12,690 matches
-
care sora lui Tabitha, în prostia ei, crezuse că aduce o dovadă sigură a vinovăției lui, dar recunosc că insistența lui în această privință mi se păruse cam neobrăzată. Pentru că el era cel mai îmi furase recent manuscrisul din biroul editorului meu, mă urmărise de două ori până acasă și o speriase de moarte pe Fiona. E adevărat că își ceruse scuze în scrisoare, dar tot nu consideram că era îndrituit să dicteze el condițiile. — Am adus-o, am spus. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-mi, Michael, nu crezi că a sosit momentul să faci cunoștință cu Tabitha? În fond, s-ar putea să n-o mai avem mult timp printre noi. — Da, am amânat mereu momentul. Și, în plus, am avut întotdeauna impresia că editorii nu doreau această înâlnire. — O, da, enigmaticii tăi editori! Au o afacere grozavă, recunosc. M-au impresionat birourile lor sau, mai corect, cât am văzut din ele în scurta mea vizită neoficială. Te voi șoca dezvlăuindu-ți că mi-am însușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
faci cunoștință cu Tabitha? În fond, s-ar putea să n-o mai avem mult timp printre noi. — Da, am amânat mereu momentul. Și, în plus, am avut întotdeauna impresia că editorii nu doreau această înâlnire. — O, da, enigmaticii tăi editori! Au o afacere grozavă, recunosc. M-au impresionat birourile lor sau, mai corect, cât am văzut din ele în scurta mea vizită neoficială. Te voi șoca dezvlăuindu-ți că mi-am însușit câteva din broșurile lor. Întinse mâna peste birou, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așa? — Nu, dar... O, nu, e ridicol! Nici măcar nu merită să vorbim despre asta. Probabil că ai atâtea de făcut, ai atâtea idei pentru noi romane... — Întâmplător, pe moment n-am nici o idee pentru noi romane. Tocmai am discutat cu editorul meu acum câteva săptămâni și am ajuns într-un impas. Dar... ascultă, doar n-o să-mi spui că te interesează cu adevărat treaba asta? — Încă nu mi-ai spus despre ce sumă e vorba. Când mi-a spus, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ia asta și sună-mă după ce o să ai timp să te gândești mai bine. Am luat cartea de vizită și m-am uitat la ea. Numele companiei, Peacock Press, era tipărit cu litere roșii, iar sub el scria: „Hortensia Tonks, editor senior“. — Cine e? am întrebat eu arătându-i numele. — A, e... șefa mea. Încă nu mi-au făcut carte de vizită: sunt relativ de puțin timp la ei. Dar cine știe... Partea asta nu mi-o amintesc clar, dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Proudfoot - avocat al cui altcuiva decât al Tabithei Winshaw? - care a continuat să-l reprezinte juridic până la moartea sa prematură, din câte am înțeles, în 1984. Deci iată legătura. Tabitha îl abordează pe Proudfoot, rugându-l să-i găsească un editor potrivit și Proudfoot, îm mod miraculos, reușește să i-l găsească. Știa de asemenea că propunerea Tabithei avea o mare șansă de a fi acceptată pentru că starea financiară a companiei la data aceea era disperată. Vei vedea cu ochii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca să văd ceva, dar nu conta: vedeam cu ochii minții întâlnirea noastră în vagonul de tren din urmă cu câțiva ani. Am derulat scena înapoi și înainte de mai multe ori. Probabil au aflat adresa mea - de la Patrick, poate sau de la editorul meu de la ziar - și mi-a supravegheat apartamentul ore-n șir, poate chiar o zi sau două, în timp ce eu eram înăuntru și-mi scriam prețioasa cronică... M-a urmărit până la stația de metrou, m-a urmărit până la King’s Cross
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
m-am dus la apartamentul lui Findlay să văd ce hârtii furase. Nu-mi spuneau nimic nou. În schimb, am fost indignat sau uluit sau îngrijorat de scrisoarea Tabithei, iar față de dovada concretă pe care o aducea că le scrisese editorilor și îi implorase să-i furnizeze serviciile mele când eu nu nici măcar nu știam de existența ei, nu puteam decât să manifest in interes cât se poate de palid. Familia Winshaw și viețile lor crude, fantastice, înfometate de putere nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
