6,556 matches
-
coasa zeului Kronos (Unicode: Planeta este compusă din hidrogen și proporții mici de heliu și alte elemente. Structura internă a planetei constă într-un miez de piatră și gheață, înconjurat de un strat gros de hidrogen metalic și un strat gazos exterior. Atmosfera este blândă, deși multe caracteristici intense pot apărea. Vânturile de pe Saturn pot atinge viteze de 1,800 km/h, mult mai rapide decât cele de pe Jupiter. Are un câmp magnetic a cărui putere este un intermediar între cea
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
într-o măsură mai mică. Saturn este singura planetă din Sistemul Solar mai puțin densă ca apa. Deși miezul planetei este mai dens ca apa, densitatea specifică obișnuită a lui Saturn este de 0.69 g/cm3 datorită atmosferei sale gazoase. Saturn cântărește doar cât 95 de Pământuri, comparativ cu Jupiter, care are masa de 318 ori mai mare decât a Terrei, dar mai mare doar cu 20% decât Saturn. Deși nu sunt informații directe despre structura internă a planetei, se
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
heliu. Miezul este similar în compoziție cu cel al Pământului, însă mai dens. Deasupra miezului se află un strat gros de hidrogen metalic, urmat de un strat de hidrogen lichid și heliu, iar în spațiul exterior la 1000 km atmosfera gazoasă. Sunt prezente si urme de gheață. Regiunea miezului este estimată a fi egala cu 9-22*masa Pământului. Saturn are un miez fierbinte, estimat a avea temperatura de 11,700 °C si radiază energie de 2,5 ori mai multă decât
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
Stelele sunt compuse din plasmă, compoziția lor fiind formată în mare parte din nuclee de hidrogen și heliu. În plasma stelară se găsesc de asemenea și cantități mici de oxigen, carbon, neon și azot. Stelele emană și elemente în formă gazoasă, iar pe parcursul evoluției lor și din cauza fuziunilor atomice permanente apar în cosmos și cantități mici de elemente mai grele și chiar metale. Soarele este cea mai apropiată stea de Pământ, aflându-se la "doar" 150 de milioane de km. El
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
unitar. Proprietățile amestecului(concentrația, temperatura, densitatea etc) pot fi distribuite uniform în întregul volum doar în absența fenomenului de difuzie sau în urma încheierii acestuia. În genere, substanța prezentă în cantitatea majoritară este considerată solvent. Solvenții pot fi sub o formă gazoasă, lichidă sau solidă. Unul sau mai multe elemente prezente în soluție, dar care nu coincid cu solventul se numesc solvați. Este obligatoriu ca soluția să aibă aceeași stare de agregare. Dacă solventul este un lichid, atunci atât gazele, cât și
Soluție () [Corola-website/Science/317021_a_318350]
-
lucru în instalații frigorifice sau pompe de căldură, ce suferă reversibil schimbări de fază de la gaz la lichid, transportând astfel căldura de la un mediu la altul. Transferul de căldură se face prin încălzire, vaporizare (trecerea din stare lichidă în stare gazoasă preluând căldură) și apoi prin răcire și condensare (trecerea din stare gazoasă în stare lichidă cedând căldură) la temperaturi scăzute sau ale mediului ambiant. Proprietățile termodinamice dorite la un agent frigorific sunt: punct de fierbere sub temperatură țintă, presiune de
Agent frigorific () [Corola-website/Science/317568_a_318897]
-
de fază de la gaz la lichid, transportând astfel căldura de la un mediu la altul. Transferul de căldură se face prin încălzire, vaporizare (trecerea din stare lichidă în stare gazoasă preluând căldură) și apoi prin răcire și condensare (trecerea din stare gazoasă în stare lichidă cedând căldură) la temperaturi scăzute sau ale mediului ambiant. Proprietățile termodinamice dorite la un agent frigorific sunt: punct de fierbere sub temperatură țintă, presiune de vaporizare cât mai apropiată de presiunea atmosferică, presiunea de condensare cât mai
Agent frigorific () [Corola-website/Science/317568_a_318897]
-
a fost partenerul de discuții și consultații competente ale tinerilor experimentatori Vlad și Nemeș. Ionescu-Pallas a obținut gradul de doctor în fizică în anul 1971 cu teza "Deplasări izotopice în spectrele atomice". În anii 1970-1974 a condus Laboratorul de lasere gazoase și holografie de la Institutul Central de Fizică, care era același Institut cu o nouă denumire și cu orientare strict experimentală. În acest timp Ionescu-Pallas a inițiat un curs de fizică a laserilor în 5 volume (publicație internă), și care i-
Nicolae Ionescu-Pallas () [Corola-website/Science/317630_a_318959]
-
