KorAP: Find »[drukola/base=contestare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...258 259 260 ...267 >

6,656 matches

Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343

citeau ziarele și se asculta probabil și radioul (N. Couldry, 2000, p. 157). Autorul amintit se plasează Într-o perspectivă postturneriană și accentuează modul În care pelerinajul și mai ales prelungirea șederii Într-un Centru (consacrat prin chiar actul de contestare) a condus la instituirea unor forme aparte de communitas: Aceste două fenomene - absența consumului normal de mass-media și o cuvertură mediatică anormală - creau o diferență față de modelul spațiului casnic, privat, nemediatizat (spațiu de unde privești ceva) și cu acela al spațiului

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
și băutură, cu manifestări de voioșie, bazate pe lipsa de respect față de reguli și cu numeroase forme de licențiozitate. Ambiguitatea pare a fi trăsătura esențială a sărbătorii: ea joacă Între solemnitate și derizoriu, spiritual și carnal, afirmare a normelor și contestare, acte religioase și activități uzuale (M. Bristol, 1985, pp. 26-27; F.A. Isambert, 1982, p. 157; F. Manning, 1983, p. 7; E. Turner, 1996, vol. II, p. 484). Din această perspectivă, unii cercetători au opus sărbătoarea și ritul: Riturile sunt reacții

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de a afirma solidaritatea grupului: de aceea, acest complex ritualic este deseori prezentat ca un „rit de intensificare”, menirea de a scoate În evidență valorile, normele și simbolurile identitare ale unei comunități. O altă școală de gândire subliniază funcția de contestare a sărbătorilor (În special carnavalul, mascaradele și Charivari): cu aceste prilejuri se instituie „antistructura”, o societate Întoarsă pe dos care neagă sau măcar pune sub semnul Întrebării ordinea consacrată. Adepții primei poziții Îndulcesc această idee prin conceptul supapei de siguranță

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
supus unor operații de represiune, marginalizare, sublimare estetică și fragmentare („Totul ne invită să privim carnavalul modern ca pe un ecou muribund al sărbătorilor antice de tipul saturnaliilor” - R. Caillois, 1975, p. 233). Ceea ce Înseamnă că elementele de ambivalență și contestare Încă prezente În carnavalul contemporan nu ar reprezenta altceva decât ecoul confruntării dintre arhaic și modern, rural și urban, masele populare și grupurile conducătoare (D. Fabre, 1984; D. Gilmore, 1998, pp. 11-15; M.J. Goldwasser, 1987, vol. III, pp. 98-101; M.

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
unic de agregare ritualică, Întemeiat pe răsturnarea regulilor sociale acceptate și pe comuniunea generalizată. Formele prin care se concretizează În plan ritualic inversiunea (care definesc, simultan, caracteristicile majore ale carnavalului) sunt: reorganizarea spațiului și timpului social, anularea ordinii sociale și contestarea Puterii, excesele - gestuale și verbale, de consum de mâncare și băutură. Un spațiu și un timp aparte Carnavalul se folosește de spațiile urbane disponibile (străzi și bulevarde, piețe și clădiri) pe care le ia În stăpânire și le modelează conform

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
temporal uzual ocupă mai multe zile și aduce o mare varietate de manifestări. În plus, temporalitatea carnavalului inversează ritmurile obișnuite, profane sau sacre: În antiteză cu majoritatea ceremoniilor, manifestările carnavalești au loc noaptea. În ciuda caracterului ludic și a manifestărilor de contestare a ordinii comune, carnavalul are profunde semnificații religioase - calendarul său este ancorat În calendarul sacralității creștine: Timpul carnavalului este caracterizat de relația dintre Dumnezeu și oameni și, din această cauză, sărbătoarea are tendința de a căpăta o semnificație transcendentală și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
pierd instrumentele puterii: normele de obediență sunt ignorate, formele de respect sunt negate și parodiate, Însemnele puterii sunt luate În râs. În acest sens, analiza riturilor caiqa, performate de indienii Heiltsuk de pe coasta de nord-vest a Americii de Nord, relevă caracterul de contestare, de negare simbolică a puterii politice sacre (nawalak) atribuite șefilor de clan: În general, rolurile sociale devin subordonate rolurilor rituale În timpul unui caiqa. Poziția de șef și de nobil este, momentan, anulată. Numele famililor nobile sunt Înlocuite cu nume hilare

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
confruntă Într-o arenă rituală. Aceste puteri, prin natura lor antisocială, nu se luptă pentru legitimitate, ci luptă una Împotriva celeilalte pentru controlul efemer asupra discursului ritual, care acum nu mai este centralizat și controlat (M. Harkin, 1996, p. 294). Contestarea simbolică a ierarhiilor nu ia forma unui monolog (nu este o simplă inversare a monologului hegemonic al claselor și grupurilor dominante), ci apare ca un dialog polifonic, ca o confruntare a pozițiilor și discursurilor sociale. Într-o analiză detaliată a

