9,565 matches
-
alți actori decât cei cărora li se consacrase cu naivitate. Acest fapt ar duce tocmai la împotmolirea în iluzia de simetrie vehiculată de acest tip de acțiune, adică posibilitatea efectivă a unei reciprocități a schimbului care ar aboli ca prin farmec raporturile simbolice de dominare la scară internațională. Pentru a măsura fenomenele care se dezvăluie prin intermediul acestei intervenții, trebuiau dimpotrivă avute în vedere cadrele în care aceasta ia naștere și se desfășoară și să se analizeze condițiile și implicațiile conjugării lor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
levuri izolate; identificarea speciilor de levuri izolate și întocmirea colecției de laborator. 1 1. ISTORICUL VIȚEI DE VIE ȘI A VINULUI PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA Dintre binefacerile oferite cu generozitate de natură, podgoria - acest izvor de bogăție și farmec - s-a afirmat de milenii spre încântarea tuturor generațiilor. Din tot ce se încarcă cu vrajă sub razele lunii - scrie Geo Bogza - parcă nimic nu devine atât de mult un teritoriu plin de taină, fără nici o asemănare cu ceea ce a
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
semiconștient convins că toată lumea acționează în felul acesta și că ceea ce contează este s-o faci mai eficient decât ceilalți" (p. 56). Pentru el, iubirea joacă un rol neglijabil. Ceea ce contează este să aibă "o pereche eminamente avantajoasă, al cărei farmec, prestigiu social sau avere să-i poată întări propria poziție. Nu vede niciun motiv pentru care să aibă considerație față de ceilalți" (ibidem). Fiecare să-și aibă grijă de sine. Comparând tipul iubitor, supus și cel agresiv, dur, autoarea scrie: "În timp ce
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în operele lor sentimentul cosmic, titanismul. Fantasticul poate fi raportat și la sintagma științificofantastic, înțeleasă ca o para-știință. Lumile posibile S.F. sunt hiperbolice, cu savanți și mașini năzdrăvane, cu existențe întemeiate pe ipoteza unei inovații oarecare, lumi care au un farmec pur cerebral. Paradoxal, neverosimilul provine din absolutizarea științei, din supralicitarea rațiunii și logicii, iar fantasticul presupune, însă, introducerea altor lumi posibile în acest univers. Proza poetică și alegorică reprezintă o altă abordare a literaturii fantastice, recurgându-se la două procedee
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
țină taina ascunsă, este descoperit de cerșetoare; pipăindu-l în somn, dă peste semnele neîndoioase ale naturii lui, coada și cele două cornițe; cerșetoarea, la rândul ei, ,,era o fată de-mpărat mare, care, de mititică se dedase la știința farmecelor și la meșteșugul vrăjitoriei, și, pentru păcatele ei, fusese blestemată să se preschimbe în hodoroagă cerșetoare și să nu și mai ia înfățișarea ei de mai-nainte decât atunci când o putea păcăli pe dracul, ba încă, și atunci, numai pe
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de puterea satanică, care-l luase în stăpânire. Mânjoloaia pare a fi o vrăjitoare, care i-a luat mințile, folosindu-se de intermediul diavolului; ispita femeiască s-a exercitat asupră-i cu acele forțe ale subconștientului care țin de magie. Farmecul degajat de această capodoperă nuvelistică își trage esența tocmai din suprema victorie a spiritului de sinteză caragialian. Acesta este și substratul aprecierilor superlative de care se bucură din partea criticii: ,,Localizarea este pregătită cu un simț al culorilor și accentelor care
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
hangiței, la legenda ce-o învăluie. În acest mod pregătit sufletește, într-o uitare deplină de sine, precum un alt Ulise, un Ulise al spațiului balcanodunărean, eroul nostru se trezește la han, unde, hangița îl prinde cu totul în mrejele farmecului său. Și de această dată irezistibila forță de atracție a femeii se concentrează mai ales în privire. Cu totul fascinat de chipul veșnic tânăr, tânărul bărbat nu-și poate reprima impulsul de a recunoaște pe față că însușirea aceasta îl
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
circulație atât în literatura europeană, cât și în eposul popular autohton; astfel hanul, ca loc al acțiunii, unde, aduși din toate părțile apar oameni de toate genurile, capabili a provoca surprize de neuitat, și personajul feminin al hangiței, care, prin farmecul ei ,,mitic’’, provoacă și polarizează stările afective, nu o dată pasionale, cărora călătorii le cad victimă cu voluptoasă uitare de sine. Toate amănuntele din care se construiește însuși planul acestor invocații presupus magice ale Mânjoalei sunt reproduse după gura lumii, reverberând
