8,430 matches
-
pe uși iar ședința se ridică. Seara, la ora 7 jum.-8, ieșirăm cu Panu pe Piața Teatrului, toți din redac ția Luptei. Piața și Calea Victoriei gemeau de lume. În fața templului artei, o lungă linie de jandarmi pedeștri, cot la cot, care făceau garda; înăuntru, Ion Brătianu erea sărbătorit printr-un banchet. De câteva zile, un comitet de comercianți liberali făcuse invitațiuni cu următoarele cărți: „în onoarea ilustrului cetățean ioan c. brătianu, Comercianții Capitalei vor da un banchet la 14/26
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
la cârmă a cabinetului Ion Brătianu. Dar, afară de asta, trebuia să rămâie biruitor sufletul chiar al coaliției, aceea ce era mai puternic și nepieritor, rațiunea de a fi a curentului; spiritul nou al timpului, dinamica burgheză care - cu lovituri de coate și cu împinsături îndrăznețe - își deschidea calea către putere. Acest spirit nou îl reprezenta atunci nu cele câteva personalități din coaliție, desigur eminente, dar fără legături cu masa electorală a colegiilor cenzitare, ci partidul liberal de sub șefia lui Ion Brătianu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ochii bulbucați. Numai ochi și urechi... Nu am avut ce face decât să comentez unele afirmații ale doctorului. Emitea diverse ipoteze și tot el trăgea concluziile... Colegul Marian de abia se mai putea abține să nu râdă și îmi dădea coate să tac ,,că îl vede directorul și îl sancționează, după cum scrie la regulamentul de ordine interioară!’’ Un pacient în vârstă, înalt și slăbănog, agita ca un disperat mâna dreaptă pe sus în semn că dorește să se înscrie la cuvânt
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
acei funcționari, acei profesioniști, frecventau uneori biserica. Dar, asupra gândirii lor efective puteau să-și înșele parohul, care, văzându-i prezenți și tăcuți, continua să-i considere buni creștini; dar nu mă puteau înșela pe mine care trăiam alături de ei, cot la cot, și le descifram îndoielile în profunzime. Preotul care vrea să-și facă o idee oarecare asupra adevăratei situații a maselor, să mă asculte: să se îmbrace în civil, dacă e posibil cu o salopetă, și să meargă printre
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
acei profesioniști, frecventau uneori biserica. Dar, asupra gândirii lor efective puteau să-și înșele parohul, care, văzându-i prezenți și tăcuți, continua să-i considere buni creștini; dar nu mă puteau înșela pe mine care trăiam alături de ei, cot la cot, și le descifram îndoielile în profunzime. Preotul care vrea să-și facă o idee oarecare asupra adevăratei situații a maselor, să mă asculte: să se îmbrace în civil, dacă e posibil cu o salopetă, și să meargă printre muncitori. Să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vremuri, altă calitate. În acea casă nouă m-am născut eu. Imediat după ce m-am născut, tata a fost încorporat, iar după jumătate de an, România a întrat în război. Cu unitatea în care era încorporat, tata a ajuns până la Cotul Donului, unde a căzut prizonier. Se întâmpla pe data de 19 noiembrie 1942. Împlinisem doi ani. După doi ani și șapte luni de prizonierat, tata se întoarce în țară cu Divizia de Voluntari Români „Tudor Vladimirescu”. A luptat împotriva nemților
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
părți sau un singur dublu fund. În aceste compartimente era spirt, rom sau coniac. Dacă cotarul comunei era de rea credință, fiind cumpărat de contra bandiști, afacerea mergea strună și contrabanda trecea. Dar dacă cotarul era cinstit, prindea imediat frauda. Cotul nu intra în butoi atât de adânc cât trebuia. Căruțele cu fân: Butoaiele cu spirt erau ascunse în mijlocul fânului. Aceste care erau sondate cu niște țepe lungi și ascuțite. Dacă controlorul era mituit, declara că totul e în regulă. Femeile
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pregătirea examenelor. Ajuns apoi la Galați, acasă, m-am ocupat de demobilizarea lui Constantin, spre a putea pleca și el la casa lui. Despre Constantin Bădică, ordonanța mea, care nu m-a părăsit o clipă și cu care am fost cot la cot tot timpul războiului, nu pot spune decît că-i voi păstra numai stimă și recunoștință. Constantin Bădică era un țăran din județul Buzău. Soarta făcuse ca la sosirea mea, ca ofițer, la regimentul din care făcea parte și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Ajuns apoi la Galați, acasă, m-am ocupat de demobilizarea lui Constantin, spre a putea pleca și el la casa lui. Despre Constantin Bădică, ordonanța mea, care nu m-a părăsit o clipă și cu care am fost cot la cot tot timpul războiului, nu pot spune decît că-i voi păstra numai stimă și recunoștință. Constantin Bădică era un țăran din județul Buzău. Soarta făcuse ca la sosirea mea, ca ofițer, la regimentul din care făcea parte și el, să
