 11-19 ianuarie 1568 a sosit un mesaj pentru Wilhelm afirmând că la 20 decembrie 1567 toate teritoriile și posesiunile sale olandeze au fost confiscate. Când Wilhelm s-a întors în Brabant la 15 august 1568 pentru a continua războiul împotriva spaniolilor, Anna a decis, la 20 octombrie 1568, deși era însărcinată din nou, să plece din Dillenburg cu curtea ei (probabil 43 de persoane
Anna de Saxonia (1544-1577) () [Corola-website/Science/333989_a_335318]
-
știre, unele dintre rudele Annei au cerut returnarea zestrei în ciuda posibilei infidelități a Annei. Unchiul August a insistat că mariajul prințului nu era încheiat în mod legal încă, și, astfel, el nu avea dreptul să se recăsătorească sau să-i confiște proprietatea Annei. August a ordonat, de asemenea, transferul imediat al nepoatei lui de la Nassau la Saxonia. Când Anna a auzit în decembrie 1575 de viitorul ei transfer în Saxonia, a încercat să se sinucidă. După o lungă ședere la Zeitz
Anna de Saxonia (1544-1577) () [Corola-website/Science/333989_a_335318]