pe Pământul primitiv (timpuriu) o atmosferă, care conținea elementele chimice, care sunt constituenții structurilor ființelor vii. În 1953 pentru a verifica relevanța acestei teorii, a imaginat o experiență fizico-chimică. El a combinat mai multe gaze, printre care metan (CH ), amoniac gazos (NH), hidrogen (H), care a fost barbotat într-un balon umplut cu apă (HO). El a încălzit apoi balonul de sticlă până când amestecul a început să fiarbă, vaporii trecând apoi într-un balon printr-o coloană de condensare. Ajungând în
Stanley Miller () [Corola-website/Science/317833_a_319162]
-
unui m de gaz natural se produc teoretic cca. 1,6 kg de apă sub formă de vapori, iar prin arderea unui kg de combustibil lichid cca. 1,1 kg. Evacuarea la coș a acestor vapori de apă sub formă gazoasă implică aruncarea în atmosferă a căldurii lor latente de vaporizare, care este cca. 12 % din puterea calorifică superioară a gazului metan, respectiv de cca. 6 % puterea calorifică superioară a combustibilului lichid. În practică, cantitățile de condensat obținute sunt ceva mai
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
câteva atmosfere, iar temperatura la 40-100⁰C. Această parte din atmosferă este probabil plină de nori ce conțin acid sulfuric, dar chiar și aceștia reprezintă un posibil avantaj al colonizării, fiind o posibilă sursă de apă. Ar fi posibilă colonizarea marilor gazoși prin orașe plutitoare în atmosfera lor. Încălzind baloane de hidrogen mase mari ar putea fi suspendate la nivelul unei gravitații terestre. Jupiter este cel mai puțin favorabilă colonizării datorită gravitației uriașe, radiațiilor și a vitezei de lansare mari. Coloniile acestea
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
6 februarie 1804) a fost un teolog, chimist, pastor dizident, educator și filozof natural și filozof al politicii englez, care a scris peste 150 de lucrări. Lui Priestley îi este atribuită descoperirea oxigenului, pe care l-a izolat sub formă gazoasă, cu toate că și Carl Wilhelm Scheele și Antoine Lavoisier au revendicat, de asemenea, această descoperire. Carl Wilhelm Scheele, și el partizan al teoriei flogisticului, a revendicat descoperirea „oxigenului”, dar cel care a identificat și a dat oxigenului numele actual a fost
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
descoperirea „oxigenului”, dar cel care a identificat și a dat oxigenului numele actual a fost chimistul francez Antoine Lavoisier, părintele chimiei moderne și demistificatorul teoriei flogisticului. Pe timpul vieții sale, reputația științifică a lui Priestley s-a bazat pe „descoperirea” apei gazoase, pe scrierile sale din domeniul electricității și pe descoperirea și studierea de către el a unor „aere” (gaze), cel mai cunoscut fiind cel denumit de Priestley „aerul deflogisticat”. În ceea ce privește activitatea sa ca teolog, a încercat să combine teismul, determinismul și materialismul
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
iar apoi pe el însuși, scriind apoi că aerul nou fost „de cinci sau șase ori mai bun decât aerul comun având în vedere respirația, inflamați și, cred eu, orice altă utilizare a aerul atmosferic comun.” El a descoperit oxigenul gazos (O). Priestley a adunat schița sa referitoare la oxigen și alte schițe într-un al doilea volum al "Experiments and Observations on Air", pe care l-a publicat în 1776. El nu a evidențiat descoperirea „aerului deflogistica” (lăsând-o pentru
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
a concluzionat că aerul poate trece prin mai multe substanțe decât credea el la început. Concluzia aceasta a fost „contrară cu toate principiile hidrostaticii cunoscute”. Această descoperire, împreună cu munca sa timpurie, a fost recunoscută mai târziu sub denumirea de difuzie gazoasă care, în cele din urmă, i-a ajutat pe John Dalton și pe Thomas Graham să formuleze Teoria cinetică a gazelor. În 1777, Antoine Lavoisier și-a publicat lucrarea "Réflexions sur le phlogistique pour servir de suite à la théorie
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
urce la 104% sub controlul calculatorului. În acel moment, cele două propulsoare laterale au fost aprinse și închizătoarele au fost deblocate cu explozibili, eliberând vehiculul de structură de serviciu. Odată cu prima mișcare pe verticală a vehiculului, brațul gurii de hidrogen gazos s-a retras de la rezervorul extern dar nu a reușit să revină. Filmul camerelor de pe structura de serviciu arată că brațul nu a refăcut contactul cu vehiculul, fapt ce a fost considerat a fi un factor ce a contribuit la
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
ale scafandrului austriac Hans Hass și a început să facă scufundări, folosind aparate proprii de respirat sub apă. Inginerul a suferit două accidente grave, intoxicându-se prima dată din cauza unui aparat de oxigen și suferind a doua oară o embolie gazoasă. Într-una din aceste împrejurări, viața i-a fost salvată de regizoarea Elisabeta Bostan. El este primul specialist din țară care a folosit aparat autonom de respirat sub apă cu aer comprimat în scufundările submarine, fiind pentru o perioadă instructor
