6,868 matches
-
sferelor” în sinele lăuntric sau în sinea lucrurilor nu echivalează cu un act de cunoaștere metafizică. Distinct este tocmai sentimentul de abis, de întuneric, de neant chiar, pe care îl comunică lirica sa. Energetismul, enorm, ia forma unor stări de mirare sau de întrebare în fața misterelor lumii, steaua începând să fie un termen de referință. Versul din Frunze, pomi, arbori (1968) nu reușește să iasă din siajul anterior, balastul descriptivo-baladesc fixând, mai mult decât era cazul, imaginea poetului în spațiul tradiționalismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
încercare de expurgare a răului existențial și artistic reprezentat de presiunea ideologiei oficiale. Destinul lui P. se frânge neașteptat, în plină maturitate creatoare. După 1991 este redescoperită o latură ignorată, și anume ipostaza de sonetist. Spectator al lumii, din avanpostul mirării naive autorul se îndreaptă către o poezie specială, dialogând cu un homo universalis, căruia îi comunică o viziune heraclitică asupra existenței. Sensibilitatea scrutează tot mai acut răul universal, orizontul e tot mai întunecat, sub semnul tulburător al tragicului. Strămutarea pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
teoretice necontradictorii, dar suficient de complete pentru a încadra principalele legi ale fizicii este, desigur, un fapt de neexplicat și cu adevărat miraculos ("un dar minunat pe care nici nu-l înțelegem, nici nu-l merităm", spune autorul). De fapt, mirarea lui E. Wigner privind eficiența surprinzătoare a matematicii în fizică este mai degrabă retorică și pare a proveni dintr-un punct de vedere unilateral asupra matematicii privite ca sistem formal abstract derivat deductiv dintr-un set finit de axiome. Matematicienii
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
A doua epistolă sobornicească a lui Petru unde la 2,10 zice: ,,mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, și disprețuiesc stăpînirea.” La cîtă căldură dădea Sfîntul Soare peste căpățînele lor, nu este de mirare că se înfirbîntau după fel de fel de ,,găuri vii” și îi apucau vedeniile! Cînd vreo kedeșă rămînea la ghioc cu mare noroc, repede era scoasă la măritiș, și se găsea pe undeva un Ioshuah, Guțah sau Maimuțah, ori Muleh
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cu aur, pietre scumpe și mărgăritare iar în mînă ținea un potir de aur plin cu spurcăciunile și necurățeniile curviei ei. Ea era îmbătată de sîngele mucenicilor și sfinților lui Iisus, faptă care i-a fost iluminatului Ioan de mare mirare. Geții aveau steagurile lor sub forma unor balauri de diferite culori iar Arian Flavius(95-175) îi descrie foarte viu în lucrarea Arta tacticii militare: ,,Balaurii aceștia au capul și întregul trup pînă la coadă ca al șerpilor”. Culoarea stacojie era
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Lumea lui Dionysius Exiguus, Boethius și Beda era, într-adevăr, neinstruită. Roma se prăbușise, iar civilizația apuseană nu părea a fi decât o umbră a gloriei trecute a Romei. În plus, viitorul părea mai întunecat decât trecutul. Nu este de mirare că, în căutarea înțelepciunii, cărturarii medievali nu căutau să găsească idei noi la semenii lor, ci se întorceau către unii greci antici, precum Aristotel și neoplatonicienii. Deoarece acești gânditori medievali importau filozofia și știința anticilor, au moștenit și prejudecățile lor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
contraargumente, până când, în secolul al XI-lea, un filozof musulman, Abu Hamid al-Ghazali, a declarat că orice susținător al doctrinei lui Aristotel avea să fie pedepsit cu moartea. Disputa a luat sfârșit la puțin timp după aceea. Nu este de mirare că zero a provocat o asemenea discordie. Musulmanii, cu originile lor semite, orientale, credeau că Dumnezeau a creat universul din neant - o doctrină care nu putea fi acceptată acolo unde oamenii împărtășeau ura aristotelică față de neant și infinit. Pe măsură ce conceptul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cantități infinit de mici, nici nimic. Putem să nu le numim spirite ale cantităților dispărute? EPISCOPUL BERKELEY, ANALISTUL Problemele tangentei și ariei s-au confruntat, ambele, cu aceleași greutăți din cauza infinității și a lui zero. Și nici nu este de mirare, deoarece problema tangentei și cea a ariei reprezintă, de fapt, același lucru. Ambele aparțin domeniului analizei matematice, un instrument științific mult mai puternic decât oricare altul inventat anterior. Telescopul, de exemplu, le-a creat oamenilor de știință îndemânarea de a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
examinări științifice. Este puțin probabil ca dispozitivul său, a cărui funcționare se bazează tot pe energia din punctul zero absolut, să fie diferit. Conform mecanicii cuantice și a teoriei relativității generalizate, puterea lui zero este infinită, așa că nu este de mirare că oamenii speră să profite de întregul lui potențial. Dar, pentru moment, se pare că nimic nu se va putea naște din nimic. CAPITOLUL 8 Ora Zero în Zona Zero [ZERO LA LIMITA SPAȚIULUI ȘI TIMPULUI] Păreau extratereștri: Nici un ochi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
