6,717 matches
-
început o scurgere din rezervorul de hidrogen lichid, aflat în partea din spate a rezervorului exterior. Gurile de ieșire ale motoarelor principale au pivotat sub control computerizat pentru a compensa forță neechilibrata produsă de propulsoare. Presiunea din rezervorul exterior de hidrogen lichid al navetei a început să scadă la Ț+66,764, indicând efectul scurgerii. În acest punct, situația părea încă normală atât astronauților, cât și controlorilor de zbor. La Ț+68, comunicatorul capsulei Richard Covey a informat echipajul că au
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
Hopa!"). Este posibil ca Smith să fi exclamat ca răspuns la indicatoarele de bord ale performanței motorului principal sau ca răspuns la scăderea de presiune din rezervorul exterior de combustibil. La Ț+73,124, domul din spate al rezervorului de hidrogen lichid a cedat, producând o forță propulsoare ce a care a împins rezervorul de hidrogen înspre rezervorul de oxigen lichid din partea din față a rezervorului exterior. În același timp, propulsorul din dreapta a efectuat o rotație în jurul barei de prindere din
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
performanței motorului principal sau ca răspuns la scăderea de presiune din rezervorul exterior de combustibil. La Ț+73,124, domul din spate al rezervorului de hidrogen lichid a cedat, producând o forță propulsoare ce a care a împins rezervorul de hidrogen înspre rezervorul de oxigen lichid din partea din față a rezervorului exterior. În același timp, propulsorul din dreapta a efectuat o rotație în jurul barei de prindere din față, si a lovit structura dintre rezervoare. Dezmembrarea vehiculului a început la Ț+73,162
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
distrugere a lui "Challenger". La centrul de control al misiunii, în momentul dezintegrării navetei "Challenger", s-a auzit doar zgomot alb pe legătură radio aer-sol. Ecranele de televiziune au arătat un nor de fum și vapori de apă (produsul combustiei hidrogenului) în locul unde fusese "Challenger", cu bucăți din navă căzând spre ocean. La aproximativ Ț+89, directorul de zbor Jay Greene a cerut informații ofițerului de dinamică zborului. Acesta a răspuns: „...filtrul (radar) are surse discrete”, o indicație în plus că
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
unei mingi de foc. Totuși, conform echipei NAȘĂ care a analizat imaginile după accident, a fost doar o „combustie localizată” a gazului propulsor. Norul vizibil era compus mai ales din vapori și gaze rezultate din împrăștierea oxigenului lichid și a hidrogenului lichid. Stocat într-un mediu criogenic, hidrogenul lichid nu ar fi putut să se aprindă suficient de rapid pentru a declanșa o „explozie” în sensul tradițional de "detonare" (spre deosebire de o "deflagrație", ceea ce a avut loc de fapt). Dacă ar fi
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
NAȘĂ care a analizat imaginile după accident, a fost doar o „combustie localizată” a gazului propulsor. Norul vizibil era compus mai ales din vapori și gaze rezultate din împrăștierea oxigenului lichid și a hidrogenului lichid. Stocat într-un mediu criogenic, hidrogenul lichid nu ar fi putut să se aprindă suficient de rapid pentru a declanșa o „explozie” în sensul tradițional de "detonare" (spre deosebire de o "deflagrație", ceea ce a avut loc de fapt). Dacă ar fi avut loc o explozie, întreaga naveta ar
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
unde au loc procesele de descompunere aeroba a substanței organice cu ajutorul bacteriilor prezente în sol. Materiile solide se acumulează, în general, în primul compartiment unde suferă o fermentație anaeroba bazica. Această fermentație antrenează producția de oxid și bioxid de carbon, hidrogen sulfurat și metan. La suprafață, bulele antrenează particule de noroi care sfârșesc prin a forma o crustă. Materiile solide se depun la fundul bazinului. Gazele se elimină prin orificii sau conducte de aerisire iar materiile solide se elimină prin vidanjare
Fosă septică () [Corola-website/Science/315859_a_317188]
-
Chelmenți. De această comună depinde administrativ satul Brăileni. Cercetările arheologice au relevat faptul că zona satului a fost populată încă din cele mai vechi timpuri. Conform legendei, satul a fost înființat într-un loc unde se aflau surse locale de hidrogen sulfurat. Localitatea Nelipăuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Nilipăuții-Cosăuți. Prima atestare documentară a satului provine din anul 1552, când domnitorul moldovean Ștefan Rareș a confirmat boierului
Nelipăuți, Chelmenți () [Corola-website/Science/315901_a_317230]
-
