6,873 matches
-
izvor istoric. Fordun afirmă că episcopia Mortlachului (mutată ulterior la Aberdeen) a fost înființată în semn de mulțumire pentru victoria în fața norvegienilor. Malcolm al II-lea a dat dovadă de o abilitate de supraviețuire rară în rândul regilor scoțieni timpurii, domnind douăzeci și nouă de ani. A fost un om inteligent și ambițios. Tradiția brehonilor era aceea ca succesorul lui Malcolm să fie ales de el din rândul descendenților regelui Aedh, cu consimțământul sfetnicilor lui Malcolm și al bisericii. Cu scopul
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
ar fi fiii lui Máel Brigte din Moray. Probabil cea mai notabilă informație despre moartea lui Máel Coluim este relatarea lui Marianus, coroborată cu lipsa de informații din analele irlandeze, care arată că Donnchad I a devenit rege și a domnit cinci ani și nouă luni. Dat fiind că moartea sa în 1040 este descrisă de analele din Tigernach ca survenind „la o vârstă imatură”, în 1034 probabil că era tânăr. Absența oricărei opoziții sugerează că Máel Coluim înlăturase ferm orice
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
pretextul primirii noilor drapele de luptă și pentru darea onorului corpului de oaste otoman ce urma să intre în capitală (în realitate era o măsură de precauție în vederea unei riposte hotărâte împotriva turcilor). Căutând să prevină rezistența uităților militare, Locotenența Domnească instaurată de trupele intervenționiste a dat ordin ca trupele române să se predea forțelor otomane dar colonelul Radu Golescu și subordonații săi, rămânând credincioși cuvântului dat guvernului provizoriu și fideli cauzei revoluției, refuză acest lucru. La cererea lui Kerim-Pașa adresată
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
covârșitoare majoritate celor aflați în taberele adversare lui (bizantine și latine) și, ca urmare, este de înțeles tendința de a încerca să îi construiască o imagine nefavorabilă, accentuând brutalitatea și cruzimea țarului bulgaro-vlah. În fapt, anii în care Caloian a domnit coincid cu o perioadă de creștere și ascensiune politică a statului bulgar, care și-a extins atât frontierele, cât și puterea și influența în Balcani. Ioniță Caloian a fost căsătorit cu Ana de Cumania, membră a aristocrației cumane. După asasinarea
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
fost considerată moștenitoarea iacobită la tronul Angliei, Irlandei, Scoției și Franței din 1921 până în 1954. Născută la Castelul Hohenburg, în Bavaria Superioară, Antonia a fost a patra fiică a lui William al IV-lea, Mare Duce de Luxemburg care a domnit în perioada 1905 și 1912 și a soției acestuia, Marie Anne a Portugaliei. Bunicii materni au fost regele detronat Miguel I al Portugaliei și Prințesa Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg. Antonia a fost sora mai mică a două succesive Mari Ducese de
Antoinette, Prințesă Moștenitoare a Bavariei () [Corola-website/Science/324374_a_325703]
-
Boril (în limba bulgară: Борил) a domnit ca împărat (țar) al Bulgariei între anii 1207 și 1218. A fost fiul unei surori cu nume necunoscut a predecesorilor săi, Petru, Asan și Ioniță Caloian. Nu rezultă cu claritate dacă Boril a luat parte la complotul soldat cu asasinarea
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
din 1095, mergând până la cucerirea Ierusalimului și instaurarea Regatului Ierusalimului. De asemenea, ea conține și o entuziastă descriere a Constantinopolului. Cartea a doua descrie faptele lui Balduin de Boulogne, care i-a succedat lui Godefroy de Bouillon în regatul Ierusalimului, domnind între anii 1100 și 1118. Cartea a III-a se referă la viața regelui următor, Balduin al II-lea, mergând până la anul 1127, atunci când o epidemie de ciumă a lovit Ierusalimul. Opera lui Foucher a fost utilizată de mulți alți
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
mare spectacol, inclusiv opera "La Flora" de Marco da Gagliano, compusă special pentru această ocazie. Pentru a ura bun venit cuplul la Parma, teatrul Farnese a jucat "Mercur și Marte" cu muzica lui Claudio Monteverdi. Anii în care cuplul a domnit peste Parma au fost marcați de ciuma din 1630 și contrastul dintre splendoarea curții și taxele mari care trebuiau plătite de supuși. Banii au fost folosiți pentru a îmbunătăți armatele lui Odoardo. Ducele a susținut o politică pro-franceză. La 11
Margherita de' Medici () [Corola-website/Science/326702_a_328031]
-
din nou. - În anul 1795 ajungând în stare proastă cuviosul arhimandrit Partenie, economul sfintei episcopii a Râmnicului din Craiova, pe cheltuiala sa a învelit-o și a împodobit-o. Nu au lipsit nici daniile domnitorilor și boierilor pentru importanta biserică domnească din Craiova: - în 1750 domnitorul Grigorie al II-lea Ghica dăruiește casele bănești episcopului Grigorie al II-lea Ghica dăruiește casele bănești episcopului Grigorie Socoteanu. Ele vor fi reparate și vor cuprinde în curtea lor biserica Sf. Dumitru. - la 25
