6,725 matches
-
de zeflemea, autoironie și franchețe, cu ambele picioare pe pământ! Și ce mult Îmi lipsește aici, printre nemți, filosofi morocănoși! Ce dor permanent și veninos! Dorul nu m-a părăsit. N-o să mă părăsească până la exitul final”. Nu este de mirare că, Într-o altă scrisoare, mesajul berlinez se Încheia astfel: „Mai am un singur dor. Așa cum stau lucrurile, voi muri la Berlin, ca nea Iancu. Doamne, dacă stă-n puterea ta, fă să mi se ducă leșul, hoitul, cadavrul În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
șeful spiritual al Legiunii. Era o calitate pe care nu i-o putea contesta nimeni, bucurându-se de venerația noastră a tuturor. Purta cu el povara pierderii celor doi copii și moartea Căpitanulul îl mișcase din temelii. Totuși, era de mirare cum a mai putut rezista atâtor încercări pe care un suflet omenesc a fost silit să le îndure! Profesorul observase și el tensiunea creată de cei trei miniștri și a depus toate eforturile să-i determine să se retragă. N-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ni s-a părut că unul dintre ei ar fi Stănicel, iar celălalt, Eugen Theodorescu, care mai fuseseră în vizită la Berkenbrück. Părea că aveau înfățișarea și statura lor. Ne-am bucurat de întâlnire și am grăbit pasul. Dar spre mirarea noastră, cei doi presupuși camarazi, când ne-au observat venind spre ei, la un capăt de pădure, în loc să-și continue mersul, au făcut stânga împrejur și au luat-o înapoi în direcția de unde au venit. Noi, de bună credință, am
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dat seama că dădusem degeaba din cap. Nu se vedea nimic în bezna aceea. — Ai auzit ce-am zis? Ești teafăr? — Am auzit. Mi-e doar puțin greață. Îmi simțeam stomacul în gât cam de multișor. Nici nu era de mirare cu miile de lipitori care miroseau oribil și se lipeau de noi, cu aerul ăla închis și bezna înfiorătoare, cu oboseala sfâșietoare și dorința înnebunitoare de a trage un pui de somn. Toate au o limită. Nervii îmi erau încordați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ajunge la o formă finală, autorul depunându-l, în manuscris, la Biblioteca Universității din Ierusalim. Glisarea lui Meleh Rabinovici între creștinism (primise numele de botez Meletie Popescu) și iudaism (la care revine după episodul creștin) constituie subiectul cărții. E de mirare cum un călător ca F. nu a scris decât un inconsistent volum intitulat Priveliști și impresii din fuga trenului (1926). Publicate în toamna anului 1925, în ziarul „Lumea”, memoriile de călătorie nu trec de un prim nivel descriptiv, banal. Cunoscător
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
din Golești o școală-internat cu două cursuri, „ghimnasticesc” și „filosoficesc”, chemându-i ca profesori (și directori) pe Aaron Florian și pe I. Heliade-Rădulescu. El însuși alcătuiește un manual de etică, Adunare de pilde bisericești și filosofești, de întâmplări vrednice de mirare, de bune gândiri și bune neravuri, de fapte istoricești și anecdote (1826). Tot din rațiuni didactice traduce din grecește o lucrare a lui Neofit Vamva, Elementuri de filosofie morală (1827). Fondează, la București, Societatea Literară (1827), unde împreună cu Heliade a
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
G. Pienescu, București, 1963; ed. îngr. și pref. Gh. Popp, București, 1964; ed. îngr. G. Pienescu, postfață Mircea Iorgulescu, București, 1977; Scrieri, îngr. și introd. Mircea Anghelescu, București, 1990. Traduceri: Adunare de pilde bisericești și filosofești, de întâmplări vrednice de mirare, de bune gândiri și bune neravuri, de fapte istoricești și anecdote, Buda, 1826; Neofit Vamva, Elementuri de filosofie morală, București, 1827. Repere bibliografice: Pompiliu Eliade, Histoire de l’esprit public en Roumanie au dix-neuvième siècle, ed. 2, Paris, 1905, 172-219
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
realitatea în fantezie și reușind să-i anuleze spectatorului (cititorului) orice iluzie legată de aceste forme degradate. Teatru. Comedii la microfon (2001) reia trei piese mai vechi, difuzate între timp radiofonic. Adunând în placheta Acvariul cu rechini (1992) fantezii și mirări genuine, ironice și autoironice, poetul G. își dramatizează cu vădită plăcere rimele alerte, așa cum în piesele sale frenezia logoreică a personajelor îi trădează temperamentul de poet care, cu ușurință și luciditate ludică, gesticulează retoric în mijlocul jocului de cuvinte. Mici evenimente
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
În locul principiului convenienței. și, ceea ce era cel mai important, modelul vorbirii În act este Înlocuit de cel al scriiturii. De fapt, această ultimă rocadă devine esențială În definirea literaturii moderne. Tema scriiturii este una eminamente franceză, ceea ce nu e de mirare dacă ne gîndim că literatura franceză s-a impus de la bun Început - din a doua jumătate a secolului al XVII-lea - ca o stilizare, scrisă, a cuvîntului rostit, prin teatrul clasic. După Secolul de Aur spaniol, plin de spectacol baroc
