7,252 matches
-
aflați acolo în număr mare și avîndu-și bisericile lor. Ștefan Pascu, în Voievodatul Transilvaniei (Cluj, 1979), arată că "peste două decenii ordinea înșiruirii locuitorilor necatolici era modificată, locul întîi fiind ocupat de români, după care urmau armenii, bulgarii și grecii". Cronicarul maghiar Benkö, în Milkovia, vorbește de prezența armenilor în orașul Sibiu, unde, în 1447, exista și un protopopiat armean. Iar compatriotul lui, András Veres, semnalează armeni și în Bistrița începînd din sec. XVI. Iorga menționează, de asemenea, negustori armeni în
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
care venea de la Montevideo, către orașul Punta Arenas. Bagajul expediției lui Popper cuprindea instrumentar geologic, arme, aparate fotografice, o duzină de catâri, alimente, îmbrăcăminte de iarnă și câțiva cai. Grupul era format din: Julius Popper, în calitate de șef, inginer, căpitan, mineralog, cronicar al expediției și fotograf; Julius Carlson, inginer minier și metalurgist și câțiva colaboratori pe partea tehnică. La Punta Arenas (Chile), recrutează și un grup de salahori (peoni), în total, 18 oameni. Popper ceruse autorizație pentru a transporta și oameni înarmați
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
au fost nomazi. Pentru că tatăl său a fost șeful clanului, cum au fost predecesorii săi, Temujin a devenit nobil. Această poziție socială mare l-a făcut să beneficieze de ajutor de la alte triburi și pentru a consolida triburile mongole. Potrivit cronicarului (și medic) persan contemporan Rașid ed-din, hanul mongol este prezentat în lucrarea "Cronici" ca fiind înalt, cu părul roșcat și cu ochii verzi (ceea ce i-a făcut pe unii să presupună că neamul sau se va fi tras din vreun
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
1.5-2 milioane, în ținutul Cernăuți ei reprezentând 10%. Există o supoziție modernă, care spune că Ștefan cel Mare s-ar fi inspirat în organizarea ambuscadei dintr-o cronică bisericească, în care era descrisă Bătălia din Codrii Plonini în 1368 (cronicarul polonez Jan Długosz menționează anul 1359, dar astăzi este acceptat că acesta a greșit și bătălia a avut loc în 1368), în care a avut loc o ambuscadă similară, însă mult mai mică, oastea poloneză având atunci doar 2.000
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
moldovenească”. Domnul Lațcu (aproximativ 1365-1373), fiul primului domnitor al Moldovei, era recunoscut de către Sfântul Scaun ca „Duce al Moldovei” printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a națiunii vlahe (române): dux Moldavie partium seu nationis Wlachie. Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche "Letopisețul Țării Moldovei", unde autorul notează
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
Zapolya intra în februarie în Transilvania. Mailat se considera stăpân pe situație, însă nobilii transilvăneni au aflat despre planurile lui Mailat în ce privește principatul, așa că o mare parte a lor l-au părăsit. Astfel, avem păstrat un document de la Gabriel Mindszenti, cronicarul lui Ioan Zapolya, ce precizează că mulți nobili au regretat cinstea care i-a fost făcută lui Mailat de către Zapolya, care a donat moșii și dregătorii acestui „valah nemernic și nenobil”. Putem observa că în acest moment se face referire
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
Realizarea unui film cu Păcală i-a atras și pe alți cineaști, ea fiind un „vis vechi” al regizorului Geo Saizescu. Filmul " Un surîs în plină vară" (1964) a avut parte de un succes mare de public și de critică. Cronicarul Dinu Săraru a scris că personajul Făniță (interpretat de Papaiani) este un Păcală al acelor vremuri. După premiera filmului "Balul de sîmbătă seară" (1968), în care Papaiani a interpretat iarăși rolul principal, presa l-a comparat iarăși pe actor cu
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
la ruda sa, cneazul rus al Haliciului. Amănuntele permit să se admită că țara voievodului român de peste munți se afla în apropierea Haliciului la est de Carpați. Regiunea a fost reanexată în 1349 de regele polonez Cazimir al III-lea. Cronicarul polonez Długosz pomenește de o expediție polonă în Moldova la 1359 înfrântă într-o pădure din Țara Șipenițului. În 20 ianuarie 1388, Petru al II-lea Mușat în unire cu fratele și coregentul său Roman, împrumută pe socrul său Vladislav
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
