6,699 matches
-
jungle umede ale Yucatanului, se auzeau topoarele celor care tăiau arborii de cauciuc. Avem nevoie de bărbați mari - sau mai degrabă culți? Joyce, de pildă. Sau președintele Coolidge. Spre ce trebuie să țintească studenții noștri? Pe de o parte, există Jack Britton. Dar pe de alta, Îl avem pe doctor Henry van Dyke. Se poate găsi o cale de mijloc? Să ne gândim la cazul lui Young Stribling. Și cum rămâne cu fiicele noastre, care trebuie să-și facă auzită propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
te căsătorești cu el, spuse bucătarul. — Nu voiam să-i stric cariera, spuse blonda oxigenată. L-aș fi tras În jos. El n-avea nevoie de o soție. Of, Doamne, ce bărbat. — Ai fost foarte atentă cu el. Auzi, da’ Jack Johnson l-a făcut totuși knockout, nu? — A fost o șmecherie. Cioara l-a luat prin surprindere. Tocmai Îl pusese la podea pe Jack Johnson, negru’ ăla mare și jegos. Cioara l-a bătut c-o lovitură norocoasă. Fereastra de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nevoie de o soție. Of, Doamne, ce bărbat. — Ai fost foarte atentă cu el. Auzi, da’ Jack Johnson l-a făcut totuși knockout, nu? — A fost o șmecherie. Cioara l-a luat prin surprindere. Tocmai Îl pusese la podea pe Jack Johnson, negru’ ăla mare și jegos. Cioara l-a bătut c-o lovitură norocoasă. Fereastra de la ghișeu se deschise și cei trei indieni se-ndreptară spre ea. — Întâi l-a pus Steve la podea, spuse blonda oxigenată. În momentu’ ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plasa cu leuștean În mîna strînsă la piept, că voi ajunge cel mai mare scriitor român. Tocmai văzusem Drumul spre Înalta societate. Primise premiul Academiei Britanice de Film pentru cel mai bun film al anului 1958. Debutul regizoral al lui Jack Clayton era strălucit. Un adevărat model. Din cei 34 ai acelei cărți, singurul nume care s-a justificat a fost Rodica Palade. După știința mea, restul au dispărut Într-un fel sau altul, unii poate c-au ajuns scriitori. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a lui Neil Simon, de pildă. La rece Însă, Pollackul ăsta n-are gravitație. Un film de actor, În ’82, cu o Jessica Lange un pic mai voalată decît În Poștașul sună Întotdeauna de două ori unde are mîncărime cu Jack Nicholson deasupra pe masa din bucătărie. Noroc cu formidabila Tootsie Hoffman, mi-a plăcut pînă și-n Hook, basmul SF oligofren al lui Spielberg. Lovitura În SF a dat-o Însă David Lynch, cu Dune. La care-a scris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de aceea a lui Johnny Depp. Cu care e Însă altă poveste. În pofida chipului ce nu spune nimic și a jocului minimal, Depp a ajuns să reprezinte În ’90 cea ce reprezentau prin anii ’50 James Dean, Brando, Newman și Jack Lemmon, prin ’70 Hackman, Pacino sau Hoffman: o garanție a calității filmului. Din nefericire, nici unul dintre acești monștri sacri sau copiii lor nu mai reflectă așa ceva, Depp a rămas singur ca Edward mîini de foarfece. Să ne uităm de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiindcă, s-a spus, Înfrumuseța violența, dînd eroilor un aer de inocență adolescentină, ei bine, soții Knox nu au așa ceva, sînt exact ca desenele animate la care se uită, cu cei goi și cei morți, cum scria Norman Mailer sau Jack Scagnetti, detectivul care-a descoperit firul de păr cîrlionțat cum numai Într-o singură regiune umană se cîrlionțează el, numai că nici Jack nu stă prea bine cu psihiatria, prezintă și el traume din copilărie pe care le povestește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
desenele animate la care se uită, cu cei goi și cei morți, cum scria Norman Mailer sau Jack Scagnetti, detectivul care-a descoperit firul de păr cîrlionțat cum numai Într-o singură regiune umană se cîrlionțează el, numai că nici Jack nu stă prea bine cu psihiatria, prezintă și el traume din copilărie pe care le povestește În timp ce-și piaptănă părul dat cu briantină ca-n anii treizeci, le povestește directorului Închisorii unde, după o oră de abominabile asasinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căruciorul prin curte, societatea-i grav bolnavă, majoritatea-s săriți cu totul de pe calea ferată, se uită cruciș gata să tragă-n tine ori să-ți smulgă caninul de la mama cu cleștișorul de stomatologie În ciuda faptului că porți suspensor, ca