6,703 matches
-
analogiile experienței au cea mai semnificativă intervenție constitutivă dinspre intelect. Și aceasta datorită tocmai faptului că ele sunt "reguli ale determinării generale de timp" și, astfel, ele reglează "determinările empirice de timp", care sunt determinări ale timpului ca formă a intuiției empirice și scheme ale imaginației transcendentale (de fapt, ale intelectului pur). Succesiunea constitutivă ar fi următoarea: întâi, determinări generale de timp; apoi, determinări empirice de timp, anume scheme ale imaginației transcendentale și, la sfârșit, determinări intuitiv-empirice, de simplă formă a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Faptul acesta indică un sens al constituirii fenomenale: analogiile experienței, fiind reguli ale intelectului, nu au de-a face cu constituirea "obiectului" ca atare, ci a experienței, spune Kant, care presupune "obiecte", nu doar un obiect. În vreme ce principiile "matematice" (axiomele intuiției și anticipațiile percepției) constituie ca atare obiectul, principiile "dinamice" (analogiile experienței și postulatele gândirii empirice în genere) constituie experiența. Precizarea aceasta este cu atât mai importantă cu cât este vorba, în ambele niveluri de constituire, despre timp: ca formă a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și anticipațiile percepției) constituie ca atare obiectul, principiile "dinamice" (analogiile experienței și postulatele gândirii empirice în genere) constituie experiența. Precizarea aceasta este cu atât mai importantă cu cât este vorba, în ambele niveluri de constituire, despre timp: ca formă a intuiției pure, ca schemă a imaginației transcendentale, ca determinare generală în forma regulii sau principiului intelectului. Principiile care ne interesează acum, potrivit celor stabilite mai sus, sunt analogiile experienței. Iată-le, în formularea lui Kant: 1. (în legătură cu categoria substanței) Substanța persistă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a constituirii după scenariul kantian pare a fi natura, care păstrează în structura sa constitutivă cele trei cupluri operațional-obiectuale. Tocmai de aceea natura se află, cumva, de la bun început, adică în structura oricărei constituiri fenomenale. Așa cum se află în orice intuiție empirică, în măsura în care aceasta dă seamă de un fenomen, nu doar operația intuiției empirice care îi corespunde acestuia, ci, totodată, un șir de operații: determinarea temporală schematic-imaginativă, determinarea generală de timp căreia îi corespunde constituirea fenomenală a naturii, adică apercepția originară
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
structura sa constitutivă cele trei cupluri operațional-obiectuale. Tocmai de aceea natura se află, cumva, de la bun început, adică în structura oricărei constituiri fenomenale. Așa cum se află în orice intuiție empirică, în măsura în care aceasta dă seamă de un fenomen, nu doar operația intuiției empirice care îi corespunde acestuia, ci, totodată, un șir de operații: determinarea temporală schematic-imaginativă, determinarea generală de timp căreia îi corespunde constituirea fenomenală a naturii, adică apercepția originară ca determinare temporală prin intelect. De o parte, așadar, natura, care cuprinde
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o totalitate de operații prin care sunt constituite fenomenele, fiecare în parte, precum și totalitatea lor ca natură. Dar este clar că timpul apare pe poziția operației prin care sunt constituite fenomenele. El este, ca determinare formală, operația de constituire a intuiției unui obiect empiric; este, apoi, ca schemă a imaginației transcendentale, mijlocul de accedere a unei intuiții empirice la o categorie și, desigur, a unei categorii la un obiect posibil de experiență; este, în fine, ca determinare generală, de fapt, ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
natură. Dar este clar că timpul apare pe poziția operației prin care sunt constituite fenomenele. El este, ca determinare formală, operația de constituire a intuiției unui obiect empiric; este, apoi, ca schemă a imaginației transcendentale, mijlocul de accedere a unei intuiții empirice la o categorie și, desigur, a unei categorii la un obiect posibil de experiență; este, în fine, ca determinare generală, de fapt, ca apercepție originară, temeiul unității unei intuiții empirice cu o categorie potrivită și al unității categoriei cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca schemă a imaginației transcendentale, mijlocul de accedere a unei intuiții empirice la o categorie și, desigur, a unei categorii la un obiect posibil de experiență; este, în fine, ca determinare generală, de fapt, ca apercepție originară, temeiul unității unei intuiții empirice cu o categorie potrivită și al unității categoriei cu un obiect posibil al ei. Observăm că timpul, luat doar într-un sens operațional, stabilește, totuși, două direcții în constituirea fenomenală: a) una este a "existenței" și merge de la obiectul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