norocul, și fapta norocului în artă se numește minune...") căci "dacă n-ai talent, toate, toate sunt... degeaba" și arta nu mai e posibilă: "artistul poate avea sau nu tendință, însă artă fără talent peste putință". De aici și marea mirare interogativă a lui Caragiale ("Cum o să poată ieși din conservatorie talente mari cîtă vreme nici unul nu vrea măcar să intre? Ce să iasă, dacă n-a intrat nimica?") și concluzia sa emblematică ("Am rămas [...] partizanul neînduplecat al tendinței cu artă") care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
puterea unei ființe care este supusă unor legi speciale, anume unor legi pure practice, date de propria-i rațiune, astfel încât persoana ca aparținând lumii sensibile este supusă propriei personalități, în măsura în care ea aparține totodată lumii inteligibile; și atunci nu e de mirare dacă omul, aparținând ambelor lumi, nu trebuie să considere altfel propria-i ființă în legătură cu a doua și cea mai înaltă menire a lui decât cu venerație și legile acestei meniri cu cel mai înalt respect"64. Tocmai de aceea termenii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lume este moarte și este viață; este plăcere și durere; lumină și întuneric; bogat și sărac; sunt puteri care se ciocnesc până se nimicesc; între libertate și sclavie sunt întâmplări ajutătoare, și altele dușmane omului... Aceste contrarietăți deșteaptă de la început mirarea și spaima. Misticul, în fața lor, rămâne fără răspuns, sau dă un răspuns superficial"183. Experiența opozițiilor crează o spărtură în sufletul misticului, acesta devenind "om metafizic". Personalitatea amorfă a sufletului mistic pare a fi apropiată de energiile naturii, deși nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ALMA, Craiova, 2008. DIACONU, Marin, Conceptul de ideal în filosofia românească interbelică, Editura Eminescu, București, 1998. DIACONU, Marin, Istoria limbajului filosofic românesc, Editura Univers enciclopedic, București, 2002. GEANĂ, Gheorghiță, Antropologia culturală. Un profil epistemologic, Criterion Publishing, București, 2005. HERSCH, J., Mirarea filosofică. Istoria filosofiei europene, traducere de Drăgan Vasile, Editura Humanitas, București, 1994. IANOȘI, Ion, O istorie a filosofiei românești, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996. LOVINESCU, Eugen, Istoria civilizației române moderne, Editura Științifică, București, 1972. MAMULEA, Mona, Dialectica închiderii și deschiderii în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Unii dintre cititorii săi americani, cum ar fi profesorul de culoare Kwame Anthony Appiah de la Harvard, îl consideră prea pesimist, chiar „antiamerican”, într-o scurtă recenzie din The New York Times („Give Me Liberty, or Something Else!”, 29 octombrie 2000). Nu e de mirare: stânga pseudoliberală a preluat cumva, schimbându-i conținutul, dar păstrându-i funcția, celebra formulă a lui McCarthy. Orice strategie pare unora mai bună decât confruntarea sinceră cu realitatea... Chiar admițând, fără prea multe obiecții teoretice și practice, armonizarea pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai toate universitățile americane. Sincer? Ipocrit? Pentru a le „domestici”? Pentru a le instrumenta în propriul folos? Toate la un loc, probabil. Intensificarea comunicării globale favorizează interacțiunile, sinergiile, conflictele, fuziunile, sincretismele, multiplicând fractal pozițiile culturale și ideologice. Nu e de mirare că această complexitate interculturală aparent infinită nu poate fi gestionată doar pe baza preceptelor toleranței și relativismului, ci încurajează dogmatisme vechi și noi. Spiritul critic - insist - are de „procesat” o realitate proteică, inepuizabilă, contradictorie, fără precedent. Sarcina sa e pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
șocant, prin care lirismul scurtcircuitează un poem, altfel discursiv sau evaziv ca semnificație: „lumea se strâmtează/ cu fiecare naștere/ câinii rămân tot mai des în două picioare/ ce oglinzi credeți voi/ ce oglinzi sunt mai fine/ decât pupilele dilatate de mirare sau ștreang/ a venit moș gerilă gol/ fără daruri/ fără globuri/ cu orbitele neîmpodobite/ a venit moș gerilă/ trupule/ ți-a adus cămașă de forță cu fir de borangic/ pe creierul rozaliu s-a așezat un greier” (Poemul meu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
când tot ce ai la dispoziție este o arhitectură "românească" domestică arhaizantă, vernaculară, din materiale perisabile, sau una de mănăstire sau urbană mai apropiată ca scară, dar ridicată de meșteri străini pentru o "pătură superpusă" (Eminescu) alogenă? Nu este de mirare că efortul arhitecților neoromânescului de primă generație a fost unul comparativ mult mai dificil decât cel al școlii lui Lechner din Austro-Ungaria, devreme ce primii aveau de adus împreună nu doar o diversitate debordantă de tipuri arhitecturale medievale (în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