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scăzut, astăzi, dar vedetismul literar nu a dispărut. Literatura s-a “fărîmițat”, ea aparține fiecărui autor În parte și niciodată unei percepții consensuale la nivele sociale mai largi sau mai restrînse. Rolul ei politic, mobilizator, a scăzut. Nu e de mirare că nu se mai citește literatură, astăzi, ca Înainte. Autorul este cel care, scriind, reușește deschiderea unei uși pe unde, ca la Kafka, nimeni altcineva nu mai poate intra. Programul lui, dacă există, nu este conceput pentru a fi contrasemnat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prăbușirea metanarațiunilor constatată de Lyotard: “Autoficțiunea s-ar fi născut deci din cucririle psihanalizei, impunînd o concepție despre literatură ca inevitabilă ficțiune. Cu Freud, autobiograful a realizat că, imediat ce există poveste, adică punere În text, apare ficțiunea.” Nu e de mirare că autoficțiunea a fost inclusă În postmodernitatea literară, tocmai datorită ambiguității sale formale și pragmatice: “Dacă la moderni, literatura Înseamnă căutare de adevăr și valoare, la postmoderni ea și-a pierdut total această dimensiune.”. Acest diagnostic pus “literaturii postmoderne” este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
afla În primul rînd ce-ar vedea o fată trecută prin aceeași experiență avută de mine la 16 ani. „Claude avea o pulă frumoasă, dreaptă, bine proporționată”; „CÎnd André și-a desfăcut prohabul la Înălțimea feței mele, am descoperit cu mirare un obiect mai mic dar și mai maleabil”; „Pula lui Ringo era, mai repede, din aceeași familie cu a lui Claude” (pp. 14-15). Acest mod de cunoaștere Îmi mai amintește de un eseu al lui Georges Bataille, În care o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fapt singura armă - prin care libertatea poate fi cucerită. Moartea provocată altei ființe umane - ceea ce se numește Îndeobște crimă - este justificată dacă exigența extazului o cere, și nu e vorba aici de extazul hidos al puterii, ci de extatica existenței, “mirarea de-a fi”: “CÎnd te joci cu focul nu trebuie să te temi că-ți arzi degetele, așa că l-am ars pe tînărul acela. și m-am bucurat În mine de această grozăvie”. Iar existența dăinuie În nesupunere și rebeliune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sine scripturale, să reprezinte creșterea exponențială a posibilelor Într-o lume tot mai precară și astfel tot mai permisivă, atît de multe Încît timpul devine orar aflat În veșnic stadiu de bruion iar spațiul hartă În mișcare: nu-i de mirare atunci că obiectele În funcție de care timpul și spațiul se produc dau impresia de vitalitate, iar actorului nu-i rămîne decît să se retragă Într-un stoicism local sardonic, cu melancolii trecătoare, mai atent la buletinul meteo decît la fenomenele meteorologice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
implicit eliminate din discuțiile serioase despre raportul dintre autor și textul produs de el. Lumea văzută de un român rupt în fund (1996) aplică tehnica eliberării de complexe la relatările de călătorie, care devin astfel polemice față de „complexul Dinicu Golescu” (mirare, admirare și comparare în raport cu ce ai lăsat acasă). Expresia căutat vulgară e consonantă cu „românul rupt în fund”, care nu se mai miră de nimic și nu dă doi bani, la propriu, pe rafinamentele civilizației. Edițiile publicate de C. din
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
chestionar bazat pe înregistrarea consumurilor este voluminos, iar culegerea datelor se face anevoios, sporind numărul refuzurilor și frecvența erorilor de culegere a datelor. Observăm că avantajele și dezavantajele celor două metode depind mai ales de contextul socioeconomic. Nu este de mirare că Uniunea Europeană folosește un agregat monetar al bunăstării (Atkinson et al., 2002), în timp ce Banca Mondială recomandă țărilor în curs de dezvoltare utilizarea măsurii consumului (The World Bank Poverty and Human Resources Development Research Group, 1998), ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
regăsirii de sine în universul țărănesc sunt constanta esențială, structurantă a poeziei lui H. O constantă ce prin definiție implică sentimentul timpului și sentimentul iubirii de patrie. Rememorativă adesea, orația lirică reactualizează icoane apuse, reface spectacole contemplate nemijlocit la vârsta mirărilor. Principala sursă a lirismului pare a fi însă iubirea de poezie. Autor a numeroase cărți de versuri, H. își întreține plăcerea de a cânta prin frecventarea constantă a altor poeți, în special a celor de expresie clasică. Uneori (mai cu