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
un elogiu echivalează perfect cu combinarea Încăierării de moarte și a actului facerii, așa cum se petrece În scena de pe ulicioară, descrisă mai sus (M. Bahtin, 1974, p. 274). Spațiul carnavalului este populat de manifestări care contrazic, violent, limitele normelor uzuale: contestarea regulilor sociale privind obligațiile derivate din statutul de gen, ascendența rasială, poziția nobiliară sau vârstă se realizează prin forme (cel mai adesea) hilare, dar care, prin aceasta, nu sunt mai puțin contestare, mai puțin vehemente, mai puțin subversive. Modele teoreticetc

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de manifestări care contrazic, violent, limitele normelor uzuale: contestarea regulilor sociale privind obligațiile derivate din statutul de gen, ascendența rasială, poziția nobiliară sau vârstă se realizează prin forme (cel mai adesea) hilare, dar care, prin aceasta, nu sunt mai puțin contestare, mai puțin vehemente, mai puțin subversive. Modele teoreticetc "Modele teoretice" Interpretările antropologice, istorice sau sociologice referitoare la semnificațiile și funcțiile carnavalului derivă din trei mari modele teoretice (D. Gilmore, 1998, pp. 27-36; vezi și C. Humphrey, 2001, p. 20): a

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
safety valve). Prin acest mecanism se obține o anulare (temporară) a nemulțumirilor grupurilor dominate și o reafirmare simbolică a ordinii și unității sociale; b) modelul conflictual: carnavalul reprezintă o formă de exprimare a rezistenței față de mai-marii zilei, o tehnică de contestare socială ce poate conduce la revoltă fățișă, un fel de rebeliune, miniaturală ca mijloace de luptă socială, dar efectivă ca rezultate; c) modelul simbolic (hermeneutic): carnavalul este „o celebrare a ambivalenței”, care afirmă atât dezordinea, cât și ordinea, care contestă

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de antropologi precum D. Gilmore (1998), M. Riggio (2004), carnavalul este o expresie a luptei de clasă și a conflictelor sociale, un exercițiu de rezistență Împotriva Puterii. Manifestările carnavalești din timpul răscoalelor sau revoluțiilor ar constitui un limbaj social al contestării și schimbării: „Episoadele parodice trimit mai puțin la o inovație a maselor revoltate, cât la formele ritualice de carnaval: ele sunt, În realitate, un mod de rupere de vechea lume și de afirmare, Într-un limbaj provocator sau amenințător, a

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
secolul al XIX-lea, J. Brophy (1997) În exprimarea nemulțumirii de către populația prusacă din zona Rhineland din prima parte a secolului al XIX-lea, iar M. Hastings (1986) În protestul muncitorilor belgieni de la Începutul secolului XX. Elementele de confruntare și contestare sunt relevate de M. Riggio (2004) și R. Schechner (2004) În analiza carnavalului din Trinidad, de M. Rector (1984) pentru carnavalul brazilian, sau de D. Gilmore (1998) În ampla etnografie a manifestărilor carnavalești din Andaluzia. Acesta din urmă remarcă: În

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
În formula istoricului Terry Castle. Procesiunile cu măști pot avea atât un caracter magic sau religios, cât și unul laic, de tip politic sau ludic. Măștile pot intermedia rituri de divinație, de vindecare, acțiunile șamanice, riturile de trecere, riturile de contestare, numeroase rituri calendaristice (fie agrare, fie vânătorești) etc. Atunci când procesiunile cu măști durează mai multe zile și au un caracter mai complex, putem vorbi despre mascarade. Acestea au numeroase note comune cu manifestările carnavalești. Referindu-se la mascaradele din secolele

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Papa Ioan Paul al II-lea. Încoronarea reginei Angliei sau a regelui Japoniei, la fel ca instaurarea președintelui Statelor Unite sau al Franței, urmează structura riturilor de inițiere și de consacrare. Primirea Într-un partid politic sau integrarea În mișcări de contestare precum Mau-Mau, Klu-Klux-Klan ori zapatismul amplifică modelele riturilor de inițiere. Comemorările politice urmează schema rituală a ofrandelor (fără a uita de sacrificiile politice sângeroase specifice atât societăților antice dezvoltate precum regatul aztec sau Babilonul, cât și societăților tribale), iar paradele

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de identificare, negociere și construire a unor semnificații, colectiv acceptabile, despre un anumit eveniment din trecut, de impunere a acestora prin diverse instituții (politice, precum partidele, parlamentele, guvernele, sau culturale, precum Învățământul, arta, teatrul, literatura, muzeele, monumentele etc.) sau de contestare (prin aceleași mijloace). Axa politică vs culturală (asumare prin coerciție vs asumare prin persuasiune) este dublată de axa elite-mase populare - memoria oficială poate să fie În acord sau În conflict cu memoria populară: Cultura oficială se Întemeiază pe „formalismul dogmatic

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
armata sovietică era Încă prezentă În Polonia. După 1950, ziua de 1 Mai a fost transformată Într-o sărbătoare mai ludică și mai populară, paradele fiind combinate cu distracțiile publice (Z. Mach, 1993, pp. 151-158). Odată cu apariția sindicatului „Solidaritatea” și contestarea puterii comuniste, se declanșează un proces al duplicării comemorărilor care conduce la constelații de interpretări diferite: același eveniment comemorat poate avea sensuri diferite (vezi și analizele din P. Connerton, 1995; D. Dreisbach, 2001; D. Fabre, 1984; D. Kertzer, 2002; P.