terestră, s-au scufundat în adâncime datorită unei densități mai mari și deoarece se află într-o stare de agregare fluidă, nucleul pământului fiind format în mare parte din nichel și fier. Elementele din univers sunt formate în special din hidrogen și heliu care prin procese nucleare de fuziune au dat naștere la alte elemente. Ca exemplu, uraniul are trei izotopi naturali: U, U și U. Abundența lor naturală oscilează între 99.2739 - 99.2752%, 0.7198 - 0.7202% și 0
Abundență naturală () [Corola-website/Science/316568_a_317897]
-
Edward (Ede) Teller (n. 15 ianuarie 1908, Budapesta, Austro-Ungaria - d. 9 septembrie 2003, Stanford, California, SUA) a fost un fizician teoretician american, de origine maghiar evreu, supranumit „părintele bombei cu hidrogen” (deși el a respins această caracterizare), membru al Academiei Americane de Arte și Științe ("AAAS"). Profesor la Universitatea George Washington, Universitatea Chicago, Universitatea din California - Davis, Universitatea din California - Berkeley, Laboratorul Național Lawrence Livermore (Universitatea din California), Institutul Hoover, University
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
dezintegrarea beta (sub forma tranzițiilor Gamow-Teller). Ca membru al Proiectului Manhattan a participat la crearea bombei atomice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Renumele mondial l-a căpătat atât pentru rolul său în dezvoltarea schemei Teller-Ulam (a bombei cu hidrogen), cât și pentru îndelungata colaborare din cadrul Laboratorului Național Lawrence din Livermore, California ("LLNL"), al cărui director și cofondator a fost. Mărturia sa din anul 1954 la anchetarea fostului său coleg și șef de la Los Alamos, J. Robert Oppenheimer, care fusese
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
a devenit inginer chimist, absolvind Institutul de Tehnologie Karlsruhe și a obținut doctoratul în fizică sub îndrumarea lui Werner Heisenberg la Universitatea Leipzig. Lucrarea sa de doctorat a fost una dintre primele tratări coerente din mecanica cuantică a ionului de hidrogen molecular. Când era student, a fost un pasionat alpinist. Aflat la München cu ocazia unui tur de alpinism și a unui stagiu de perfecționare pe lângă profesorul Arnold Sommerfeld, alergând într-o zi după un tramvai în oraș, i-a fost
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
întors la Universitatea Chicago ca profesor și colaborator al lui Enrico Fermi și Maria Mayer. Teller a revenit, însă, la Los Alamos în 1950, ca urmare a hotărârii președintelui Truman de a da prioritate proiectului de dezvoltare a bombei cu hidrogen. A urmat o serie de eșecuri, explicate prin faptul că, după calculele matematicianului polonez Stanislaw Ulam și ale colaboratorului său Cornelius Everett, și confirmate de Fermi, calculele lui Teller erau greșite, ele prevăzând o cantitate de tritiu insuficientă pentru o
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
o serie de eșecuri, explicate prin faptul că, după calculele matematicianului polonez Stanislaw Ulam și ale colaboratorului său Cornelius Everett, și confirmate de Fermi, calculele lui Teller erau greșite, ele prevăzând o cantitate de tritiu insuficientă pentru o bombă cu hidrogen. În 1951, în cele din urmă, Teller a preluat o idee nouă a lui Ulam și a conceput primul proiect funcțional de bombă cu hidrogen cu putere explozivă de ordinul megatonelor de TNT (dinamită). Nu se cunoaște exact și a
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
lui Teller erau greșite, ele prevăzând o cantitate de tritiu insuficientă pentru o bombă cu hidrogen. În 1951, în cele din urmă, Teller a preluat o idee nouă a lui Ulam și a conceput primul proiect funcțional de bombă cu hidrogen cu putere explozivă de ordinul megatonelor de TNT (dinamită). Nu se cunoaște exact și a rămas controversată distribuția contribuției celor doi colaboratori, cât din ideile lui Ulam și cât din cele ale lui Teller a dus la crearea „Schemei Teller-Ulam
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
megatonelor de TNT (dinamită). Nu se cunoaște exact și a rămas controversată distribuția contribuției celor doi colaboratori, cât din ideile lui Ulam și cât din cele ale lui Teller a dus la crearea „Schemei Teller-Ulam”, baza teoretică a bombei cu hidrogen. Detonarea lui „Ivy Mike”, prima armă termonucleară construită conform schemei Teller-Ulam, la 1 noiembrie 1952, l-a găsit pe "părintele bombei cu hidrogen" la Laboratorului de Radiații al Universității California, pe care îl înființase, unde s-a retras, jignit de
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
cât din cele ale lui Teller a dus la crearea „Schemei Teller-Ulam”, baza teoretică a bombei cu hidrogen. Detonarea lui „Ivy Mike”, prima armă termonucleară construită conform schemei Teller-Ulam, la 1 noiembrie 1952, l-a găsit pe "părintele bombei cu hidrogen" la Laboratorului de Radiații al Universității California, pe care îl înființase, unde s-a retras, jignit de faptul că nu i s-a încredințat conducerea proiectul de construire a bombei. La sfârșitul anilor '40, Teller a fost numit președinte al
