7,253 matches
-
înainte. Pe între teritoriul Franței, grupuri coordonate ale luptătorilor rezistenței au declanșat un val de sabotaje. Au fost tăiate comunicațiile, au fost atacate transporturile pe cale ferată, pe șosele. Au fost distruse turnuri de apă și depozite de muniție. Mai multe garnizoane germane au fost atacate. Din regiunea Normandiei au fost transmise Aliaților ultimele informații despre pozițiile defensive germane. Acțiunile armate ale rezistenței au dus la pierderea de numeroase vieți din ambele tabere. În iunie și iulie, în luptele din Masivul Vercors
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
știm unde rezidau ispravnicii județului Prahova, de atunci încolo ei stăteau sigur aici, unde îi găsește Sulzer, într-o „căsuță țărănească". Dar Ploieștiul, în aceste aproape două secole, a fost nu numai un nou centru economic, ci și unul ostășesc, garnizoană de „"roșii"” și „"călărași"”. Mai puțini, dar mai vechi, erau roșii, „"breasla de curteni"”, recrutați dintre micii boieri sau dintre urmașii acestora, unii dobândind pentru diverse merite titlul și funcția de mic dregător (pe care nu le puteau transmite urmașilor
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
care nu le puteau transmite urmașilor) și care luptau, în timp de război, cu echipamentul și calul lor, în cetele boierești sau domnești, în Ploiești. Probabil că existau astfel de curteni înainte de domnia lui Mihai Viteazul, dar așezarea a devenit garnizoană a roșiilor abia odată cu domnia lui. Slujitorii, ceilalți războinici de țară, apăruseră la sfârșitul secolului al XVI-lea, dar se pare că Mihai Viteazul este adevăratul creator al breslelor de dorobanți și călărași, recrutați de obicei dintre țăranii liberi care
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
la sfârșitul secolului al XVI-lea, dar se pare că Mihai Viteazul este adevăratul creator al breslelor de dorobanți și călărași, recrutați de obicei dintre țăranii liberi care își vânduseră pământul și care deci puteau fi mutați acolo unde era garnizoana. La Ploiești, unde oamenii deveniseră liberi (dacă nu fuseseră chiar înainte de 1597), dar unde moșia orașului era foarte mică, mulți locuitori au fost nevoiți să devină oșteni, printre ei și meșteșugari sau țărani nou aduși aici. Se poate afirma că
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
dacă nu fuseseră chiar înainte de 1597), dar unde moșia orașului era foarte mică, mulți locuitori au fost nevoiți să devină oșteni, printre ei și meșteșugari sau țărani nou aduși aici. Se poate afirma că, oficial sau nu, Ploieștiul a devenit garnizoana de călărași odată cu înființarea lui ca oraș. Călărașii, al căror număr a crescut în prima jumătate a secolului al XVII-lea, prestau serviciu, ca și ceilalți slujitori, în armată pe timp de război, în administrație în timp de pace, unii
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
l-a invitat tot pe Ahmad, sultanul din dinastia gelairidă, fiindcă nu avea legitimitate conform concepțiilor orientale medievale, numai că sultanul nu voia să accepte protectoratul Qaraqoyunlu. Când Qara Yusif a părăsit Tabrizul pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana sa, cheamă în ajutor pe Șirvanșah. Înainte de a ajunge armata Șirvanului Qara Yusif înfrânge oastea lui Ahmad în apropierea Tabrizului (30 august), unde ultimul a fost ucis, acesta fiind ultimul suveran din dinastiei Djelairizilor (1341-1410). În locul statului respectiv s-a
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
a afectat situația din Azerbaidjan. În provinciile Tabriz, Maragha, Karabah ș.a. au început răscoale ce au creat o posibilitate rară pentru Ibrahim I să-i alunge pe străini din țară și s-o unească sub autoritatea să. Oastea Șirvanului lovind garnizoanele timuride a ocupat o mare parte din Azerbaidjan, Karabah și Gandja. În primăvara anului 1406 la Tebriz începe o revoltă antitimuridă sub conducerea tamgaciului (șef al colectorilor de impozite) Ahi Qassab ("ahi" este membru al frăției meșteșugarilor orășeni, iar "qassab
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
în oraș invită tot pe Ahmad, sultanul din dinastia gelairidă, fiindcă nu avea legitimitate conform concepțiilor orientale medievale, numai că sultanul nu voia să accepte protectoratul Qaraqoyunlu. Cand Qara Yusif a părăsit Tabrizul pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana să, cheamă în ajutor pe Șirvanșah. Înainte de a ajunge armata Șirvanului Qara Yusif înfrânge oastea lui Ahmad în apropierea Tabrizului (30 august), unde ultimul a fost ucis, acesta fiind ultimul suveran din dinastiei Djelairizilor (1341-1410). În locul statului respectiv s-a
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
