6,594 matches
-
Carol al VIII-lea trece Alpii, intră triumfal în Milano, Florența, Roma și, în sfîrșit, în Napoli, unde este încoronat rege în ianuarie 1495. Dar, trei luni mai tîrziu, o coaliție reunindu-i pe Ferdinand, Maximilian, papa, Veneția, și pe ducele de Milano, Ludovic Sforza, îl forțează la o retragere precipitată; el îi învălmășește pe cei din coaliție la Fornoue, în Apenini, și se întoarce în Franța, unde moare prematur în 1498. Vărul său, ducele de Orléans, îi succede sub numele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Ferdinand, Maximilian, papa, Veneția, și pe ducele de Milano, Ludovic Sforza, îl forțează la o retragere precipitată; el îi învălmășește pe cei din coaliție la Fornoue, în Apenini, și se întoarce în Franța, unde moare prematur în 1498. Vărul său, ducele de Orléans, îi succede sub numele de Ludovic al XII-lea. Noul rege al Franței decide nu numai să ridice pretențiile predecesorului său, dar și să le adauge drepturile sale personale vizînd Milano, pe care îl deține de la bunica sa
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al VIII-lea al Angliei, cu prețul abandonării orașului Milano. La moartea sa, la 1 ianuarie 1515, vărul său, François de Valois-Angoulême, devine Francisc I și, cedînd și el vertijului italian, trece Alpii și îi bate pe elvețieni, aliați ai ducelui de Milano, la Marignan, la 13 septembrie, datorită puterii de foc a artileriei sale. În 1516, el semnează cu Leon al X-lea *concordatul de la Bologna și o pace perpetuă cu elvețienii. Astfel, la această dată, un echilibru pare să
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Henric al VIII-lea, neliniștit de succesele lui Carol Quintul, se apropie de regele Franței, care, în 1529, semnează cu adversarul său pacea de la Cambrai: Carol renunță la Burgundia, Francisc la ducatul milanez. Reconcilierea este trecătoare. În 1536, la moartea ducelui de Milano, readus la tron de Carol Quintul, Francisc I reclamă ducatul. Războiul începe din nou și conduce în 1538 la armistițiul de la Nisa; el este reluat în 1542 pînă la pacea de la Crépy din 1544. Aceste două noi războaie
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Filip al II-lea ezită să se îndrepte spre Paris și nu-l poate împiedica pe François de Guise să ia Calais englezilor. Epuizați din punct de vedere financiar, adversarii semnează în aprilie 1559 tratatele de la Cateau-Cambrésis: Franța restituie Savoia ducelui său, dar păstrează Calais. În plus, ea este, de fapt, înlăturată din Italia, dominată de acum încolo de Spania, stăpînă peste Milano și Napoli, dar păstrează cele Trei-Episcopate în ciuda protestelor împăratului Ferdinand. Întărirea autorității regale sub Francisc I și Henric
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Oricare ar fi calitățile sale politice, care sînt mari, aceasta este o prințesă străină, căreia îi este greu să se impună. Ea încearcă să se folosească de rivalitatea dintre gruparea catolică, care se organizează în spatele conetabilului de Montmorency și a ducelui François de Guise și gruparea protestantă, ai cărei șefi sînt Antoine de Bourbon, Louis de Condé și amiralul de Coligny. Dar, în felul acesta, ea permite celor două facțiuni să se întărească, mai ales datorită tuturor nobililor reduși la inacțiune
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de Bourbon, rege de Navarra, urmaș al ultimului fiu al lui Ludovic cel Sfînt. Perspectiva de a vedea un protestant urcînd pe tronul Franței repugnă marii majorități a francezilor și îl face pe Henri de Guise, susținut de frații săi, ducele de Mayenne și cardinalul de Lorena, să semneze cu Filip al II-lea un tratat, conform căruia regele Spaniei promite să ajute financiar Liga pentru a zdrobi în Franța gruparea protestantă. Henric al III-lea încearcă să facă față situației
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
predicile călugărilor cerșetori, îl aclamă pe Henric cel "însemnat"și la sfîrșitul zilei "Baricadelor", 12 mai 1588, îl forțează pe Henric al III-lea să-și părăsească capitala. Cedînd presiunilor Ligii, acesta convoacă la Blois stările generale, care ascultă de duce. Se pare că nimic nu-i mai poate opri pe de Guise, cînd regele Franței decide să îi elimine pentru a-și salva coroana: el pune gărzile să îl asasineze pe ducele de Guise la 23 decembrie 1588 și pe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
convoacă la Blois stările generale, care ascultă de duce. Se pare că nimic nu-i mai poate opri pe de Guise, cînd regele Franței decide să îi elimine pentru a-și salva coroana: el pune gărzile să îl asasineze pe ducele de Guise la 23 decembrie 1588 și pe cardinalul de Lorena în ziua următoare. Această crimă dublă dezlănțuie întreaga Franță partizană a Ligii contra regelui. La Paris, Comitetul celor 16, format din partizani extremiști ai Ligii, aproape cu toții oameni ai