Jack Scagnetti, căruia am uitat să spun că Woody-i zboară creierii pe zidul murdar al celulei unde Îl apucase pe detectiv dorința imperioasă să se culce cu biata Mallory, Mickey nu iartă, e nevasta lui și el un adevărat erou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe pămînt În general și a politicii Americii În special. Nimeni n-a mai auzit vreodată așa ceva, fiecare se căznește să priceapă metafora, subsolul fiecărei replici referitoare, În aparență cred ei, la plante, sape și stropitori. Chiar și președintele țării (Jack Warden) este uluit de noutatea absolută a unui tip de discurs atît de imbecil Încît nu poate fi decît supranatural, și Își pune imediat băieții la treabă ca să afle ceva, orice, despre acest individ cum n-a mai văzut nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
I’m bad. SHAKESPEARE ÎN AMERICA (tragedie erotică) Let The Devil Wear Black sună neliniștitor. Dar chiar nu m-am gîndit c-o să văd un Hamlet neliniștitor plasat În America de azi, nocturnă. Întreg spectacolul se petrece noaptea. Hamlet e Jack. Polonius e evreu. Ophelia (Julia), dezechilibrată, vorbește despre exploatarea femeii ca formă de neocolonialism redundant și joacă bine. Joacă bine mai ales În toaleta părintească, unde se-ntîlnește cu Hamlet. Acesta Îi oferă pe neașteptate un cunilingus mic. După care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
revoltător să moară iar. Laertes nu există. Există Însă doi ucigași scăpătați (sosiile toxicomane ale lui Rosencrantz și Guildenstern), pe care-i Împușcă doi polițiști corupți noaptea tîrziu pe autostradă. O așchie dintr-un craniu Îi intră-n ochi lui Jack, care se duce la spital. I se pune un bandaj pe organul vederii. Pe Ophelia o calcă mașina. Pe regizor Îl cheamă Stacy Stile. Horatio poartă bască. Pe mama lui Hamlet o cheamă Jacqueline Bisset și moare simultan otrăvită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
limba de lemn. Ce m-a intrigat În Persona a fost de ce nu se explică limpede, prin imagine, dacă Bibi și Liv sînt lesbiene. Tăcerea lui Ullman seamănă cu aceea a lui Gluck, din Gluck, sau miracolul mut, a lui Jack Matthews, Însă e mai puțin convingătoare. Spre deosebire de actrița suedeză, Dumitru Popescu (fost) Dumnezeu vorbește de mai multe săptămîni prin reviste Încercînd să lămurească lumea „că a slujit utopia și a avut revelații”, nu știe de ce Îl somează unii să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o discotecă, cu proprietarul unui magazin de brînzeturi, despre Charlie Parker și Lester Young, Now’s the Time, On A Slow Boat To China, cine-ar fi crezut că-i posibil așa ceva, brînză și Bloomdido, vizitez un castel, restaurat de Jack, un alt avocat, e un castel autentic cu o bibliotecă criminală, apropo de cultură, sînt sute și sute de cărți extrem de rare, unele din secolul XV, aș vrea să rămîn Întreaga seară printre volumele legate-n piele, nu mă lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un alt avocat, e un castel autentic cu o bibliotecă criminală, apropo de cultură, sînt sute și sute de cărți extrem de rare, unele din secolul XV, aș vrea să rămîn Întreaga seară printre volumele legate-n piele, nu mă lasă Jack, Îmi arată o supersofisticată instalație de climatizare și-mi spune că respirația omului poate distruge prețioasele file, e colecționar, nu insist, cobor În sufrageria enormă și-ncep să mănînc ca toată lumea cum mănînc deja de două săptămîni aici, adică foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
așa cum știți sau vă prefaceți că știți, s-au făcut două filme: capodopera din 1946 a lui Tay Garnett, cu Lana Turner și John Garfield și capodopera mult mai mică din 1981 a lui Bob Rafelson, cu Jessica Lange și Jack Nicholson - nu mi-a mai plăcut a doua ecranizare pentru că sînt prea multe scene de sex fără sex (cînd e vorba de așa ceva, prefer Întotdeauna programele pentru adulți, sînt mai neorealiste). Asigurare pentru moarte e făcută după tipicul ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Norinne, căsătorită, e mai puțin frumoasă. În odaia mea din Wellesley Street s-a mutat o familie da anglo-indieni sărmani; el, tânăr, aduce fetițe de școală în odaie și le pipăie în fața nevestei, însărcinată în ultima lună, care îi spune: ― Jack, iar ai să te turburi... În timp ce noi vorbeam prostii, veni, ingierul, care îmi strânse mâna cu căldură și mă mîngîe pefrunte, privindu-mă lung. I-l prezentai pe Harold, care-i spuse obraznic: ― Încântat să vă cunosc, mr. Sen. ― Alln
