7,852 matches
-
lume credibilă. * * * Ginger, You're Barmy (Ginger, ești într-o ureche, 1962) e al doilea roman publicat de David Lodge. Autorul amestecă neorealismul și comicul într-un text care se citește fără efort. Romancierul mărturisește în introducere: La fel ca naratorul, Jonathan Browne, și eu am fost recrutat de Royal Armoured Corps curând după ce mi-am luat diploma în limbă și literatură engleză la Universitatea din Londra (mai precis, în august 1955). Mărturisește de asemenea că a fost profund influențat de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de vedere", și la "gândește, deci există", la "gândește ca profesie (de unde și versiunea românească, inevitabil insuficientă, Gânduri ascunse economia unui titlu nu-și permite să explice), titlul e o teorie în sine. Cuvântul concentrează în el preocuparea dintotdeauna a naratorului pentru felul cum istorisește. Tinks... e un roman despre victoria conștiinței acolo unde sensibilitatea pierde, despre vechea dispută așa de bine denumită de Jane Austen drept sense and sensibility (gândire și sentiment, nicidecum "mândrie și prejudecată": titlu rău tălmăcit). Spuneam
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scriitoare care ar da orice să modifice aventura ei cu Ralph într-o idilă de suflet și visează la idila lui Graham Greene din The End of the Affair (1951). Ironia lui Lodge face încercările ei să pară hilare. Conștiința naratorului nu permite ființelor lui decât să gândească. Chiar și sexul e doar un gând consemnat în jurnalele celor doi eroi, cu vorbe mai degrabă inteligente decât senzuale. Intriga romanului, rolul sentimentului în ea sunt mici. Martin, bărbatul lui Helen, a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
slaba mea acuitate vizuală. Pe de altă parte, dialectele vietnamez și filipinez sunt bine romanizate, așa că e puțin probabil să mă trezesc într-un autobuz cu o destinație greșită. LV. Folosești felurite procedee narative. Intri spontan în gândurile personajelor, devii narator obiectiv când nici nu ne așteptăm. Ești un nonconformist, ceea ce-i caracterizează pe mai toți scriitorii contemporani... TM. Întotdeauna mi s-a părut și mi se pare că diferența dintre așa zisul roman experimental și cel tradițional, sau dintre cel
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost principalul pentru mine de când mă știu: e mai profundă, mai bogată, mai permanentă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la cultura pop. Mi se pare nesănătos să rămâi marginal în societate, așa că anul trecut am decis să încep
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol Cioturi scot din fântână nămol.” Stabilirea atmosferei se realizează prin aparent nemotivata cruzime existentă în evocarea fiecărui detaliu, cruzime care aparține, în realitate, naratorului de peste ani. Moartea căprioarei poate dobândi o semnificație mai bogată, în direcția sugerării unei drame existențiale, unei angajări într-o existență guvernată de necesitatea imediată. Starea de spirit caracteristică e tulburarea, neliniștea: „Pășesc ca pe o altă Planetă, imensă, străină
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de istorici, biologi, matematicieni etc. Există însă coordonate generale în interpretarea sa regăsite până la identitate în zone extrem de diversificate ale spiritului uman. Temporalitatea în sine nu este suficientă pentru a defini o operă, ci este corelată cu relația dintre timpul naratorului și timpul povestirii. Spațiul în poezia epică labișiană este unul desacralizat, agonic, ostil. Spațiul și timpul poartă însemnele sacrului benefic, un fel de centru și altar al naturii în care viața curge nestânjenită. Semnalele mitice pulsează. Arta excepțională a lui
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
violența și amintirea războiului. Că poetul cunoștea (din manuale) o povestire sadoveniană pe teme apropiate, e sigur. Undeva, În pădurea Petrișorului, „bătrînă și nestricată de om”, o căprioară lovită de glonț dar scăpată de ochii pușcașilor se stinge lent. Pentru narator, prilej de participare afectivă: „Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului [...]. În liniște, pe cerul întunecos din fundul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol Cioturi scot din fântână nămol.” Stabilirea atmosferei se realizează prin aparent nemotivata cruzime existentă în evocarea fiecărui detaliu, cruzime care aparține, în realitate, naratorului de peste ani. Moartea căprioarei poate dobândi o semnificație mai bogată, în direcția sugerării unei drame existențiale, unei angajări într-o existență guvernată de necesitatea imediată. Starea de spirit caracteristică e tulburarea, neliniștea: „Pășesc ca pe o altă Planetă, imensă, străină
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în text. 10. Alcătuiește propoziții în care cuvintele date să îndeplinească funcțiile indicate: logodnica - atribut (a cui?); broască - complement (cui?); privirea - subiect. 11. Alcătuiește un enunț în care să folosești substantivul frații, în vocativ. 12. Reformulează fragmentul următor, introducând comentariul naratorului în replica personajului: „Atunci își luă inima în dinți și strigă: - Asta să fie logodnica mea.” Înțelegerea textului 13. Explică sensul structurii: „Pasămite îl trăgea ața la ursita lui”. 14. Comentează ultima replică din text. 15. Extrage din text căte
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
este creștetul meu, sub tăria cerului”. 4. Povestește care a fost „o nouă încercare” a cerului. 5. Realizează o scurtă caracterizare a personajului principal. 6. Explică sensul formulei „zău curat”. 7. Prezintă succint portretul lui Adam al Vicii. 8. Identifică naratorul și motivează utilizarea persoanei I. 9. Motivează utilizarea unui alt mod de expunere în text. 10. Prezintă atitudinea copiilor după eșuarea încercării de a despica bolta.