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cardinalul de Lorena în ziua următoare. Această crimă dublă dezlănțuie întreaga Franță partizană a Ligii contra regelui. La Paris, Comitetul celor 16, format din partizani extremiști ai Ligii, aproape cu toții oameni ai legii, avocați sau procuri în parlament, îi încredințează ducelui de Mayenne locotenența generală a regatului, în timp ce Sorbona îi dezleagă pe supuși de datoria lor de a asculta pe rege. Acesta se apropie atunci de Henric de Navarra, moștenitor prezumtiv, și forțele lor reunite asediază Parisul. Dar, la 1 august
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
studieze posibilitatea de a se converti, întrucît chiar catolicii regaliști, rămași fideli lui Henric al III-lea, îl părăsesc. Noul rege trebuie așadar să se gîndească la cucerirea regatului său cu trupe protestante. El îl învinge de două ori pe ducele de Mayenne în Normandia (la Arques, septembrie 1589, la Ivry, în martie 1590) și revine să asedieze Parisul, dar trebuie să ridice asediul, la apropierea lui Mayenne și a întăririlor spaniole comandate de Alexandro Farnese (aprilie-septembrie 1590). Totuși, în capitală
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
disensiuni între partizanii Ligii. Dacă toți sînt de acord să refuze un rege eretic, unii, puțin numeroși, sînt gata să accepte un prinț străin (infanta Isabella, fiica lui Filip al II-lea și nepoata lui Henric al II-lea, sau ducele de Savoia), în timp ce alții doresc un prinț francez (cardinalul de Bourbon, unchiul lui Henric al IV-lea, un moment recunoscut rege sub numele de Carol al X-lea, dar care moare în ianuarie 1593, sau ducele de Mayenne). Dar cei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al II-lea, sau ducele de Savoia), în timp ce alții doresc un prinț francez (cardinalul de Bourbon, unchiul lui Henric al IV-lea, un moment recunoscut rege sub numele de Carol al X-lea, dar care moare în ianuarie 1593, sau ducele de Mayenne). Dar cei 16, extremiști și demagogi, întrețin agitația și exercită chiar, pentru un moment, o adevărată teroare. Stările generale reunite la Paris de Mayenne refuză, în aprilie 1593, soluția spaniolă, referindu-se la legea salică, dar mai ales
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
stării de oboseală, ceea ce nu putuse obține prin forța armelor devine posibil. Parisul îi deschide porțile la 22 martie 1594, iar în provincie ralierile se înmulțesc, unele obținute cu ușurință, altele negociate și cumpărate. Ultimul raliat, în martie 1598, este ducele de Mercoeur, un văr al familiei de Guise, guvernator în Bretagne. Cît despre spanioli, Henric al IV-lea îi bate la Fontaine-Française, în Burgundia, la 5 iunie 1595 și, în septembrie 1597, le ia înapoi Amiens pe care aceștia îl
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
marile instituții ale statului. Parlamentele nu mai pot prezenta observații critice decît după înregistrarea edictelor regale. Stările generale nu mai sînt reunite. Clerul este invitat să contribuie mai mult la cheltuielile publice. Înalta nobilime este constrînsă la ascultare: în 1602, ducele de Biron, care a complotat cu Spania, este judecat și executat. Guvernatorii de provincie își văd puterile reduse doar la atribuțiile militare. Trimiterea de comisari permite controlul funcționarilor. Sully și redresarea financiară și economică. Sully, numit superintendent la Finanțe, reușește
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
defensivă și înțeleg să scoată un profit din avantajele militare pe care li le acordă edictul din Nantes. Clerul și anumite medii catolice se îngrijorează de politica regală ostilă Habsburgilor. În afară de aceasta, cedarea regiunilor Bresse și Bugey în 1601 de către ducele de Savoia asigură o mai bună protecție a Lyonului, frontiera rămîne vulnerabilă față de Franche-Comté și față de Țările-de-Jos spaniole, în timp ce amenințarea pe care Casa de Austria o menține asupra regatului continuă să existe, în ciuda divizării acestei case în două ramuri după
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