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
amăgire, Jimmy. Armă de negri. Arma tipică a negrului. Da’ acum ai Învățat cum o folosim. Se Îndoaie lama invers, peste pumn, Ăsta-i singuru’ progres pe care l-au făcut negrii. Singuru’ negru care știa să se apere era Jack Johnson, da’ l-au băgat la Leavenworth. Și ce-aș putea să-i fac eu lui Jack Johnson cu un brici? Nu m-ar ajuta la nimic, Jimmy. În viață nu poți avea parte decît de ceva, un punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îndoaie lama invers, peste pumn, Ăsta-i singuru’ progres pe care l-au făcut negrii. Singuru’ negru care știa să se apere era Jack Johnson, da’ l-au băgat la Leavenworth. Și ce-aș putea să-i fac eu lui Jack Johnson cu un brici? Nu m-ar ajuta la nimic, Jimmy. În viață nu poți avea parte decît de ceva, un punct de vedere. Tipii ca mine și ca bucătarul, noi avem un punct de vedere. Și chiar dacă e greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
parte decît de ceva, un punct de vedere. Tipii ca mine și ca bucătarul, noi avem un punct de vedere. Și chiar dacă e greșit, tot e mai bun decît nimic. Cum Începe un negru să-și facă iluzii, ca bietu’ Jack sau Marcus Garvey, cum Îl bagă la mititica. Acolo m-ar duce și pe mine iluziile legate de brici. Nimic nu are valoare, Jimmy. Și băutura te face pînĂ la urmă să te simți cum o să mă simt eu Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
al Muzeului Metropolitan de Artă, din partea Mirandei. Cerea permisiunea de a organiza o petrecere, În luna martie, În onoarea cumnatului ei, un om pe care Îmi dădeam seama că Îl disprețuia total, dar care făcea, din păcate, parte din familie. Jack Tomlinson era fratele mai tânăr și mai zglobiu al lui B-DAD și tocmai anunțase că Își părăsește nevasta și cei trei copii și se Însoară cu maseuza lui. Deși el și B-DAD reprezentau chintesența aristocrației din școlile preparatoare de pe Coasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fratele mai tânăr și mai zglobiu al lui B-DAD și tocmai anunțase că Își părăsește nevasta și cei trei copii și se Însoară cu maseuza lui. Deși el și B-DAD reprezentau chintesența aristocrației din școlile preparatoare de pe Coasta de Est, Jack Își abandonase personalitatea gen Harvard cu puțin Înainte de a Împlini treizeci de ani și se mutase În South Carolina, unde făcuse avere din afaceri imobiliare. După cum Îmi spusese Emily, tipul se transformase Într-un sudist sadea, care molfăia paie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
act de violență transformase statutul meu ontologic. Mă făcuse să trec la altă categorie socială. Experiența violentă mă iluminase; de aceea, am Înțeles perfect starea lui Martin Eden, o stare existențială paroxistică traversată anterior de mine și transferată de englezul Jack London În text. De fapt, eu vorbeam transfigurat despre mine Însumi, luând Însă un exemplu cunoscut din literatură; mi se părea jenant și nu atât de instructiv să redau direct ceea ce mi se Întâmplase tocmai mie. Simțeam că literatura era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ce faci, Martine? Nu mergi la dans?Ă «Nu. Mai am de citit trei volume și termină“ - sic! -, p. 369; altădată, M. declară: „N-am timp, trebuie să citesc!“, p. 173). Tip „dur“, nu e de mirare că-i place Jack London (cf. pp. 25-27). Altfel, Își alege destul de grijuliu lecturile și preferă să noteze În jurnal despre Barthes și Eco. Incomod, obraznic, uneori cinic, M. e destul de greu de suportat. Mai mereu teatral fără voie, Își Închipuie la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poate de serios. „Ei, de parcă n-ar ști toată lumea! Rush Sanders, tatăl lui Steve. Ți-am răspuns!“, spunea Penelope, dându-și ochii peste cap a exasperare. O țineau așa ore Întregi („În ce hotel a locuit Dylan cu tatăl său, Jack?“ „Cum Îl chema pe personajul din seria inaugurală care se Împușcă accidental chiar la petrecerea de ziua lui?“ „Adevărat sau fals: Donna s-a culcat cu Ray Pruit?“), amândoi chitiți să demonstreze că știau fiecare secvență, fiecare personaj. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]