Scoicile nu au vorbit niciodată () [Corola-website/Science/316811_a_318140]
-
Acesta era ars pe un grătar, alimentat mai mult sau mai puțin mecanizat, și din care era evacuată cenușa, de asemenea, în mod mecanizat sau nu. În secolul al XX-lea cărbunele a fost înlocuit treptat cu combustibili lichizi sau gazoși, ceea ce a dus la modificarea vetrei și cu sisteme de introducere dozată în focar a combustibilului și aerului necesar arderii, prin arzătoare. Un generator de abur lucrează conectat cu o mașină de forță (motor cu abur, turbină cu abur într-
Generator de abur () [Corola-website/Science/318547_a_319876]
-
se face cu pompa, asupra agentului termic în stare lichidă. Deoarece lichidele sunt mult mai puțin compresibile decât gazele, lucrul mecanic consumat de pompă la comprimare este mult mai mic decât lucrul mecanic consumat de compresor la comprimarea agentului termic gazos cu care funcționează ciclul Carnot. Randamentul termic al ciclului Clausius-Rankine este limitat de raportul dintre temperaturile maximă și minimă la care lucrează ciclul. Inițial, ciclul Clausius-Rankine a fost conceput să funcționeze în domeniul vaporilor umezi, adică cu presiunea maximă inferioară
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]
-
a) 2H2O + 2é ----> 2H + 2H2O (b) Dacă concentrația ionilor de hidrogen este mare și deci reacțiile (a) și (b) sunt rapide, atomii de hidrogen care se formează se unesc dând molecule de hidrogen; pe suprafața fierului apar broboane de hidrogen gazos (2H ---> H2). În mod normal atomii de hidrogen reacționează însă cu moleculele de oxigen, dizolvate în apă, dând apă: 2H + 1/2O2(soluție) ---> H2O (c) Ionii Fe˛ formați în reacția (a) reacționează cu apă conținând oxigen (din aer, dizolvat) și
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
Jones de la Laboratorul "Jet Propulsion Laboratory" din cadrul agenției spațiale americane. Aerogelul constituie o izolație termică bună, deoarece aproape neutralizează cele trei metode de transfer de căldură: convecția, conducția și radiația. Rezistența la transferul prin conductivitate este dată de componenta majoritar gazoasă. În special aici se evidențiază aerogelul pe bază de siliciu (SilicaGel), deoarece siliciul are de asemenea conducția termică mică. Rezistența la transferul convectiv este dată de faptul că aerul nu circulă în structura materialului, iar dacă folosim un gel pe
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
acvatic. Una dintre exoplanetele care ar putea susține viața, botezată Kepler-296f, orbitează în jurul unei stele de două ori mai mici decât Soarele. Kepler-296f este de două ori mai mare decât Pământul, dar cercetătorii nu știu încă dacă este o planetă gazoasă, acoperită de un nor dens de hidrogen și heliu, ori dacă este o planetă bogată în apă, înconjurată de un ocean adânc. O planetă extrasolară (exoplanetă) deosebită este Gliese 581 c, care a fost descoperită în aprilie 2007 la Observatorul
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]
-
HR 8799 c este foarte puțin probabilă. Exoplaneta Corot-9b a fost descoperită încă de acum câțiva ani la "French Space Agency", Agenția Spațială Franceză. În martie 2010 a fost publicat un articol detailat despre aceasta. Este vorba de o planetă gazoasă care apare în constelația Șarpele și are mărimea lui Jupiter. Planeta se aseamănă bine cu Pământul în ceea ce privește temperaturile la suprafață, acestea variind între -20 și +160 °C. O rotație completă în jurul stelei sale centrale durează 95 de zile pământene. Din
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]
-
heliului și a izotopilor săi, în timp ce restul punctelor reci (sub temperatura camerei) se bazează pe punctele triple. Acoperirea întregului domeniu al scării necesită mai multe tipuri diferite de termometre etalon, cum ar fi termometre manometrice cu heliu, termometre cu heliu gazos, termometre cu rezistență din platină standard, sau pirometre monocromatice. Termocuplurile pot fi etalonate și în simulatoare electrice, însă metoda de etalonare efectiv la temperatură este mai bună decât metoda de etalonare prin comparare electrică în simulatoare. Un aparat de etalonare
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
la temperatura de 2,1768 K reflectă tecerea He de la starea normală ( He) la starea superfluidă (He) (punctul λ). Între 3,0 K și 24,5561 K (punctul triplu al neonului) SIT-90 este definită de termometrul cu presiune de heliu gazos etalonat în trei puncte fixe din domeniu: al neonului, al hidrogenului (v. domeniul următor) și un punct între 3 - 5 K determinat cu termometrul cu presiune de vapori de heliu (v. domeniul precedent). Se propune ca în viitor, punctul de
Scara Internațională de Temperatură din 1990 () [Corola-website/Science/320091_a_321420]