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
a planifica și elabora arme atomice. La sesiunea de la Berkeley, în locul bombei atomice aflată în centrul discuției, Teller a propus o armă cu fuziune pe care a denumit-o „Super”, o primă versiune a ceea ce avea să devină "bomba cu hidrogen". După două luni, Teller s-a prezentat la Chicago, fiind cooptat în "proiect". La începutul lui 1943 s-a construit la Los Alamos, New Mexico laboratorul de la Los Alamos. Teller, aparținând „secției (division) de fizică teoretică” s-a mutat în
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
arme cu fuziune, deși acestea nu primiseră prioritate pe considerentele că bomba atomică era mai abordabilă, că avea șanse mai bune de reușită și că ar fi fost suficientă pentru asigurarea victoriei în război. Frustrat de abandonarea proiectului bombei cu hidrogen și de faptul că nu a fost numit director al secției teoretice (fiindu-i preferat Hans Bethe), Teller s-a închistat în propriile sale preocupări în jurul perfecționării bombei „Super” și a refuzat să contribuie la calculele privind implozia bombei cu
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
astfel încât Teller să devină adevăratul lider al comunității americane a cercetătorilor în domeniul nuclear. În 1946, Teller a participat la o conferință în care s-au discutat proprietățile combustibililor termonucleari, cum ar fi deuteriul și posibilitatea proiectării unei bombe cu hidrogen. S-a ajuns la concluzia că evaluarea de către Teller a bombei de hidrogen a fost prea optimistă, și că atât cantitatea de deuteriu necesară, cât și pierderile de radiații din timpul arderii deuteriului îi pun la îndoială fezabilitatea. Adăugarea de
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
nuclear. În 1946, Teller a participat la o conferință în care s-au discutat proprietățile combustibililor termonucleari, cum ar fi deuteriul și posibilitatea proiectării unei bombe cu hidrogen. S-a ajuns la concluzia că evaluarea de către Teller a bombei de hidrogen a fost prea optimistă, și că atât cantitatea de deuteriu necesară, cât și pierderile de radiații din timpul arderii deuteriului îi pun la îndoială fezabilitatea. Adăugarea de tritiu (foarte costisitor) la amestecul termonuclear ar fi putut să-i coboare temperatura
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
să fie necesar, și dacă adăugarea de tritiu ar fi facilitat propagarea căldurii. La sfârșitul conferinței, făcând abstracție de împotrivirea lui Robert Serber și a altora, Teller a trimis un raport deosebit de optimist în care spunea că o bombă cu hidrogen era realizabilă, și că dezvoltarea ei trebuie încurajată. Fuchs, care a participat și el această conferință, a transmis această informație la Moscova. Modelul „Superului clasic” al lui Teller era atât de nesigur încât Oppenheimer avea să spună mai târziu că
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
el această conferință, a transmis această informație la Moscova. Modelul „Superului clasic” al lui Teller era atât de nesigur încât Oppenheimer avea să spună mai târziu că și-ar fi dorit ca și rușii să-și construiască o bombă cu hidrogen conform acelui proiect, pentru că era sigur că aceștia și-ar fi pierdut în acest fel mult timp prețios. În urma primei experiențe cu bomba atomică sovietică, la 29 august 1949, președintele Truman a aprobat un program rapid de dezvoltare a bombei
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
acelui proiect, pentru că era sigur că aceștia și-ar fi pierdut în acest fel mult timp prețios. În urma primei experiențe cu bomba atomică sovietică, la 29 august 1949, președintele Truman a aprobat un program rapid de dezvoltare a bombei cu hidrogen. Teller s-a întors la Los Alamos în 1950 pentru a conduce acest proiect. Răbdarea sa limitată față de „colegii lipsiți de eficiență și de imaginație” și de baterea pasului pe loc în desfășurarea programului i-au deteriorat relațiile cu ceilalți
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
de eficiență și de imaginație” și de baterea pasului pe loc în desfășurarea programului i-au deteriorat relațiile cu ceilalți cercetători. Fapt este că niciuna dintre propunerile sale (și nici ale altora), nu erau funcționale. Proiectul sovietic al bombei cu hidrogen a fost afectat și el, în urma informațiilor eclectice pe care spionul Klaus Fuchs le transmitea la Moscova, cu numeroase detalii tehnice incorecte care făceau nerealizabilă o bombă cu hidrogen dezvoltată pe baza lor. Ulterior, oamenii de știință ruși care lucraseră
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]