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lipsa icoanelor, pentru că ,,prăsesc păduchi de lemn’’, ,,femeie curată !’’, cotoiul din cameră și iedul de pe drum, căciula în care Mânjoala se uită adânc. Întreg misterul cultivat în povestirea caragialiană (situație, probabil, unică în întreaga operă a scriitorului) este emanația contaminantului farmec feminin degajat de stăpâna hanului. Presupusa ,,vrăjitorie’’ a hangiței exprimă la modul superlativ tulburătoarea ei feminitate și, astfel, enunță tema realist-psihologică a povestirii. Noutatea constă în faptul că, spre a situa respectivul atribut între parametrii superlativului absolut, pe de altă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
dezvăluit de șirul întâmplărilor circumscrise episodului următor, rătăcirea eroului în timpul nopții incidentele își divulgă esența malignă. Scopul ,,relecturării’’ este acum de a identifica chipul în care se manifestă fenomenul de sublimare a gestului înscris în arsenalul strategiei erotice, cu inimitabil farmec mânuit de hangiță, în act ezoterico vrăjitoresc deliberat. Însă nici acum operația nu este ușor de realizat. Obstinanta prezență a cotoroanței, răspunsul în doi peri dat de hangiță întrebării cu privire la absența din odaie a icoanelor, intempestivele apariții și dispariții ale
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-și de strania întâmplare într-o noapte de iarnă, care coincide cu arderea hanului, până-n temelie, incendiul ,,îngropând pe biata cocoana Marghioala, acu’ hârbuită, sub un morman uriaș de jăratic’’. Sfârșit de o adevărată vrăjitoare, care ispitise, cândva, cu satanicele farmece, și pe bătrânul Iordache. Când, după moartea Mânjoalei, pocovnicul Iordache explică aceste amănunte ca pe un meșteșug vrăjitoresc, povestitorul rămâne sceptic: ,,dacă e așa, pocovnice, atunci dracul te duce, se vede, și la bune...’’. În acest moment ni se mai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
meșteșug vrăjitoresc, povestitorul rămâne sceptic: ,,dacă e așa, pocovnice, atunci dracul te duce, se vede, și la bune...’’. În acest moment ni se mai dezvăluie un element, și anume: ,,Polcovnicu o ținea într-una că în fundul căciulii îmi pusese cocoana farmece și că iedul și cotoiul erau totuna...’’, explică simbolul magic însuși povestitorul. În momentul când propune un ,,final deschis’’, prozatorul împinge la ultimele consecințe tehnica fantasticului, aruncând în acest mod definitiv vălul ambiguității revelatoare. Întreaga idee din final este că
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
că actorii își construiesc activ destinul, încât validitatea determinismelor stricte (economice, tehnologice, sociale, biologice) pare problematică" (Anselm Strauss, 1992, p. 247). • Irenism și irealism Această obliterare a apartenențelor de clasă provoacă totuși o viziune "încântată" a socialului, debarasată ca prin farmec de structurile obiective, în special în dimensiunea lor conflictuală. Descrierea interacțiunilor n-ar fi suficientă. Această critică fusese deja formulată de Bourdieu (1971), într-un articol care-i reproșa lui Weber însuși că nu descrisese starea pozițiilor obiective în câmpul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
focul judecății viitoare și al osândei celei veșnice care e rânduit celor nelegiuiți. Dar de ce întârzii? Fă ce vrei!”. Acestea și alte multe zicându-le, fericitul Policarp „s-a umplut de curaj și de bucurie, iar fața lui strălucea de farmec încât nu numai că nu rămăsese doborât de atâtea amenințări, ci dimpotrivă tocmai proconsulul a fost cel care și-a ieșit din fire”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a patra, XV, 23-25, p. 161-162. footnote>. Istoricul Casiodor ne
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
adevărata răsplată, sănătatea fizică și morală, fericirea adevărată" (R.M. du Gard). Toate felurile de muncă își au pitorescul lor. Un om care muncește este totdeauna interesant. Orice om care muncește este nobil pentru că în muncă stau sănătatea, cinstea, puterea și farmecul vieții. Trebuie să-ți iei cât mai multe îndeletniciri ca să-ți poți face viața suportabilă. Ce am deveni dacă ne-am pierde timpul? "Cu cât înaintez în cariera vieții, cu atât găsesc mai necesară munca; cu timpul, devine cea mai
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
se pune problema spațiului, a pretențiilor autorului, a dificultății definirii unor elemente etc. Un asemenea termen este și cel pe care-l propunem. Dicționarele sunt decorative, nu te obligă să le citești, fascinează și înspăimântă, promit totalitatea, trezesc apetituri, captivează. Farmecul unui dicționar "clasic" constă în senzația de materialitate, de tactilitate, de olfacție a tiparului. Bucuria este satisfacția născută din imaginea unui lucru trecut, înregistrat împotriva în-doielilor noastre, exprimând o expansiune sufletească, o trecere a omului de la o mai mică la
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