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
Ghica a bătut o medalie privitoare la rezidirea bisericii Sf. Dumitru, dar rezidirea bisericii nu a avut loc. ARHITECTURA DINAINTE DE RECONSTRUCȚIE Vechea arhitectură a Bisericii avea planul bisericii de astăzi, având forma bisericilor bizantine de tip constantinopolitan, ca și Biserica Domnească din Curtea de Argeș. Dimensiunile probabile erau de peste 30 de metri lungime și 15 metri lățime. Naosul avea forma crucii grecești, cu bolțile desemnate în interior și în exterior, pe acoperiș, de unde rezultau și cele două frontoane laterale rotunjite. Altarul avea două
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
coloana vertebrală a vieții spirituale din oraș, deoarece aici slujește Arhipăstorul cetății Baniei și Mitropolitul Olteniei.] În interiorul catedralei se găsesc moaștele Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, ale Sfinților Serghie și Vah, și ale Sfintei Mucenițe Tatiana. ----] Pr. Dumitru Bălașa, "Biserica Domnească Sf. Dumitru și vechimiea orașului Craiova", în Din Istoria Arhiepiscpopiei Craiovei și a Municipiului Craiova, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 1975, p. 16. ] Pr. Dr. Ioan Popescu Cilieni, "Biserica Sfântul Dumitru, Catedrala Mitropolitană a Craiovei," în rev. Mitropolia Olteniei, nr. 9-12
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
fost un stat ce a existat între 1806 și 1918, aflat în zona actualului land german Baden-Württemberg. Regatul a fost continuatorul fostului ducat Württemberg, care a apărut în 1495. Până în 1495, casa domnitoare de Württemberg era formată din conți care domneau fiecare pe o bucățică din Ducatul Suabiei, care s-a dezmembrat după moartea lui Conrad I în 1268. Frontierele Regatului Württemberg, așa cum au fost ele definite în 1813, se aflau între paralelele de 47°34' și 49°35' latitudine nordică
Regatul Württemberg () [Corola-website/Science/326741_a_328070]
-
, cunoscut mai degrabă ca Sigurd Cruciatul (în nordică veche "Sigurðr Jórsalafari") (n. 1090 - d. 26 martie 1130) a fost un rege al Norvegiei care a domint în perioada anilor 1103-1130, fiu al regelui Magnus Picioare-Goale. Din 1103 a domnit alături de Øystein Magnusson, iar din 1123 singur. În 1098 l-a însoțit pe tatăl său, Magnus, în campaniile din Orkney, Hebride și Marea Irlandei. În același an, el a fost proclamat rege peste Orkney, și a insulei Man. După uciderea lui
Sigurd I al Norvegiei () [Corola-website/Science/326750_a_328079]
-
creată eparhia de Stavanger. Sigurd și oamenii lui au plecat din Norvegia, în toamna anului 1107. În campanie au participat aproximativ 5.000 de oameni pe 60 de nave. În toamna aceluiași an, aceștia au ajuns în Anglia, în care domnea la acel moment regele Henric I. Sigurd și oamenii lui și-a petrecut iarna acolo, și în primăvara anului 1108, au continuat drumul mai departe. Câteva luni mai târziu au ajuns în orașul Santiago de Compostela din Galicia, în care
Sigurd I al Norvegiei () [Corola-website/Science/326750_a_328079]
-
efectuată în scopuri religioase. Sigurd și oamenii lui a plecat din Norvegia, în toamna anului 1107. În campanie au participat aproximativ 5.000 de oameni pe 60 de nave. În toamna aceluiași an, aceștia au ajuns în Anglia, în care domnea la acel moment regele Henric I. Sigurd și oamenii lui și-a petrecut iarna acolo, și în primăvara anului 1108, au continuat drumul mai departe. Câteva luni mai târziu au ajuns în orașul Santiago de Compostela din Galicia, în care
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
î.Hr. Dinastiei Shang avut 31 de regi, de la Tang al Shangului la regele Zhou al Shangului. În această perioadă, chinezii au venerat numeroase și variate zeități - zei ai vremii, ai cerului și, de asemenea, un zeu suprem, numit Shangdi, care domnea peste alți zei. Cei care au trăit în timpul dinastiei Shang, de asemenea, credeau că strămoșii lor - parinții și bunicii lor - au devenit precum zeii, atunci când au murit și că strămoșii vroiau să fie venerați, de asemenea, ca niște zei. Fiecare
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
reusit sa invingă Shangul la Bătălia de la Muye. Regele Zhou, în acest moment, a invocat conceptul de Mandat al Cerului, pentru a-și legitima domnia, un concept care va fi influent pentru aproape fiecare dinastie succesoare. Precum Shangdi, Cerescul ( tian ) domnea asupra tuturor celorlalți zei, și decidea cine va conduce China. Se credea că un conducător a pierdut mandatul Cerului atunci când aveau loc dezastre naturale, într-un număr însemnat și când, mai realist, suveranul părea că a pierdut preocuparea sa pentru