în oraș invită tot pe Ahmad, sultanul din dinastia gelairidă, fiindcă nu avea legitimitate conform concepțiilor orientale medievale, numai că sultanul nu voia să accepte protectoratul Qaraqoyunlu. Când Qara Yusif a părăsit Tabrizul pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana sa, cheamă în ajutor pe Șirvanșah. Înainte de a ajunge armata Șirvanului Qara Yusif înfrânge oastea lui Ahmad în apropierea Tabrizului (30 august), unde ultimul a fost ucis, acesta fiind ultimul suveran din dinastiei Djelairizilor (1341-1410). În locul statului respectiv s-a
Qara Yusif () [Corola-website/Science/309217_a_310546]
-
a arestat pe Stülpnagel. Complotiștii mai puțin hotărâți s-au grăbit să schimbe tabăra. În luptele care au izbucnit la Bendlerblock între ofițerii loiali lui Hitler și complotiști, Stauffenberg a fost rănit. Până la ora 23:00, Fromm recâștigase controlu asupra garnizoanei și prin acțiuni prin de zel a încercat să-și salveze pielea. Beck s-a sinucis, exemplul lui fiind urmat de alți conspiratori. Fromm a declarat că a organizat o curte marțială cu un singur membru (el însuși!) și i-
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
el însuși!) și i-a condamnat la moarte pe Olbricht, Stauffenberg și alți doi ofițeri. La zece minute după miezul nopții, cei patru au fost executați în curte. La ora 0:30, trupele SS conduse de Otto Skorzeny au ocupat garnizoana și au oprit restul execuțiilor. Fromm a plecat să-l viziteze pe Goebbels ca să pretindă că a fost cel care a înăbușit complotul, numai că a fost arestat. În săptămânile care au urmat, Gestapoul a arestat pe toți cei care
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
din Berlin au început să schimbe unul după altul tabăra. La Bendlerblock au izbucnit lupte între susținătorii complotului și și cei care se opuneau continuării lui. În timpul luptelor, Stauffenberg a fost rănit. Până la 23:00, Fromm a recâștigat controlul asupra garnizoanei, sperând ca prin zelul arătat să-și salveze pielea. Beck s-a sinucis, exemplul lui fiind urmat de mai mulți alți complotiști. Fromm a declarat că a instituit o curte marțială cu un singur membru - chiar el - și i-a
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
acestora. Într-o altă lucrare de referință, numărul localităților militarizate în întregime este de 22 iar a celor "amestecate"(parțial), de 60, pentru ca o altă sursă să indice doar 79 de localități militarizate. În 1851, la data desființării regimentului sediile garnizoanelor au fost: Funcțiile ofițerilor: Funcțiile speciale ale civililor: Anterior anului 1851, an ce marchează desființarea regimentelor grănicerești din cadrul Graniței Militare Transilvănene, fiecare comună grănicerească a fost chemată să se pronunțe în ce privește folosirea pe viitor a "Fondului de montură". Majoritatea dintre
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
se retragă. Comandantul Armatei a 3-a Panzer a reușit cu greu să-l hotărască pe Hitler să renunțe la această ultimă decizie. Până seara, forțele sovietice începuseră deja să cucerească orașul, iar Gollwitzer a ordonat în cele din urmă garnizoanei să se retragă, în ciuda ordinelor explicite ale OKH-lui, care cereau continuarea rezistenței. Până pe 27 iunie, Corpul al 53-lea fusese dispersat, cei mai mulți dintre cei 30.000 de soldați ai acestui corp fiind uciși sau luați prizonieri. Un grup de câteva
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
a rămas în mâinile unei persoane numite direct de monarh. Postul se acorda de regulă unei persoane de mare importanță, care nu putea fi permanent la castel din cauza altor îndatoriri. Deși conetabilul era încă însărcinat cu administrarea castelului și a garnizoanei sale, încă dintr-o perioadă timpurie el a avut un subordonat care să-l ajute: locotenentul Turnului. Conetabilii aveau și îndatoriri civice legate de oraș. De regulă, lor li se preda controlul asupra orașului și erau responsabili cu colectarea taxelor
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
dar domnia sa s-a dovedit nepopulară în rândurile multora dintre baronii săi, care s-au unit împotriva sa. În 1214, în timp ce regele era la Castelul Windsor, Robert Fitzwalter a venit cu o armată în Londra și a asediat Turnul. Deși garnizoana era redusă numeric, Turnul a rezistat și asediul a fost ridicat după ce Ioan a semnat Magna Carta. Regele și-a încălcat însă promisiunile de reformă, ceea ce a dus la izbucnirea Primului Război al Baronilor. Chiar și după ce s-a semnat
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
ridicat după ce Ioan a semnat Magna Carta. Regele și-a încălcat însă promisiunile de reformă, ceea ce a dus la izbucnirea Primului Război al Baronilor. Chiar și după ce s-a semnat Magna Carta, Fitzwalter a continuat să controleze Londra. În timpul războiului, garnizoana Turnului a trecut de partea baronilor. Ioan a fost detronat în 1216 iar baronii au oferit tronul Angliei prințului Ludovic, fiul cel mai mare al regelui Franței După moartea lui Ioan în octombrie 1216 însă, mulți au început să-l