strădaniile lor. Este ființa care poate fi filonul inspirațiilor artistice, al admirației și curiozității celei mai vii pe care tabloul vieții îl poate oferi celui care este în stare de a contempla. Este un joc de ape alcătuit din toate farmecele naturii adunate într-un singur tort (Ch. Baudelaire). Bucuria vieții amoroase efective începe să scadă, până rămâne numai veleitatea fără împlinire. Dar înțeleptul trebuie să-i învețe și pe alții să se bucure de ce au și să nu se întristeze
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
senzuală precum cea conferită de sâni. Considerat o temă permanentă a artei, corpul uman este studiat începând cu anatomia și antropologia și terminând cu estetica și istoria artei. Se situeză la răscrucea științelor naturii cu disciplinele estetice. Frumusețea văzută ca farmec plastic obiectiv nu este cea care fixează entuziasmul. Ea este artistică, estetică, obiect al admirației, dar nu al iubirii. Desăvârșirea plastică nu provoacă iubirea. Constituind o promisiune a plăcerii, sânul este un incitator erotic major. Chiar femeile de-clară că
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
dar tocmai pentru că îți răpește orice speranță, el nu are cum să fie iubit. Or, filozofii sânt aducătorii relei-vestiri. Nelăsîndu-ne să ne desprindem de "solul fenomenal" și de "tărîmul experienței", pentru a ne avânta către zeii trimițători de semne, către farmecul coincidențelor și către o eternitate improbabilă, ei seamănă cu guvernantele bătrâne al căror suflet este prea uscat pentru a avea acces la lumea magică a copilului pe care îl țin de mână. Ca și copilul, omenirea vrea să fie dusă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o săgeată bine orientată, atinsesem ținta. S-ar părea că ideea mea era atât de bună încît, pusă cât de puțin la lucru, își epuizase domeniul și mijloacele lui. La capătul cărții mele filozofia se topise și dispăruse ca prin farmec. Armura ei, cu care treceam cu un pas sigur prin viață (filozofii au fost întotdeauna infatuați), s-a desfăcut din cheotori și m-am pomenit, golit de orice superstiție, singur față în față cu mine, cu suflețelul meu, neștiind încotro
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
crocantă, familia din Karlsruhe, cu fiul zărghit, incapabil să piardă la "Yams"), escapada pariziană, masa cu Horia la mensa, plonjonul experimental la un film porno, în timpul căruia tu ai adormit, Scarsdale-ul și câte și mai câte. Ești sigur că ― dincolo de farmecul retro ― vârsta aceea trebuie regretată? În ce mă privește sânt invidios numai pe timpul pe care îl aveam atunci dinainte și pe care acum nu-l mai am. Pe scurt, regret că nu mai am astăzi viitorul de atunci. În rest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un iepure de dimineață Flămând pe vară sosii la tine: Cu ce plăcere toți m' ospătară, Bătrâni și tineri! - Dar cel jurat Cu alți doi marturi mă apucară "Să ispășească câte - am stricat". Adio scumpă, și mult dorită Sălășluire de farmec plină, Unde departe de - orice ispită Dulcea mea viață petreceam lină. Tinere crânguri, păduri bătrâne, De - aici plec iată, și nu mai viu; Inima-mi însă cu voi rămâne Și... "o pulpană, de anteriu". A scris și mai multe poezii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
luând vânătoarea din anticitate, din evul-mediu, din vremea modernă, tablouri vii ce urmează când cu răpeziciune, când încetinel, îmbrăcate într-o melancolică descripție, până ce sfârșești cartea, fără să știi cum ai ajuns la capătul ei. Limba e curată și are farmecul noutății. O mulțime de cuvinte și forme idiomatice, până {EminescuOpIX 107} acum scrise puțin sau de fel, dar a căror origine întăritoare este limba poporului nostru, fac cartea prețioasă și din punct de vedere lexical; citațiile arată gustul și cultura
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
despre cuprinsul și forma lor și în urmă totuși reproducerea se însărcinează cel puțin parțial cu icoana operei, de aceea, urmând acest vechi și comod obicei, reproducem cap. X și XI mai în întregimea lor. În ele se vor găsi: farmecul limbei, modul de-a scrie și de-a adnota a autorului precum ș-o frumoasă poveste. [1 aprilie 1875 ] TURCIA ["ZIARULUI "TIMES" I SE TELEGRAFIAZĂ... "] Ziarului "Times" i se telegrafiază din Paris că deja cabinetul englez au răspuns la memorandul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tuturor dramaticilor francezi. Ei au "esprit ", simțământ nu. Cetitorul va vedea ușor cumcă planul piesei nu lasă nimic de dorit, căci ne interesează pân-la scena din urmă; dar tot ce înfrumusețează și constituie meritul nepieritor al unei piese: caracterizarea energică, farmecul limbei, c-un cuvânt poezia-i lipsește. O proză elegantă, nimic mai mult. Intriga e purtată aici de Iliada frumos - povestitorului Homeros și de-o carte de joc. Din punctul de vedere al "curățeniei " recunoaștem și lăudăm alegerea piesei. Nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]