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
jocul tău zglobiu/ Tăcerea mea se miră// Ce voci subpământene/ Te-au ispitit în noapte/ Să-neci în somn și lene/ Comoara ta de șoapte?”. Toate mijloacele revelației poetice cultivate de C. bat mereu la porțile zăvorâte ale Necunoscutului: și mirarea, și întrebarea, și contemplarea activă, și chemarea acerbă a tăcerii, și claritatea - devenită liră -, dar și misterul, somnul care turbură, prelungind așteptarea tăcerii, incertul. Între iluzie și aparență se produce extrem de subtila trecere a poetului, jocul său magic de-a
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
1976; Cu poezii și nuci în buzunare, București, 1980; Solia, București, 1980; Portretul focului, București, 1983; Mic tratat de melancolie, București, 1984; Peisaj de vânătoare, București, 1987; Un delfin, trei copii și mai multe peripeții, București, 1988; La ceas de mirări, București, 1991; Sonete, București, 1996; Într-o barcă de fildeș, București, 1996; Cenușă în unduire, București, 1999; Fântâna din lacrimă, București, 1999. Repere bibliografice: Dumitru Micu, George Chirilă, „Agora”, RL, 1969, 11; Octavian Voicu, „Agora”, ATN, 1969, 5; Ion Oarcăsu
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
ca neobosit foiletonist. Viu este și interesul pentru scriitorii noștri clasici, el editând (în colaborare cu Eugenia Carcalechi, dar mai ales cu G. T. Kirileanu) opera lui Eminescu, Creangă, Alecsandri, Odobescu. Situându-se decis pe pozițiile tradiționalismului, nu este de mirare că se numără printre întemeietorii mișcării sămănătoriste. După o perioadă de atașament fără rezerve față de N. Iorga, își temperează entuziasmul, adoptând o atitudine mai rezervată și chiar distanțându-se de mentor, spre a se apropia, în anumite limite totuși, de
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
etc.), de regulă bizare ori grotești (de un grotesc al banalității, privit de autor cu oarecare blândețe și compasiune). Banalul imobil băcăuan capătă astfel funcția de „model societal”, de „eșantion” ori „machetă” a societății românești contemporane, și nu e de mirare că una dintre cronicile care s-au scris despre roman e intitulată Țara ca bloc. Peripețiile micii comunități de locatari sunt diverse, captivante, dar și încărcate cu gravitate. „Liftnicului” îi revine însă rolul de revelator al unui sens mai grav
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
fie înnăscute. Oricum, cât dulce și cât sărat preferăm în hrană pare a fi un rezultat al experiențelor trecute pe care le-am avut cu mâncarea. În cultura siriană, mâncarea tinde să fie foarte sărată. Iată de ce nu este de mirare că persoanele care cresc în această cultură identifică mâncarea suedeză, care are foarte puțină sare, ca fiind lipsită de gust. Studiile demonstrează că există o valoare adaptativă la dezvoltarea aversiunii pentru gustul a ceva ce ne face rău. Dar de ce
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
imaginea unui izolat care ia pe cont propriu o sarcină aventuroasă: aceea de a pune pe un alt făgaș limba română.13 Două ar fi "constantele tipologice ale sintaxei lui Cantemir" care au stârnit reacții la început de nelămurire, de mirare, apoi de respingere categorică a virtuților expresive ale Istoriei ierogilifice: "caracterul său dificil sau chiar hermetic" și "caracterul său artificial, bizar, neromânesc"14. Doar că, precizează cu o satisfacție malițioasă cărturarul ieșean, acestea sunt simple impresii ale unor comentatori "lipsiți
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ca făpturi ca toate celalte, care nu înspăimântă și nu sunt purtătoare ale unor mesaje thanatice sau malefice. Impresionează prin zgomotul pe care îl fac și prin mișcarea haotică, dar aparțin, încă, acestei lumi. Prin urmare, în Antichitate, liliacul prilejuiește mirare prin alcătuirea sa hibridă. Ezitarea Stagiritului s-a transferat, cum era de așteptat, și altora. Urmând principii pe care le vom regăsi în discuția privitoare la natura Strutocamilei, învățații nu s-au hotărât cărei trăsături să îi acorde prim-planul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
SF-ului este de a crea o senzație amestecată, de uimire și teamă în fața vremurilor viitoare sau a universurilor posibile și străine: sense of wonder 4. Acesta din urmă se naște, urmând exemplul științei și al filosofiei după Aristotel, din mirarea care subjugă imaginația împingând-o spre admirație. Celălalt scop al SF-ului este să plaseze cititorul în poziția de observator privilegiat al realităților posibile prezente, trecute sau viitoare -, determinându-l să adopte unghiul de vedere al unui etnolog virtual, eventual
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]