iar la mijlocul laturii sudice un turn-clopotniță înalt, pe care s-a amplasat o pisanie. Împrejmuirea mănăstirii s-a făcut cu binecuvântarea mitropolitului Anastasie Crimca. De asemenea, a fost construită și trapeza. Contribuția domnitorului Miron Barnovschi-Movilă a fost menționată și de cronicarul Miron Costin în letopisețul său. Vorbind despre ctitoriile domnitorului sus-menționat, cronicarul scrie următoarele: După slujba ce au făcut Barnovschii-vodă împărăției la Dașău, domniia cu mare fericiie țărîi, stîndŭ tot după grijile țărîi și după lucruri dumnedzăierești. Și au fîrșitŭ mănăstirea
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
amplasat o pisanie. Împrejmuirea mănăstirii s-a făcut cu binecuvântarea mitropolitului Anastasie Crimca. De asemenea, a fost construită și trapeza. Contribuția domnitorului Miron Barnovschi-Movilă a fost menționată și de cronicarul Miron Costin în letopisețul său. Vorbind despre ctitoriile domnitorului sus-menționat, cronicarul scrie următoarele: După slujba ce au făcut Barnovschii-vodă împărăției la Dașău, domniia cu mare fericiie țărîi, stîndŭ tot după grijile țărîi și după lucruri dumnedzăierești. Și au fîrșitŭ mănăstirea mare în dricul orașului Iéșilor întîi, ce să dzice Sfînta Mariia
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
a Sucevei, cazacii lui Timuș Hmelnițki au atacat Dragomirna, au furat toate odoarele de preț atât ale mănăstirii, cât și ale boierilor care se refugiaseră acolo, și au violat femeile și fetele adăpostite în mănăstire. Acest eveniment este descris de cronicarul Miron Costin astfel: ""Timuș, cum au sosit la cetate, de a doa dzi s-au desfrînat la jacurile mănăstirilor și întîi asupra Dragomirnei mănăstirii cu pușci au 'mărsŭ și au bătut mănăstirea. Și dacă i s-au închinat, toate odoarăle
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
nopții. Ordinea de marș al armatei germane a fost, după cum urmează: cele trei contingente bavareze, contingentul franc sub Ducele Konrad, unitatea regală (centru), cele două contigente de Suabia și contingentul din Boemia. Bavarezii s-au plasat în fruntea coloanei. După cronicarul Widukind de Corvey, Otto "și-a așezat tabăra lui pe teritoriul orașului Augsburg", s-a alăturat acolo forțelor lui Henry I, Duce de Bavaria, care era bolnav de moarte, și ale Ducelui Conrad cu un număr mare de cavaleri din
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
924, titlul imperial a rămas vacant pentru aproape 40 de ani). Otto i-a urmat tatălui său ca rege al germanilor în 936. Ceremonia încoronării s-a ținut la catedrala din Aachen, fosta capitală a lui Carol cel Mare. Potrivit cronicarului saxon Widukind de Corvey, la ospățul prilejuit de încoronare, Otto i-a avut ca servitori personali pe ducii de Franconia, Suabia, Bavaria și Lotharingia: Arnulf de Bavaria ca mareșal ("marescalc" "șeful peste grajduri"), Hermann de Suabia ca paharnic ( sau "buticularius
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
de la Bătălia de la Valea Albă (1476), întru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare NT-II-a-A-10647 și fiind formată din 4 obiective: După cum relatează cronicarul Grigore Ureche în ""Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"", sultanul Mahomed al II-lea ("Cuceritorul") a invadat Principatul Moldova în anul 1476
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
armata destrămată și cu armamentul distrus, nereușind să ocupe nici Cetatea Sucevei (apărată de hatmanul Șendrea) și nici Cetatea Neamțului (apărată de pârcălabul Luca Arbore bătrânul). În Bătălia de la Valea Albă, mulți oșteni moldoveni au murit, precum și mulți boieri mari. Cronicarul Grigore Ureche descrie astfel pierderile moldovenești: ""Și atâta de ai noștri au pierit, cât au înălbit poiana de trupurile de a celor pieriți, pănă au fostu războiul. Și mulți din boierii cei mari au picatu și vitéjii cei buni au
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
cea mai gravă gafă din 2008” (cu 1230 voturi). Interpretările lui Florin Călinescu (1229 de voturi) și a cuplului Romică Țociu - Cornel Palade (709 voturi) au fost votate drept cele mai slabe interpretări din filmele românești ale anului 2008. Majoritatea cronicarilor de film români au ignorat această producție cinematografică, iar o parte mică au menționat numai apariția filmului. Iulia Blaga l-a etichetat drept "„un film pentru maneliști”".