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
dintre patriotism și religie. ș...ț Parada contestatară reprezenta negarea structurală a riturilor de stat rigide. Era era slab organizată, spontană, nu avea limite spațiale și temporale fixe. ș...ț Caracterul puțin structurat al demonstrației, În contrast cu rigiditatea paradei oficiale, simboliza contestarea ordinii sociale (Z. Mach, 1993, pp. 164-166). Inaugurările și vizitele oficialetc "Inaugurările și vizitele oficiale" „În timp ce riturile de comemorare dau viață legăturilor sociale prin folosirea unor amintiri care transcend interesele și conflictele, instaurările și inaugurările afirmă noutatea, folosind Însă simbolurile

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
categorii altfel divizate). Susan Davis, autoarea unui studiu de referință (1986, p. 159), susține că paradele și demonstrațiile pot fi folosite pentru atingerea următoarelor scopuri: „autopromovarea și legitimarea unor interese specifice cu ajutorul unor rituri patriotice, militare sau istorice; legitimarea sau contestarea puterii; luarea În derâdere a instituțiilor și a politicii și afirmarea celor inferiori sau excluși”. În felul acesta, la un pol avem manifestările ce afirmă legitimitatea unui grup social de a-și prezenta viziunea despre ordinea socială drept unica „naturală

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
În celebrările alternative ale zilei de 4 iulie (S. Newman, 1997) și În paradele carnavalești care dublează parada oficială prilejuită de festivități comemorative locale (C. Farber, 1983), În manifestările de stradă ale muncitorilor (S. Collet, 1982), sau În sărbătorile „de contestare” a structurilor de putere În exercițiu (P. Ariès, 1984). De obicei, paradele și demonstrațiile conduc către o adunare În care se afirmă valorile comune, Împărtășite de participanții la acest eveniment ceremonial. Acesta este reuniunea politică: „În aspectele sale cele mai

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
contopesc cu susținătorii lor. Riturile de rebeliunetc "Riturile de rebeliune" Într-un studiu celebru, antropologul englez Max Gluckman (1963), pornind de la ansamblul ceremonial Ncwala practicat de populațiile Swazi din sud-estul Africii, a lansat ideea existenței unui tip de rituri de contestare a puterii, care permit, pe de-o parte, exprimarea, controlată ritual, a nemulțumirilor, și pe de altă parte, restaurarea și menținerea ordinii existente. Cu alte cuvinte, aceste ceremonii ar funcționa după logica „valvei de siguranță”, fiind o modalitate de eliberare

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
pe de-o parte, exprimarea, controlată ritual, a nemulțumirilor, și pe de altă parte, restaurarea și menținerea ordinii existente. Cu alte cuvinte, aceste ceremonii ar funcționa după logica „valvei de siguranță”, fiind o modalitate de eliberare a tensiunilor existente prin contestarea unei persoane, dar nu și a instituțiilor sociale și politice În exercițiu. Ritul de rebeliune african era compus din două unități rituale, „micul” și „marele” Ncwala, separate de 15 zile. La primul ritual participau apropiații regelui, regina-mamă, soțiile sale, șefii

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
cu prețul unui sacrificiu simbolic, ordinea existentă. Conform acestui model interpretativ, și alte rituri precum carnavalul sau sărbătorile de inițiere ale tinerilor, cele de tip Halloween sau Purimul ebraic sunt forme ale riturilor de rebeliune, deoarece facilitează exprimarea nemulțumirii și contestării, fără a pune În pericol ordinea existentă. O categorie aparte a acestui sistem ritual ar fi reprezentată de ceea ce antropologul englez Victor Turner a numit social dramas. Concentrate asupra momentelor de ruptură, fie la nivelul existenței individuale, fie la cel

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
amenințare pentru supraviețuirea societății. Cu alte cuvinte, aceste rituri apar ca o barieră În calea conflictelor, permițând exprimarea lor Într-un mod simbolic, Încapsulat și, prin aceasta, neutralizat. În aceleași cadre teoretice, antropologii și istoricii au interpretat diverse manifestări de contestare a Puterii - indiferent dacă acestea eliminau sau amânau o revoltă ori dacă anunțau, precedau sau urmau unor mișcări sociale de anvergură. Ideea principală este aceea că violența filtrată ritual („violența simbolică”) are capacitatea de a se substitui violenței reale. Spre

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de acțiuni de eliminare a directorilor din diferite instituții economice, administrative sau culturale; campania de schimbare a acelor nume de străzi, Întreprinderi sau localități care ar fi putut aminti, prin ceva, de epoca comunistă. La acest vocabular de rituri de contestare se adaugă alte rituri, de purificare, cum ar fi gesturile de pocăire publică, prin care diferiți lideri de partid din eșaloanele inferioare Își etalau ostentativ vinovăția, exagerarea distrugerilor comunismului și acuzațiile formale, colportate și difuzate prin presă, prin care vinovăția

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]