străduindu-se să supravegheze și să dirijeze opinia publică, trimițînd comisari în provincie, zdrobind fără menajamente toate opozițiile. Comploturile nobiliare, cu atît mai grave cu cît complotiștii caută sprijin pe lîngă habsburgii din Spania, sînt dejucate, iar autorii lor eliminați: ducele de Montmorency în 1632; contele de Soissons pe punctul de a reuși, dar ucis accidental în 1641; Cinq-Mars, în 1642. Numeroasele revolte populare, provocate de creșterea presiunii fiscale datorată războiului, sînt reprimate fără milă, mai ales "crocanții" între Loara și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1636, Jean d'Etampes, comisar al regelui, este trimis la Rennes, sediul parlamentului provinciei Bretagne și capitală a provinciei, pentru a ridica un împrumut forțat de la parlamentari. De la unirea sa cu Franța (1532), Bretagne, al cărei guvernator în 1636 este ducele de Brissac, se bucură de importante privilegii: stări provinciale, scutirea de gabelă etc. La 12 septembrie, d'Etampes îi scrie cancelarului Séguier: "Monseniore, cum această provincie se bucură de libertatea stărilor sale, ea este și puțin obișnuită cu respectul și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prima oprire în politica cuceritoare a Regelui-Soare, dar nu este decît un armistițiu. Războiul de succesiune a Spaniei. Într-adevăr, în 1701, regele acceptă testamentul lui Carol al II-lea al Spaniei, care își lasă coroana și totalitatea posesiunilor sale ducelui Filip de Anjou, nepot al lui Ludovic al XIV-lea. Împăratul Leopold, frustrat de moștenirea pe care sconta pentru cel de-al doilea fiu al său, Anglia și Olanda, amenințate în interesele lor economice prin deschiderea pieței hispano-americane către negustorii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ale ordinii stabilite, în numele raționalismului cartezian. În afară de aceasta, ultimii ani ai domniei sînt îndoliați de o serie de decese premature în familia regală: în 1711, unicul fiu al regelui, Ludovic, zis "Marele Delfin"; în 1712, fiul cel mare al acestuia, ducele de Burgundia, soția acestuia și fiul lor mai mare; în 1714, ducele de Berry, ultimul fiu al Marelui Delfin. La moartea sa, la 1 septembrie 1715, la vîrsta de 77 de ani, după 62 de ani de domnie și 54
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sînt îndoliați de o serie de decese premature în familia regală: în 1711, unicul fiu al regelui, Ludovic, zis "Marele Delfin"; în 1712, fiul cel mare al acestuia, ducele de Burgundia, soția acestuia și fiul lor mai mare; în 1714, ducele de Berry, ultimul fiu al Marelui Delfin. La moartea sa, la 1 septembrie 1715, la vîrsta de 77 de ani, după 62 de ani de domnie și 54 de ani de guvernare personală, Regele-Soare, care a suportat aceste încercări cu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este constrîns să convoace stările generale. Regența (1715-1723) Reacția. La moartea lui Ludovic al XIV-lea, strănepotul său, în vîrstă de cinci ani, devine Ludovic al XV-lea. În ipoteza acestei eventualități, regele defunct prevăzuse prin testament ca nepotul său, ducele Filip de Orléans, să fie regent, asistat de un consiliu de regență pe care el să-l conducă, dar în care ducele du Maine, prinț *legitimat, să joace un rol important. Regentul refuză această împărțire a puterii și determină anularea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ani, devine Ludovic al XV-lea. În ipoteza acestei eventualități, regele defunct prevăzuse prin testament ca nepotul său, ducele Filip de Orléans, să fie regent, asistat de un consiliu de regență pe care el să-l conducă, dar în care ducele du Maine, prinț *legitimat, să joace un rol important. Regentul refuză această împărțire a puterii și determină anularea testamentului de către parlamentul de la Paris, care recîștigă, în schimb, dreptul deplin de critică (critica edictelor regale), drept de care Ludovic al XIV
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
domniei precedente: abandonarea regimului consiliilor, sau polisinodie, începînd cu 1718, reconcilierea cu Spania lui Filip al V-lea în 1720, reîntoarcerea curții la Versailles în 1722. În februarie 1723, Ludovic al XV-lea devine major; în decembrie al aceluiași an, ducele de Orléans moare. Franța cardinalului Fleury Pace și prosperitate. Hercule Fleury, episcop de Fréjus, fost preceptor al lui Ludovic al XV-lea, a păstrat o mare influență asupra elevului său. La sfatul său acesta alege ca Prim Ministru pe ducele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ducele de Orléans moare. Franța cardinalului Fleury Pace și prosperitate. Hercule Fleury, episcop de Fréjus, fost preceptor al lui Ludovic al XV-lea, a păstrat o mare influență asupra elevului său. La sfatul său acesta alege ca Prim Ministru pe ducele de Bourbon, pentru a-l înlocui pe ducele de Orléans și tot la sfatul său îl dizgrațiază pe Bourbon în 1726. Regele se lasă atunci în grija lui Fleury, care, devenit cardinal, va exercita, pînă la moartea sa, la nouăzeci
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]