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
lume. Furtul ceasurilor era o specialitate sovietică. Nu a fost, cred, ins căruia să nu i se fi furat ceasul de la mînă. Era curent să vezi, la București, cum fiecare soldat rus avea înșirate pe amîndouă mînile ceasuri pînă la cot. Sau să vezi femei-soldați care, orbite de cămășile de damă de mătase din magazine, le prădau și le purtau pe deasupra uniformei militare, căci nu mai văzuseră așa ceva. Furturile și prădăciunile se țineau lanț, la București, în toate orașele și în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
aceleași pete. Constat îmi scrii că și tu trăiești ca un împărat. Ne permitem un extravagant lux nerod! Cerul e cu alții! Dacă scot în '86 "Biblioteca din Nord", plec al Moscova! Așa, să văd și eu dacă rusoaicele au coate. Mi-e ciudă pe tine cu "ștergerea" examenelor! Chiar dacă nu ne folosesc la nimic nouă personal! Poate ieși și tu cu carte! E tot ce-ți doresc! Îmi închipui că ești la capătul așteptărilor. Nu ceda! Și nu face nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
războiul din plin Deși eram doar un copil neștiutor, am fost nevoită să simt pe propria-mi piele, ceea ce înseamnă un război. Tata a fost luat la luptă și deși i-a fost încredințată funcția de "furier" a ajuns până la Cotul Donului. Ne scria mereu, dar scrisorile ajungeau târziu, cu mare greutate. Când venea factorul stăteam cu inima strânsă de emoție și durere. Mereu se primeau vești despre cei dispăruți, prizonieri, răniți sau decedați. Ne gândeam de fiecare dată că tata
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
le aveau ca "amintire" de la "musafirii" din moară. Nu mi-am dat seama atunci că, aceste lucruri se petrec doar în povești, deși i-am observat pe Petrea și pe Talpalaru, cum își "făceau cu ochiul" și cum își "dădeau coate". Până ce-am mai crescut, mi-era tare frică să mai merg hai-hui prin moară, mai ales când însera și se făcea întuneric. Mă țineam doar lângă tata, el bănuind că, doar vroiam să-i fiu de ajutor. După ani mulți
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Când vedeam că la un mormânt preotul termina de citit pomelnicul și de îndeplinit tot ritualul, noi repede o zbugheam într-acolo. Nu vroiam să pierdem nici o ocazie, nici un mormânt. Ne așezam toți în rând lângă mormânt, ne împingeam cu coatele să ne facem loc mai în față și întindeam mâna "la pomană". De obicei, gospodina care împărțea colăceii și ulcioarele, ne cunoștea pe toți și știa numai ea cum face. Cei din jurul meu primeau toți "pomana" și eu întindeam mâna
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
colegului implicat în chestiune, s- a rezolvat problema. La Bâra am ajuns destul de greu, după cum îi tot spusesem mai înainte lui George: după dealul din față va urma altul, apoi altul, și tot așa, pană-ți iese limba de-un cot. În orice caz, cel din Bâra ne-a scos sufletul, dar parcă nu mai mult decât cel de la intrarea în Luțca! Totuși, dacă trebuie s-o recunoaștem, abia urcușul următor a fost un coșmar. Ieșisem din Bâra pe șosea, până la
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cu puteri terapeutice excepționale va ajunge în posesia ei. Continuam să alerg. Văzând că nu mă opresc din alergare și că nu poate să mă ajungă din urmă, bapțea a încercat o stratagemă. La un moment dat, strada făcea un cot destul de mare. Aici, la această curbură, bapțea, care alerga după mine fix prin mijlocul uliței mari, a intenționat să-mi iasă înainte tăind în unghi drept distanța dintre stradă și trotuar. Dar, pentru a ajunge pe trotuar, avea două alternative
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mălini. Adevărul este că omenirea a fost întotdeauna la dispoziția fenomenelor naturii: vânt, ploaie, ninsoare, căldură, tornade, tsunami, inundați, cutremure, erupții ș.a.m.d. Suntem niște efemeride neputincioase: "Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvelim, uitând cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată Că-ndărătu-i și înainte-i întuneric se arată. (M. Eminescu) Casa bunicilor mei era situată undeva la ieșirea din sat, la capătul unei ulițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