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
conducător a pierdut mandatul Cerului atunci când aveau loc dezastre naturale, într-un număr însemnat și când, mai realist, suveranul părea că a pierdut preocuparea sa pentru oameni. Ca răspuns, casa regală/imperială era detronată, iar o nouă casă urma să domnească, aceea căreia i s-a acordat Mandatul Cerului. Inițial Zhou a mutat capitala la vest de zona apropiată Xi'anului modern, pe râul Wei, un afluent al Fluviului Galben, dar au prezidat o serie de extinderi în valea râului Yangtze
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
statul de Han Zhao. Succesorul lui Liu Yuan, Liu Cong, i-a capturat și executat pe ultimii doi împărați al dinastiei Jin de Vest. Cele Șaisprezece Regate au fost o serie de dinastii non-chineze, de scurta durata, care ajunseseră sa domnească peste întreg cuprinsul, sau doar unele părți, din nordul Chinei, în secolele IV și V. Au fost implicate mai multe grupuri etnice, inclusiv strămoșii turcilor, mongolilor și tibetani. Cele mai multe dintre aceste popoare nomade au fost, într-o oarecare măsură, "sinicizate
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
Vest - Yinchuan În 960, dinastia Song a câștigat puterea în cea mai mare din China și a stabilit capitala la Kaifeng ( mai târziu cunoscut sub numele de Bianjing ); începe astfel o perioadă de prosperitate economică, în timp ce kitanii dinastiei Liao au domnit peste Manciuria, Mongolia de astăzi și părți din nordul Chinei. În 1115 Dinastiei jurchenă Jin iese în evidența, anihilând dinastia Liao în 10 ani. Între timp, în provinciile de azi ale Chinei de nord-vest, Gansu, Shaanxi și Ningxia, a fost
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
prima dinastie ce a condus întreag teritoriul Chinei, de la Beijing (Dadu), în calitatea orașului de capitală. Beijing a fost cedat dinastiei Liao în 938, împreună cu cele Șaisprezece prefecturi din Yan Yun. Înainte de aceasta fusese capitala Jinului, dar care nu a domnit peste toată China. Înainte de invazia mongolă, dinastiile chineze raportau aproximativ 120 de milioane de locuitori, însă după ce cucerirea a fost finalizată, în 1279, recensământul din 1300 indica aproximativ 60 de milioane de locuitori. Deși este tentant să se atribuie acest
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
, anterior Balduin de Boulogne (n. aprox. 1058 - d. 2 aprilie 1118) a fost primul rege al Ierusalimului care a domnit între 1100 - 1118, frate al lui Godefroy de Bouillon, care a fost primul suveran al Regatului (1099 - 1100), însă nu a purtat titlul de "Rege" (a folosit titlul de "Apărător al Țării Sfinte"). Balduin de Boulogne alături de fratele său Godefroy
Balduin I al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326778_a_328107]
-
de două sute de clădiri și trei sau patru biserici”, după cum relatează scandalizat scriitorul francez Rabelais, martor ocular. Este straniu că nici pe timpul Renașterii italiene, decadența vechilor vestigii a fost tratată cu o indiferență vecină cu sacrilegiul. Mai mult, papii care domneau asupra Romei și acordau protecție fastuoasă celor mai mari maeștri - Michelangelo, Bramante, Rafael, Bernini - se comportau adesea ca niște vandali inconștienți și răzbunători cu vestigiile antice. Obeliscul din Piazza del Popolo este unul dintre primele obeliscuri aduse la Roma. Pentru că
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
membrii trupei fiind nevoiți să aibă și îndeletniciri aducătoare de bani). În octombrie 2005 se întoarce în România a doua oară, merge la un concert Cargo și refuză să urce pe scenă alături de trupă, din cauza stării generale de tensiune ce domnise între ei în perioada despărțirii (la plecare declarase revistei Heavy Metal Magazin că din muzică nu se câștigă bani și nu dorește să mai cânte vreodată). În 2007 acorda un interviu , în care deplânge starea în care a ajuns trupa
Ovidiu Ioncu () [Corola-website/Science/326850_a_328179]
-
din 1066. Robert a avut relații destul de tensionate cu tatăl său, fiind urmașul statului anglo-saxon, unul din cele mai puternice state din Europa de vest, Robert nu a deținut o putere reală în stat, William ne permițînd-ui fiului său să domnească chiar și în Maine, fiind supravegheate toate aspectele legate de sistemele statului. Acest lucru i-a trezit nemulțumiri lui Curthose. În 1078 în timpul campaniei supunere a unui baron în Normandia a izbucnit un conflictului între Robert și a frații lui
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]