absența în sens obiectual a timpului. În context kantian, absența timpului nu este cercetată ca atare, însă rostul ei apare tocmai prin acest sens de noumen. Obiectual, acesta din urmă se prezintă pe sine în două moduri: ca absență în intuiția noastră sensibilă și ca prezență pentru o posibilă intuiție nonsensibilă (imposibilă, în fapt, pentru intelect), în sens negativ și într-unul pozitiv, legitim fiind, după structura facultății noastre de cunoaștere, susține Kant, doar sensul negativ. Dar cum putem constata o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
absența timpului nu este cercetată ca atare, însă rostul ei apare tocmai prin acest sens de noumen. Obiectual, acesta din urmă se prezintă pe sine în două moduri: ca absență în intuiția noastră sensibilă și ca prezență pentru o posibilă intuiție nonsensibilă (imposibilă, în fapt, pentru intelect), în sens negativ și într-unul pozitiv, legitim fiind, după structura facultății noastre de cunoaștere, susține Kant, doar sensul negativ. Dar cum putem constata o absență în intuiția sensibilă? Există, desigur, multe fapte care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și ca prezență pentru o posibilă intuiție nonsensibilă (imposibilă, în fapt, pentru intelect), în sens negativ și într-unul pozitiv, legitim fiind, după structura facultății noastre de cunoaștere, susține Kant, doar sensul negativ. Dar cum putem constata o absență în intuiția sensibilă? Există, desigur, multe fapte care ar putea susține o asemenea constatare, dar în primul rând o rațiune de ordin "fenomenologic": faptul că unei funcții a acestei facultăți, care operează în anumite condiții, nu i se poate nega, pur și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dacă îl scoatem din registrul "negativo-pozitiv" în care l-a așezat Kant și încercăm să-i valorificăm acest potențial tocmai pe temeiul absenței timpului în sensul precizat; dar aceasta ne scoate din orizontul filosofiei kantiene. Oricum, Jacobi a avut o "intuiție" non-judicativă de toată lauda, atunci când a mărturisit că nu a putut intra în sistemul kantian fără presupoziția lucrului în sine, dar cu aceasta nu a putut rămâne acolo.143 A nu rămâne acolo înseamnă a fi constrâns să ieși de sub
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sursei sau originii lor. "Numesc reflecție transcendentală acțiunea prin care țin împreună comparația reprezentărilor în genere cu facultatea de cunoaștere, în care ea are loc și prin care disting dacă ele sunt comparate între ele ca aparținând intelectului pur sau intuiției sensibile."144 Dar "locul" unei reprezentări, în genere (intuiție, concept, imagine etc.), odată determinat, constituie o topică transcendentală; întâi determinarea ca atare faptul că în mod necesar acea reprezentare aparține sensibilității, intelectului sau imaginației -, apoi și locul: tocmai facultatea de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care țin împreună comparația reprezentărilor în genere cu facultatea de cunoaștere, în care ea are loc și prin care disting dacă ele sunt comparate între ele ca aparținând intelectului pur sau intuiției sensibile."144 Dar "locul" unei reprezentări, în genere (intuiție, concept, imagine etc.), odată determinat, constituie o topică transcendentală; întâi determinarea ca atare faptul că în mod necesar acea reprezentare aparține sensibilității, intelectului sau imaginației -, apoi și locul: tocmai facultatea de cunoaștere (particulară). Cum știm deja, topica transcendentală conține cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva "prezența" timpului, cu toate înțelesurile stabilite până acum în lucrarea de față, nu a fost însoțită continuu de "absența" timpului. Cu alte cuvinte, dacă nu cumva are un sens absența timpului în "formarea" intuițiilor prin simțul intern, din unele "produse" ale imaginației, în aplicarea categoriilor intelectului pur la un material sensibil. De altfel, două observații trebuie făcute acum: a) unele aspecte ale acestui fapt au fost deja arătate în legătură cu aplicarea intelectului pur la materialul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
kantiană). Deoarece cunoștința veritabilă este judecată sintetică a priori, aceasta va fi avută în vedere, în scopul precizat, în cele ce urmează. Într-o simplă enumerare, condițiile de posibilitate ale judecății sintetice a priori sunt următoarele: a) condițiile formale ale intuiției: timpul și spațiul, și ale intelectului: categoriile; b) materialul sensibil și condițiile materiale ale schemei transcendentale, aceea care face posibilă sinteza reprezentărilor; conținutul, obiectele sensibilității vizate de schemele temporale ale imaginației transcendentale; c) condițiile universale aparținând unității sintetice reprezentată de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care nu a mai fost până aici vizat. Este clar, trebuie avute în vedere, mai departe, speciile nimicului. Nu toate, însă, ci doar una dintre ele care tăinuiește tocmai răspunsul la întrebările de mai sus. Este vorba despre ens imaginarium, "intuiția vidă fără obiect", corespunzătoare, în sistematica lui Kant, grupei categoriale a relației. Exemplele din context sunt și ele cu totul semnificative pentru ceea ce urmărim aici. "Simpla formă a intuiției, fără substanță, nu este în sine un obiect, ci numai condiția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
