7,802 matches
-
care-l păzea un tablou de Toulouse-Lautrec (Marcelle), împrumutat japonezilor de muzeul francez din Albi. Ministrul japonez al Culturii a făcut un apel prin radio ca hoțul să predea tabloul: „Chipul Japoniei se va întuneca dacă Marcelle nu e găsită”. Hoțul s-a făcut că n-aude, Imai - departe de academii, de Corneille - și-a făcut harakiri pentru a salva onoarea sa și a Japoniei. E un gest care anunță că oamenii intrați în era concretului nu mai vor să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
asasin. Crimele sunt așa cum sunt, detectivii - aceeași ; la urma urmei, nici nu există crime, ci doar amănunte, veșnicele amănunte: un nasture, un șiret, o amprentă, un dinte, etcetera. Mai ales etcetera”. 28: La New York, femei-polițiști (în civil) îl prind pe hoțul cu pantalon verde care fura în metrou pălăriile de vizon ale doamnelor. Bărbatul nu poate explica ce făcea cu pălăriile furate. 29: O hienă înfometată pătrunde pe aeroportul din Tabora (Tanzania) și, negăsind nimic de mâncare, își înfige colții în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Cipriani, un prieten din copilărie al corsicanului, intrat în slujba englezilor să spioneze ultimele zile ale împăratului. Până și celebra mască mortuară, intrată în comerțul mondial, nu ar fi a lui, ci tot a acestui Cipriani... Dar la Viena, un hoț a fost detectat de poliție după următoarea indicație a victimei: răufăcătorul ținea degetele mâinii drepte la nasturii vestei, aidoma celebrului gest napoleonian. Imediat poliția a știut că e vorba de cel numit în lumea interlopă „Napoleon” - și l-a înhățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
după 200 de ani. Cunosc mulți tirani geniali sau sângeroși, colerici și teribili care ar vrea acum, în ceruri, să dea toate imperiile lor pentru ca lumea să le țină minte un singur gest omenesc, fie el necesar doar în detectarea hoților contemporani. Dar... Alte prețuri ale licitației de pe pachebotul „France”: - o bucată din lemnul sicriului de acaju în care a fost îngropat împăratul pe insulă - 13.000 franci; - o pană de gâscă cu care s-a semnat Tratatul de la Amiens (sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
eveniment, la Philip-Universität Marburg s-a decernat Premiul fraților Grimm (12.000 franci) pentru autorii celor mai frumoase povești de adormit copiii secolului XX. Nu contează cine l-a luat, fiindcă nu e nici o legătură între cele două știri, desigur. Hoții de jucării și băsmuitorii pot rămâne necunoscuți. Dar în zilele Premiului Grimm, undeva, în America, murea soldatul care în ’44, în noaptea debarcării aliate, își agățase parașuta exact în turla ascuțită a unei catedrale franceze. A stat atârnat trei ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-I că n-a vândut parfumul pentru a împărți apoi banii săracilor. De ce a făcut asta? Ioan vine cu un amănunt inedit, care desăvârșește diabolizarea: nu pentru că i-ar fi păsat lui de sărmani, ci pentru că, fiind vistiernicul grupului și hoț pe deasupra, pierduse o bună ocazie de a-și băga o sumă frumoasă în buzunar: Iuda Iscariotul, unul dintre ucenicii Săi, cel care avea să-L predea, spune: De ce nu s-a vândut parfumul acesta pe trei sute de dinari și nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ucenicii Săi, cel care avea să-L predea, spune: De ce nu s-a vândut parfumul acesta pe trei sute de dinari și nu s-au dat șbaniiț săracilor? A spus aceasta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era hoț (lestes) și, ținând punga școmunăț, lua (bastazo) daniile (ta ballomena, exact: cele ce se aruncau în pungă). Isus a zis: Las-o, ca să-l păstreze pentru ziua îngropării Mele! Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe Mine însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aruncau în pungă). Isus a zis: Las-o, ca să-l păstreze pentru ziua îngropării Mele! Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe Mine însă nu mă aveți întotdeauna (12,4-8). Cele două elemente noi - vistiernic al apostolilor și hoț - vor face carieră de-a lungul secolelor. Ele accentuează și mai mult aporia sugerată mai sus: cum a fost posibil ca printre apostolii desemnați de Isus în persoană să se numere un asemenea individ precum cel descris de Ioan și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o parte, și Rău/ Întuneric/Minciună, pe de alta. Iuda încarnează Răul absolut. El nu mai are nici o șansă de mântuire, e marele inamic terestru al Fiului. Mai mult, autorul celei de-a patra evanghelii îl descrie ca pe un hoț, iubitor pătimaș al banilor. Tot de aici, și numai de aici, aflăm că Iuda ar fi fost casierul corupt al apostolilor. De la Marcu până la Ioan are loc nu o simplă evoluție, ci de-a dreptul o răsturnare de percepție. De la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
El avea în suflet ceva amestecat (ti anamemigmenon)”, un „rest de bunătate”. Spre deosebire de alți Părinți, Origen insistă asupra căinței lui Iuda. De la Ioan citează informația, pe care o creditează sută la sută, cum că Iuda ar fi fost casierul grupului, hoț și arghirofil, dar imediat adaugă un bemol, în nota lui Matei: din moment ce a fost cuprins de remușcări după ce-a aflat de condamnarea lui Isus, este limpede că învățătura lui Isus a avut un efect pozitiv: „El s-a condamnat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aflat de condamnarea lui Isus, este limpede că învățătura lui Isus a avut un efect pozitiv: „El s-a condamnat pe sine (prin spânzurare), arătând cât de puternică a fost învățătura lui Isus chiar și în cazul păcătosului (hamartolos) Iuda, hoț și trădător (prodotes); nici el n-a reușit să disprețuiască întru totul cele propovăduite de Isus” (II,11). În fine, la acuzația lui Celsus cum că nici un general sau întemeietor de școală n-a fost trădat de soldații sau elevii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ei, martor al acestei „spovedanii” premonitorii. La fel în cazul scenei provocate de mama fiilor lui Zebedeu: Iuda face parte din grupul celor „zece apostoli revoltați” de pretențiile femeii 50. Prin urmare, o lungă perioadă, Iuda n-a fost nici hoț, nici laș, nici trădător. Ce s-a întâmplat, cum a devenit instrument al diavolului? Origen distinge două momente. Mai întâi, diavolul „pune în inima/mintea” lui Iuda intenția de a-L vinde pe Isus; apoi, diavolul însuși intră în Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
puterea Lui sfântă. Origen tratează foarte serios „misterul Iuda”, nemulțumindu-se cu un verdict aprioric. Drama în care este implicat acest ucenic apropiat al Domnului nu se joacă la un nivel social sau politic, nu e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia, prelungește și adâncește în chip genial intuiția evanghelistului Luca. Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui. Ceva mai încolo, patriarhul asistă la un adulter. Din nou o rugăminte către arhanghel și din nou împlinirea pe loc a rugăminții: pământul se deschide și-i înghite în pântecele său pe cei doi păcătoși. A treia scenă: câțiva hoți încearcă să spargă zidul unei case și să se strecoare înăuntru. Dar fulgerul trimis de arhanghelul Mihail, bineînțeles, la cererea patriarhului, îi face într-o clipă scrum. Finalul capitolului se desfășoară într-o notă oarecum hazlie. Dumnezeu, derutat, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
singură infracțiune, nefiind cunoscute elemente de diferențiere juridică. Legea Calpurnia limita acțiunea de repentudae la simpla restituire a ceea ce fusese dat de corupător. Legea Acilia a făcut din această acțiune o acțiune penală, aplicând condamnatului aceeași pedeapsă ca pentru un hoț, respectiv pedeapsa pecuniară stabilită la dublul valorii folosului primit. Legea Servilia a menținut pedeapsa stabilită de legea Acilia, dar a prevăzut și pierderea drepturilor politice, iar lega Cornelia a restabilit indemnitatea la simplu în locul pedepsei la dublu<footnote Munteanu, I.