măi, băieți, ați venit după sobă, nu-i așa? Da, domnule gestionar. Ne-a dus undeva, într-o altă magazie, plină cu fel de fel de obiecte. Iată, copii, ăsta-i exemplarul vostru. Aveți aici plita, cercurile, rola, burlanele și coturile. Tot ce vă trebuie. Iar dacă mai aveți nevoie de ceva, căutați-mă. Ați înțeles? Da, domnule gestionar. Cei patru meșteri germani au săltat soba în timp ce noi aduceam accesoriile. Ajunși acasă, oamenii aceștia, aparent reci și insensibili, dar inimoși, săritori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu aveam intenția nici să încetinesc și nici să mă opresc. Continuam să alerg. Văzând că nu mă opresc și că nu poate să mă ajungă din urmă, bapțea a încercat o stratagemă. La un moment dat, strada făcea un cot destul de mare. Aici, la această curbură, bapțea, care alerga după mine fix prin mijlocul uliței mari, a intenționat să-mi iasă înainte tăind în unghi drept distanța dintre stradă și trotuar. Dar, pentru a ajunge pe trotuar, avea două alternative
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să colaboreze aici, până în anul următor. Într-unul din numere, neîmblânzitul Logofăt a scris pamfletul Cretinul uriaș,care viza paranoia de politruc bolșevic a lui Mihai Beniuc. Cum se cunoaște, piticania, care nu era mai înaltă de o jumătate de cot, făcea o gălăgie infernală, țipând complexat "eu sunt însecol o necesitate". În aceeași tonalitate de respingere a festivismului bolșevic va scrie și un alt coleg de grupă, Marin Șt. Sorescu, două epigrame care vizau lozincăria găunoasă a timpului. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e greu să-i deosebesc pe unii de ceilați, au început să aibă accente comune și mai puține date personale. Poezia lor devine un conglomerat fără identități. Mie nu-mi place la înghesuială, nu suport călcăturile pe bombeuri, datul din coate, lipsa de aer. Sunt un claustrofob literar. Una este , așadar, ceea ce-mi place că scriitură, fiind, în mod declarat, de partea modernității, și una este ceea ce am decis să scriu, nu cantonat în epoci apuse, ci prelungind în prezent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Împrietenit din prima zi, suntem cei mai În etate, el 35, eu 36 de ani. E Înalt, simpatic, voios, cu o față roșcovană. Îl urmăresc cu câtă voință și răbdare Își ia notițele. Amândouă mâinile Îi sunt retezate până aproape de coate. Tatăl său, fermier, l-a luat la cinci ani În câmp, la secerat. Acolo s-a pierdut prin lan și mașina i-a retezat mâinile. Sângele lui s-a Înfrățit atunci cu boabele secerate. Nenorocirea aceasta i-a stimulat pasiunea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ținut un discurs violent la care Pangrate a reacționat, provocând începutul bătăii. A fost lovit cu bâtele până la leșin, iar când și-a revenit, întins pe rogojină, a avut timp să îl audă pe Dâmbu tânguindu-se, lovindu-l cu cotul și murind. Într-o zi, Popescu i-a turnat o batistă plină cu sare în gamela cu mâncare și i-a dat să bea apă sărată. Pangrate pretinde că a raportat timp de zece zile la începutul și sfârșitul programului
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din 18 aprilie se relatează că în ziua de 11 martie 1884 s-a deschis un cabinet de citire în satul Toporăuți, județul Cernăuți; la îndemnul și sub îndrumarea preotului Grigore Vorobchevici. „Cabinetul a hotărât să închirieze în cele 4 coturi ale satului câte o casă, unde să se adune sătenii în duminici și sărbători, pentru a li se citi gazete și cărți. Venind în întâmpinarea nevoii de a se lupta împotriva alcoolizării țărănimii, interes al boierimii, intelectualii satelor și Steluța
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
aer aproape un metru. — Stimabile, noi tocmai ne pregăteam de plecare. Vă salutăm cu respect și ne cerem scuze dacă v-am pricinuit vreo supărare, încearcă el să fie amuzant, în timp ce se dă ușor în spate, dar primește și un cot care-l întinde peste masă, dărâmând sticlele și paharele. Toți îl prind bine pe poet și îl trag în grabă afară. Țiganul după ei, parcă și mai nervos. O iau la sănătoasa spre Plevnei. — Vă omor când vă prind, mânca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]