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
pe construcția unui nou depozit, astăzi denumit Armureria Nouă, în curtea interioară. În secolul al XVII-lea au existat planuri de lărgire a fortificațiilor Turnului în stilul "trace italienne", dar nu s-a acționat niciodată în această direcție. Deși dotările garnizoanei au fost ameliorate prin adăugarea primelor cazărmi special construite pentru soldați („Cazarma Irlandeză”) în 1670, spațiile de locuit erau încă într-o stare precară. La accederea pe tron a dinastiei de Hanovra, situația membrilor acesteia era nesigură și, ținând cont
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
încă parte integrantă a fortificațiilor castelului, astfel că în 1830 conetabilul Turnului, ducele de Wellington, a ordonat o operațiune amplă de curățare a circa un metru de depuneri. Aceasta nu a prevenit însă izbucnirea în 1841 a unei epidemii în garnizoană din cauza proastei aprovizionări cu apă, epidemie soldată cu mai mulți morți. Pentru a preîntâmpina alte probleme de sănătate ce ar putea fi provocate de șanțul insalubru, s-a ordonat ca acesta să fie drenat și umplut cu pământ. Lucrările au
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
saborajului” lor, numeroși greviști au fost deportați în lagărele de concentrare germane. Soldații italieni care au refuzat să coopereze cu "Wehrmachtul" după semnarea armistițiului cu Aliații sunt considerați eroi ai rezistenței. De exemplu, după semnarea armistițiului cu Aliații în 1943, garnizoana italiană din Cefalonia a refuzat să coopereze cu germanii, mai mult chiar, au luptat cu germanii fiind în cele din urmă siliți să se predea. Șase mii de supraviețuitori italieni ai garnizoanei au fost împușcați. Constituția Italiei din 1948 proclama
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
exemplu, după semnarea armistițiului cu Aliații în 1943, garnizoana italiană din Cefalonia a refuzat să coopereze cu germanii, mai mult chiar, au luptat cu germanii fiind în cele din urmă siliți să se predea. Șase mii de supraviețuitori italieni ai garnizoanei au fost împușcați. Constituția Italiei din 1948 proclama Republica Italiană ca fiind " „based on the Resistance”". La început, mișcarea era compusă din trupe independente, formată spontan din membri ai partidelor politice scoase în afara legii de regimul fascist sau din ofițerii
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
necesar. Sarazinii știau că nu puteau să-i învingă pe cruciați dacă aceștia rămâneau în castelele lor sau în orașe fortificate ca Acra, Kerak sau Tir. Pentru a-i nimici, trebuiau să-i atragă într-o bătălie generală. Apoi, după ce garnizoanele ar fi fost lichidate, puteau să cucerească castelele cu ușurință. În 1187, Saladin invadează Regatul Ierusalimului, sperând să exploateze disensiunile din rândul creștinilor. Regele creștin Guy de Lusignan era un slab care dobândise tronul printr-un șiretlic și a cărui
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
ambii războinici capabili, dar comandanți impetuoși. Saladin trebuia să-l atragă pe Guy în câmp liber, departe de sistemul de apărare al castelului. Sultanul hotărăște să asedieze orașul Tiberias, știind că acesta era practic lipsit de apărare, deoarece Guy micșorase garnizoanele castelelor din întreaga țară pentru a aduna armata regală la Saffuriya. Tiberias era proprietatea lui Raymond de Tripoli, aflat în rândurile armatei regale, în timp ce soția sa, contesa Eschiva, se afla în orașul apărat de o mică garnizoană. Dacă Eschiva ar
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
deoarece Guy micșorase garnizoanele castelelor din întreaga țară pentru a aduna armata regală la Saffuriya. Tiberias era proprietatea lui Raymond de Tripoli, aflat în rândurile armatei regale, în timp ce soția sa, contesa Eschiva, se afla în orașul apărat de o mică garnizoană. Dacă Eschiva ar fi solicitat ajutorul regelui, Guy nu ar fi avut altă alternativă decât să se conformeze. Când din Tiberias a pornit mesagerul cu cererea de ajutor spre Saffuriya, Saladin l-a lăsat să treacă. Între timp, sarazinii ocupaseră
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
colonie să fie un loc de mutare al debitorilor englezi din Anglia, respectiv de stabilire al "săracilor meritorii" (conform originalului, "the worthy poor"). Un alt motiv era crearea unui fel de "stat tampon" (conform, "buffer state") sau a unei "provincii garnizoană" (conform, "garrison province"), care ar fi urmat să apere partea sudică a coloniilor britanice de Florida spaniolă (conform, Spanish Florida). Ar fi urmat, de asemenea, să prevină sclavii să scape din provincia South Carolina pentru a ajunge în Florida, unde
Provincia Georgia () [Corola-website/Science/310844_a_312173]