răspunsul la întrebările de mai sus. Este vorba despre ens imaginarium, "intuiția vidă fără obiect", corespunzătoare, în sistematica lui Kant, grupei categoriale a relației. Exemplele din context sunt și ele cu totul semnificative pentru ceea ce urmărim aici. "Simpla formă a intuiției, fără substanță, nu este în sine un obiect, ci numai condiția lui formală (ca fenomen), ca spațiul pur și timpul pur (subl. C.), care sunt într-adevăr ceva ca forme de intuire, dar ele însele nu sunt obiecte, care să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lui formală (ca fenomen), ca spațiul pur și timpul pur (subl. C.), care sunt într-adevăr ceva ca forme de intuire, dar ele însele nu sunt obiecte, care să fie intuite (ens imaginarium)."147 Cele două condiții formale ale oricărei intuiții sensibile, spațiul și timpul, apar, dacă le socotim pure, adică fără nici un fel de legătură cu materialul sensibil, drept nimic. Luate astfel, ca fiind nimic, ele nu lipsesc, totuși; sensul lor este de a nu pune în formă "substanța", adică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pur (ca și pentru spațiul pur). Timpul este pur tocmai pentru că nu are nimic de-a face cu ceea ce e dat ca obiect sensibil. Dar fiind vorba despre timp pur și spațiu pur și, mai departe, despre ens imaginarium ca "intuiție vidă fără obiect", ne-am putea gândi că sfera acesteia din urmă este epuizată de cele două "exemple". Că ens imaginarium nu este altceva fiindcă nu poate fi decât timp pur și spațiu pur. Care este gândul lui Kant în privința
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o indicare a exemplului purtător de regulă (un fel de parte-întreg, holomer, cu o vorbă a lui Constantin Noica). Și nu putem respinge faptul că în cele două cazuri timp pur și spațiu pur este vorba fără nici o îndoială despre "intuiție vidă fără obiect". Însă, pe de altă parte, amândouă trebuie să fie, ceea ce înseamnă că ele deja "sunt" (tocmai intuiții vide fără obiect), pentru a putea fi, în continuare, condiții formale ale oricărei intuiții sensibile. Prezența lor este constitutivă intuiției
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu putem respinge faptul că în cele două cazuri timp pur și spațiu pur este vorba fără nici o îndoială despre "intuiție vidă fără obiect". Însă, pe de altă parte, amândouă trebuie să fie, ceea ce înseamnă că ele deja "sunt" (tocmai intuiții vide fără obiect), pentru a putea fi, în continuare, condiții formale ale oricărei intuiții sensibile. Prezența lor este constitutivă intuiției sensibile, dar, cumva, și absența lor este constitutivă acesteia, de vreme ce ele "sunt" deja pentru a o condiționa, în constituirea sa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este vorba fără nici o îndoială despre "intuiție vidă fără obiect". Însă, pe de altă parte, amândouă trebuie să fie, ceea ce înseamnă că ele deja "sunt" (tocmai intuiții vide fără obiect), pentru a putea fi, în continuare, condiții formale ale oricărei intuiții sensibile. Prezența lor este constitutivă intuiției sensibile, dar, cumva, și absența lor este constitutivă acesteia, de vreme ce ele "sunt" deja pentru a o condiționa, în constituirea sa. Am putea spune că "absența" timpului are o asemenea funcție și că ea nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intuiție vidă fără obiect". Însă, pe de altă parte, amândouă trebuie să fie, ceea ce înseamnă că ele deja "sunt" (tocmai intuiții vide fără obiect), pentru a putea fi, în continuare, condiții formale ale oricărei intuiții sensibile. Prezența lor este constitutivă intuiției sensibile, dar, cumva, și absența lor este constitutivă acesteia, de vreme ce ele "sunt" deja pentru a o condiționa, în constituirea sa. Am putea spune că "absența" timpului are o asemenea funcție și că ea nu trebuie nesocotită, din cauză că ar fi, cumva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Kant spune despre constituirea fenomenală (a fenomenului și a cunoștinței veritabile), întrucât cheia oricărei trepte de constituire se află în treapta imediat superioară și, în final, în apercepția transcendentală ca determinare universală de timp. Cum am putea gândi sinteza dintre intuițiile pure și un material sensibil, fără intervenția ca atare a schemelor imaginației transcendentale și a categoriilor intelectului pur? Întotdeauna se află, în orice intuiție sensibilă, mai mult decât ceea ce o constituie direct; acest ceva în surplus este, raportat la structura
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]