vile moderne, savant camuflate în verdeață; dar sunt, totodată, deliberat decuplate de la orașul propriu-zis, desprinzând astfel porțiuni disproporționat de ample din spațiul public spre folosință exclusivă. Spațiul public era în suferință - lucru încă nerezolvat nici astăzi - și nu este de mirare că s-au făcut eforturi urbanistice și arhitecturale în perioada interbelică pentru a-i da o formă asemănătoare celui din orașele occidentale. Câteva piețe urbane noi vor fi înființate prin amintitul plan din 1935; altele vor căpăta contur (real sau
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
CANTACUZINO, Ioan (20.I.1757, Istanbul - 3.VII.1828, Kantakuzinka, Ucraina), poet. Este fiul clucerului Răducanu Cantacuzino și al domniței Ecaterina, fiica domnitorului Moldovei, Ioan Mavrocordat. Nu este de mirare că s-a bucurat de favorurile cârmuitorilor Mihail Suțu și Nicolae Mavrogheni. Era, de altfel, un om abil și influent și a pus multă iscusință în misiunile diplomatice pe care le-a avut de îndeplinit. I-a surâs, o clipă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
care se dedă acest medic, vis-a-vis de cea mai ilustră personalitate a științei medicale românești (și nu numai) și forul în care își face intrarea. Scopul este evident: eventualele evocări, comemorări și cinstiri sunt mai ușor controlabile din interior. Așa că mirarea doctorului Radu Iftimovici, o personalitate de atitudine, de necontestat în domeniul său, printre puținii (dacă nu unicul) care și-a exprimat deschis rezervele, se poate justifica doar prin prisma atitudinii mai puțin academice a celor care compun acest for? Pentru că
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de Franța, ajunge să-i confere demnitatea de Duce de Valentinois. Este ușor de înțeles impactul pe care asemenea practici din partea conducătorului suprem le avea asupra clerului și poporului și cât de jos coborâse autoritatea scaunului apostolic. Nu e de mirare că pe acest fundal dominat de patimi omenești vântul reformării creștinismului începuse să bată, cuprinzând națiune după națiune și culminând cu reforma lui Martin Luther, cunoscută și sub numele de erezia națiilor apusene. Cu toate acestea - observă Paulescu - școala creștină
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pentru gândire, într-o "încercare, mereu reluată, de a [se] ridică la modul intelectual al Lirei"74. Poetul este un Narcis, în fapt, mișcarea gândirii uimită de propria ei substanță, care se caută în vacuitatea chipului pierdut; poezia - înălțare "la mirarea și incandescenta modului interior"75. În cuvintele autorului român: Versul căruia ne închinam se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificata până a nu mai oglindi decât figură spiritului nostru. Act clar de narcisism 76. "Înecarea" în neantul propriei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
1989, în post în străinătate, la Anvers, a fost pe deplin unul dintre ai lor! Un bun colaborator al sistemului. În numele respectului DEMOCRAȚIEI, în numele Constituției care a instaurat un regim semiprezidențial, Parlamentul a votat deci suspendarea președintelui. Suspans? Desigur! Și mirare, căci populația descoperă că, la urma urmelor, prin alegerile din decembrie 2004, cu sufragiu universal, președintele este cel țintit. Dar fără o neliniște nemăsurată... În week-end-ul de 1 mai, bucureștenii au luat cu asalt trenurile spre litoral, spre Mamaia, Vama
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de inerție, s-au angajat din ce în ce mai ferm în direcția modelării lui homo europaeus, a cetățeanului cu identitate postnațională. Toate aceste programe identitare lansate de autoritățile politice în decursul timpului au presupus o viziune corelată asupra trecutului. Nici nu e de mirare că proiectele de antropogenie politică au fost atât de strâns înșurubate cu programele de gestionare politică a trecutului, ținând cont de faptul că J. Locke (1961, 317-319) [1689, Cartea II, cap. 27, §§9-10], de pildă, argumenta încă din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unității politice. O a patra idee-forte reperabilă în paradigma istoriografică a Școlii Ardelene este spiritualitatea creștină a poporului român. Fiind o mișcare ce își avea sediul în Biserica Unită, luminismul transilvănean, spre deosebire de cel francez - iconoclast și anti-eclezial -, nu e de mirare că a accentuat dimensiunea religioasă. Samuil Micu, scriind Istoria... din 1805 în calitate de ieromonah al Mănăstirii Sf. Treime din Blaj, fixează momentul creștinării poporului român începând cu secolul I. Iată ce scrie în Tomul al IV-lea al magnum opus-ului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]