Poveste de cartier () [Corola-website/Science/312591_a_313920]
-
polițiste”", a explicat ulterior regizorul. Noul comisar era realizat „după chipul și asemănarea celui dispărut”. Numele mic al comisarului Moldovan este prezentat în film Tudor, dar comisarul Bucur i se adresează într-o discuție telefonică cu numele de Petre. Unii cronicari de film au afirmat că personajul comisarul Moldovan a fost inspirat și de Eliot Ness, agentul de poliție din Chicago care a anchetat afacerile lui Al Capone și a condus o echipă de polițiști cunoscută sub numele de „Incoruptibilii”. Cenzura
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
pe Sir John Cheyne, un campion bine-cunoscut, l-a ucis pe Sir William Brandon, un apropiat al regelui Henric și îndreptându-se cu sabia spre Henric Tudor înainte ca acesta să fie înconjurat de oamenii lui William Stanley și ucis. Cronicarul burgund Jean Molinet spune că un galez i-a dat lovitura de moartea cu o halebardă, în timp ce calul lui Richard a fost împins în pământul mlăștinos. Se spune că loviturile au fost atât de violente încât casca regelui a fost
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
Cărțile sale au fost editate în tiraje foarte mari, cartea "Nadia" de exemplu vânzându-se în 300.000 de exemplare. A participat la nouă turnee finale ale "Campionatului Mondial de Fotbal" și la două ediții ale "Jocurilor Olimpice de vară". Celebrul cronicar sportiv s-a stins din viață la data de 21 noiembrie 1999. Da, am alergat și eu Maratonul. Cu precizarea că a fost o goană neîntreruptă. De cele mai multe ori, maratonul meu a durat 42 de ani, și nu 42 de
Premiile „Ioan Chirilă” () [Corola-website/Science/312758_a_314087]
-
numele. Ateneul Român a trăit, pentru o seară, din amintirea maestrului - din amintirea lui și din operele celor mai buni jurnaliști sportivi ai momentului. Gala premiilor “Ioan Chirilă”, a fost organizată de Iarina Demian și Tudor Chirilă, soția și fiul cronicarului, cu scopul declarat de a fixa breslei standardul de performanță pierdut după încetarea din viață a lui Ioan Chirilă. “Cel care va câștiga marele premiu sper să fie un ziarist despre care tatăl meu să fi putut spune: «Ăsta are
Premiile „Ioan Chirilă” () [Corola-website/Science/312758_a_314087]
-
omagia sau pentru a stigmatiza idei și fapte- metafore cu structuri tinzând spre static, spre permanență monumentală, într-un limbaj formal fluent, convenabil acuarelei. În schimb ca interpret al vieții de toate zilele, Ignat Bednarik s-a afirmat ca un cronicar cu vervă exploatând cu măiestrie resursele tehnice impresioniste, specifice acuarelei.Virgil Vătășianu „Dacă vreodată ideea transformării în simbol a putut găsi un slujitor sau mai bine zis un interpretator de talent pe tărâmul artei, apoi acesta este incontestabil în țară
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
domeniul mănăstirii de benedicteni Mariazell în Austria (azi: Klein-Mariazell). Aceasta fusese ctită în 1134 sau 1136. Numai St. Corona, o așezare de muncitori lemnari, are o dezvoltare separată. De multă vreme Altenmarkt era un centru comercial al zonei în care cronicarii medievali găseau mulți meșteșugari și negustori (spre deosebire de satele învecinate populate doar de țărani). Starețul Michael I. l-a rugat de aceea pe regele Frederic al IV-lea (mai târziu Împăratul Frederic al III-lea) să permită să se țină un
Altenmarkt an der Triesting () [Corola-website/Science/312124_a_313453]
-
în ciclul „cetelor”. Înțelesul termenului de „june” în Transilvania este cel de "tânăr fecior neînsurat". Legat de acest ritual este și un obicei (de care bătrânii își mai amintesc încă) care se încadrează în cultul soarelui, de care pomenea și cronicarul german, ca simbol de nemurire pentru strămoșii daco-geți. În ziua de Rusalii, bărbații, femeile, copiii și tot ce era transportabil la curte plecau de cu seara spre muntele Postăvarul, după ce, în prealabil, vătaful sau alți bărbați de inițiativă, băteau din
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
că această biserică a fost construită după Bătălia de la Podu Înalt din 10 ianuarie 1475, când oștile moldovenești ale lui Ștefan cel Mare le-au înfrânt pe cele turcești. Această confuzie a plecat de la letopisețul lui Grigore Ureche, în care cronicarul sus-menționat a scris următoarele: Și într-acéia laudă și bucurie au ziditu bisérica în târgu în Vasluiu, dându laudă lui Dumnezeu de biruință ce a făcut."" , iar Misail Călugărul a completat că ""Mărgândŭ Ștefan vodă cu oștile pre apa Bârladului în
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
ar fi fost construită pe locul unei alte biserici mai vechi, din lemn. El se bazează pe descoperirea unui mormânt foarte vechi, care nu este paralel cu zidul bisericii și pe care îl atribuie lui Iurg Coriatovici, despre care unii cronicari polonezi afirmă că ar fi domnit în Moldova. În mormânt s-au descoperit un schelet, fragmente dintr-o haină domnească, cuie și resturi putrezite ale unui sicriu de lemn. Ghibănescu afirmă următoarele: În adevăr la 1575 Biserica Sf. Ioan din
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]