familiei dumneavoastră, părți din care probabil ați citit. — A, domnul Owen! strigă Tabitha punând jos andrelele și bătând din palme încântată când auzi vestea. Mă întrebam dacă veți putea veni. Abia așteptam să vă cunosc. Desigur, v-am citit cartea - editorii mi-au trimis-o, după cum știți - și am citit-o cu mult interes. Trebuie să ne așezăm și să avem o lungă discuție despre ea. Trebuie. Thomas se ridică în picioare și arătă acuzator spre Michael. — Te țin minte. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
documentat: am fost cât se poate de dezamăgită. Autorul rata câteva probleme importante - nici măcar nu menționa, să-ți vină să crezi una ca asta, singurul său avantaj față de Spitfire, care este, după cum știi. grosimea aripilor.Chiar am scris o reclamație editorului, dar n-a fost publicată niciodată. Mă întreb de ce... Se lăsă o tăcere periculos de lungă și Michael își dădu seama că era din nou cu gândurile aiurea. — Despre revistă... — Scuză-mă, am tendința să fiu distrasă uneori. Revista. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lunga carieră de patolog a celui care le-a furnizat) - nu mi-a făcut nici o plăcere; dar publicul are dreptul să aibă acces și la cele mai dezagreabile amănunte ale acestui caz. E o chestiune de principiu, pe care noi, editorii, am fost mândri s-o susținem. M-am mai gândit, în calitatea mea de redactor, că sunt anumite pasaje în manuscrisul lui Michael, scrise pe un ton academic lăudabil, riguroase în perspectiva lor istorică și poate că ele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iveală o viață Întreagă de ședințe În sălile de sport. Poșete și pantofi pe care nu Îi văzusem niciodată purtați de oameni adevărați țipau de la o poștă Prada! Armani! Versace! din toate direcțiile. Auzisem de la prietenul unui prieten - asistentul unui editor la revista Chic - că din când În când produsele Își Întâlneau chiar În aceste lifturi producătorii - Întâlniri pline de emoție, la care Minuccia, Giorgio sau Donatella Își puteau admira din nou pantofii cu toc cui din vara lui 2002 sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
incredibilă ți se oferă. Miranda Priestly... A făcut o nouă pauză, tot pentru efect, de parcă ar fi făcut, mental, o plecăciune. — Miranda Priestly este cea mai influentă personalitate din lumea modei și, În mod clar, unul dintre cei mai mari editori de reviste din lume! Din lume! Ocazia de a lucra pentru ea, de a vedea cum editează revista și cum se Întâlnește cu scriitori faimoși și cu fotomodele, de a o ajuta să realizeze tot ceea ce realizează În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
reguli și elemente de logică. Treaba asta se dovedise cu mult mai dificilă decât Îmi Închipuisem. De unde era să știu că trebuia să explic cuiva care nu auzise niciodată de cea mai prestigioasă revistă de modă din lume - sau de editorul ei - ce poziție importantă ocupa Miranda? În cele patru scurte săptămâni de când lucram ca asistentă a Mirandei Îmi dădusem deja seama că exercitarea de presiuni și solicitarea unor favoruri făceau parte din slujbă, dar, de regulă, persoana pe care Încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trei minute cu ziarele! Cele două femei aflate În lift mi-au aruncat o privire Încărcată de dispreț și mi-am dat seama că urlasem. Mă scuzați, am zis În timp ce mă străduiam să-mi recapăt răsuflarea. Tocmai am aflat că editorul nostru e În drum spre birou și nu eram pregătiți, așa că toată lumea e un pic cam agitată. De ce mă justific față de femeile astea? — Dumnezeule, trebuie că lucrezi pentru Miranda! Stai să ghicesc. Ești noua asistentă a Mirandei, nu? Te cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bine educat, cu o carieră de succes, care să nu fi auzit vreodată de Miranda mă făcea foarte, foarte fericită. Aproape Încântată. Și, din fericire, el nu m-a dezamăgit. A ridicat din umeri și m-a privit curios. — E editorul revistei Runway, am zis eu coborându-mi vocea și am Început, plină de Încântare să mă descarc: și e cea mai mare cățea pe care am văzut-o În viața mea. Nici măcar nu cred că e ființă omenească. Aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
numeam eu. Eduardo, Uri, Jorge și Ahmed erau cei care ofereau un start cât de cât plăcut zilelor mele. Ei erau minunat de neafiliați la Runway, deși prezența fiecăruia dintre ei În viața mea avea drept unic scop Îndulcirea vieții editorului revistei. Nici unul dintre ei nu Înțelegea cu adevărat puterea și prestigiul deținute de Miranda. Micul dejun numărul unu avea să fie În drum spre Madison 640 În câteva secunde și era foarte posibil să trebuiască aruncat la gunoi. Miranda mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