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
Politicienii noștri sunt din ce în ce mai neatenți. Își deschid mai multe conturi în băncile elvețiene decât șepcile cu Gandhi pe care le poartă ca să ne distragă atenția. Nici un politician care să spună adevărul în toată țara. Da, parlamentul nostru e compus din hoți, fiecare dintre ei fiind responsabil în fața prim-ministrului, care este cel mai mare hoț dintre toți. Uite ce bine-i merge. În fiecare nouă poză e mai gras decât în cea de dinainte. Și totuși pe Kulfi n-o interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
șepcile cu Gandhi pe care le poartă ca să ne distragă atenția. Nici un politician care să spună adevărul în toată țara. Da, parlamentul nostru e compus din hoți, fiecare dintre ei fiind responsabil în fața prim-ministrului, care este cel mai mare hoț dintre toți. Uite ce bine-i merge. În fiecare nouă poză e mai gras decât în cea de dinainte. Și totuși pe Kulfi n-o interesa. Stătea la fereastră și se gândea la lumea boabelor mici de piper, puternic aromate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
adus vârstei sale înaintate. Oripilată, Ammaji aruncă cornetul și, confundându-l cu alunele sale preferate învelite într-un sul de hârtie, Maimuța își îndreptă atenția către ea, puse laba pe cornetul cu proteză și se grăbi spre un copac. — Vai, hoț nerușinat, țipă furioasă Ammaji, întorcându-se și zbierând și fugărind primatul. Dă-mi-o-napoi. N-ai ce face cu ea, măgar prost ce ești. — Maimuțoi prost, nu măgar, tanti, spuse Hungry Hop, oprindu-se la jumătatea drumului, uimit că încurcase niște ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
rândurile de față. În acest caz ce le-ar spune celor leneși contemplarea, să zicem, a constelației Orion? Că sânt și ei eterni ca și cerul înstelat? Și la ce ar folosi să se simtă etern un leneș sau un hoț care fură munca și sudoarea altuia? Adică cum, să nu putem scăpa de ei niciodată și să trebuiască veșnic să muncească alții pentru ei, iar ei să stea și să se uite prin locurile cele mai frumoase ale țării, fără
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a reclamat pe băiat, nepregătită și fără intuiție pedagogică. Ce i-o fi spus, că bătrânul învățător din fața mea, pe atunci în plină putere, a intrat în clasă și l-a bătut pe băiat cu pumnii și picioarele ca pe hoții de cai. Mă întreb cum se pricep englejii să transforme aceste amintiri despre dascălii care i-au bătut odinioară în încîntătoare și pline de umor revederi. Pesemne că elevii nu păcătuiesc în fața lor prin lăudăroșenie și învățătorii lor prin nepregătire
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fost după garduri, veniți câți vreți și să vedem câți plecați înapoi. Spune-i lui Gheorghia și nevesti-tii că dacă mori înaintea lor, pe mine să nu mă anunțe, că nu viu. Când am văzut ce faceți, cum fugiți ca hoții dintr-un loc în altul, am vrut să fiu om, că sânt cu un ceas mai deștept decât voi, dar văd că nu am cu cine, nenorociților... UN NOU SCRIITOR Nu s-ar cuveni ca în preajma unui nou an să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
maniheismul, iar Pădurea Rusă e un roman prolix în care zace o btnă istorie de o sută de pagini, dar pe care autorul a înecat-o și compromis-o prin soluții șablon, începuturile lui sânt însă strălucite, romanul Soți și Hoțul (pe care am bănuiala că autorul l-a stricat la bătrânețe, scriindu-l din nou și triplîndu-i volumul) sânt lucrări echilibrate și profunde. E greu de crezut că Gorki nu știa că talentul nu ne e dat în mod sigur
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Îngropă jurnalul cu vise sub grămada de ziare și reviste de la picioarele patului, se Înveli până la bărbie și se strădui să-și concentreze gândurile asupra femeilor, reușind să ajungă la erecție; o apucă cu toate cele zece degete, ca un hoț care se cațără pe burlan sau, zâmbi În sinea lui, ca un om care se Îneacă și se agață de un pai. Însă oboseala era mult mai puternică decât dorința, așa că renunță și adormi. Afară ploaia se Întețea. 3 Cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a sfârșit, el a fost cel care a aranjat divorțul. Până și paltonul cu mâneca lui ca o capcană fusese Înainte al tatălui său. Fima Își aminti una din istorioarele preferate ale bătrânului, despre un sfânt hasid celebru și un hoț de cai care Își schimbaseră Îmbrăcămintea Între ei, iar În felul acesta și identitatea, cu consecințe critice, tragicomice. Dar În ce vedea tatăl sau poanta reală, diferită de cea aparentă? Oricât se strădui să-și amintească, nu reuși decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
durerea și rușinea de pe acest scaun de tratament impecabil de curat. Care cu siguranță acum nu mai era impecabil de curat, ci pătat de sânge și alte secreții. Penisul i se strânse și se ascunse În adăpostul lui ca un hoț. O durere adâncă, dezgustătoare, Îi trecu brusc prin testicule. Dacă Tamar n-ar fi fost acolo, ar fi băgat mâna și ar fi slăbit strânsoarea pantalonilor. Deși poate era mai bine așa. Trebuie să renunțe la Încercarea lui amărâtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]