telefon chiar pe șeful localului. — Ăă, OK, stai să văd dacă poate veni. Crede-mă pe mine, Kim, poate. Miranda Priestly e viața lui. — Andy, scumpa mea, ce mai faci? a suspinat Sebastian În receptor. Sper că mă suni pentru că editorul nostru preferat În materie de modă dorește să ia prânzul astăzi, nu? M-am Întrebat ce ar zice dacă i-aș spune Într-o zi că nu Miranda vrea prânzul, ci eu. De fapt, localul lui nu livra mâncare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Încuviințat cu mândrie din cap și s-a Întors, pentru că una din chelnerițe l-a bătut pe umăr și i-a Înmânat o sacoșă. A strigat - la propriu - de bucurie. — Ah-ha! Iată-l, un prânz preparat perfect pentru un editor perfect - și o asistentă perfectă, a adăugat el și mi-a făcut cu ochiul. — Mulțumesc, Sebastian, Îți suntem amândouă recunoscătoare. Am deschis sacoșa din bumbac natural, care aducea foarte mult cu cele űber-trăsnet de la Strand pe care și le atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mi s-au bulucit În cap. — De ce numai În octombrie? — Păi, nu e lipsită de ajutor acolo. Cei de la variantele italiană și franceză ale revistei Runway trimit Întotdeauna câțiva asistenți pentru Miranda și de multe ori o ajută chiar ceilalți editori. Dar cu ocazia prezentării colecțiilor prêt-à-porter din toamnă ea organizează o petrecere uriașă de Început de sezon, o petrecere despre care toată lumea zice că e cea mai super și mai grozavă dintre toate petrecerile anului. Eu mă duc numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tot ce‑ți stă În puteri să ajuți o persoană atât de uluitoare. Pentru că ea chiar este uluitoare, Andy - chiar este! M‑am gândit o clipă și am decis că avea dreptate. Miranda era, din câte Îmi dădeam seama, un editor cu adevărat fantastic. Nici un cuvințel nu ajungea În revistă fără a beneficia de aprobarea ei explicită și greu de obținut și nu pregeta să taie ceva și să pornească Întreg procesul de editare de la capăt, indiferent câte neplăceri provoca sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acestea erau doar câteva din plăcerile simple ale vieții distruse pe veci pentru mine. Scrisorile au fost, ca de obicei, nouăzeci și nouă la sută gunoi, chestii pe care Miranda nu avea să le vadă niciodată. Tot ce era adresat „Editorului“ mergea direct la personalul care edita Poșta redacției, dar mulți cititori Începuseră să fie deja ceva mai cunoscători și trimiteau scrisori adresate direct Mirandei. Îmi trebuiau cam patru secunde să le citesc În zigzag și să‑mi dau seama dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Poșta redacției, dar mulți cititori Începuseră să fie deja ceva mai cunoscători și trimiteau scrisori adresate direct Mirandei. Îmi trebuiau cam patru secunde să le citesc În zigzag și să‑mi dau seama dacă era vorba de o scrisoare adresată editorului Miranda, și nu de o invitație la un bal de caritate sau de vreo scurtă notiță din partea unei prietene de demult - pe astea le aruncam imediat. Azi erau tone de scrisori. Notițe scrise la repezeală de adolescente sau de casnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să fac o schimbare pozitivă și să mă uit În oglindă și să Îmi placă sânii mei și fundul meu pentru că arată ca al fotomodelelor din cea mai bună revistă din lume!!! Miranda, știu că ești o persoană minunată și editor de revistă de modă și că mă poți transforma Într‑o persoană nouă și mai frumoasă și, crede‑mă, ți‑aș fi pe veci recunoscătoare pentru asta. Dar dacă nu mă poți face o persoană nouă, poate poți să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Klein, prea puțin apreciată la valoarea ei, sugestie la care ei au pufnit de indignare și mi‑au Înmânat produsul Judith. Stef Încă stătea pe gânduri dacă trebuie să port un colier sau un pandantiv, iar Allison, nou promovata beauty editor, vorbea la telefon cu manichiurista care venea la birou În situații de urgență. — O să ți se facă manichiura În sala de ședințe la ora 4:45, mi‑a comunicat Allison când am răspuns la telefon. Porți o rochie neagră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]