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
o valoare non-deictică (de exemplu, proverbele sau definițiile) și în textele narative perfectul simplu, asociat cu imperfectul. În aceste narațiuni non-deictice nu poate fi vorba de un viitor adevărat, pentru că viitorul implică incertitudinea, se proiectează plecînd de la prezent; atunci cînd naratorul trebuie să arate că un fapt este posterior altuia, el recurge la un pseudo-viitor (pe care Benveniste îl numește prospectiv), în care enunțiatorul anticipă o înlănțuire ineluctabilă deja cunoscută ("Paul avea să reușească mult mai tîrziu."). Observăm că imperfectul (și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
documentară, se bazează pe o etică a vorbirii exacte, a obiectivității, care face ca vocea discursului care citează să fie cît mai discretă. Nu este însă și cazul narațiunii literare, care are ca scop întîlnirea punctelor de vedere ale unui narator și ale personajelor. 14 MODALIZARE AUTONIMICĂ, GHILIMELE, ITALICE 1. Autonimie și modalizare autonimică Autonimia Am întîlnit deja ghilimelele în cazul discursului direct: plasînd ghilimelele de o parte și de alta a enunțului pe care îl citează, enunțiatorul indică faptul că
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și nu are decât un acces limitat la EPISTEME. Cu toate acestea, personajul prototipic pentru câmpul ETHOS-ului nu este el, ci Filaret, care, împărțindu-și toată agoniseala săracilor, ajunge să repete de bunăvoie destinul lui Iov (model la care naratorul trimite în mod explicit la p. 53 și 62). Filaret e omul care rezistă oricărei ispite, îndeosebi dorințelor de îmbogățire și de mărire (v. textemele [15], [24] și [25]); chiar și ca bunic al împărătiței Maria, el își păstrează cumpătarea
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
1.3. În imediata apropiere a câmpului ETHOS se află ZOON, CR al animalelor, plasat și el în sfera BINELUI. Această situare poate părea bizară, însă Kesarion Breb își exprimă de mai multe ori admirația față de acest CR, pe care naratorul îl așază chiar în opoziție cu câmpul oamenilor (BROTÓS, v. infra, 3.2.1.): "Deasupra, în crengi, huruiau hulubi sălbatici. Într-o lature, în unghiul unui zid, o haită își lingea și-și alăpta cei nouă căței. Și arborele și
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
șederea pe teritoriul Clujului a strămoșilor noștri, care, după descălecat, au trăit acolo într-o comunitate cu caracter permanent, dar și faptul că, de acum o mie de ani, Transilvania ținea în mod în mod organic de Ungaria" - astfel comenta naratorul jurnalului cinematografic importanța descoperirii arheologice"97. Onoruri militare asemănătoare au însoțit, la Cluj, în biserica calvină din strada Farkas , în decembrie 1942, ceremonia de reînhumare a voievozilor transilvani Apafi Mihály I și II. Ministerele Comerțului și Transporturilor motivau sprijinul financiar
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
acum le află; de aici Ț uimirea acestuia din urmă). Deznodământul poate fi: (1) vesel; (2) tragic; (3) optimist; (4) bun; (5) rău; (6) previzibil; etc. MODURI DE EXPUNERE MODUL DE EXPUNERE; MODURILE DE EXPUNERE - felul, maniera în care autorul / naratorul / personajul prezintă realitatea;forme ale prezentării realității: 1. forma narativă, caracteristică genului epic; - se relatează fapte, întâmplări, evenimente, acțiuni, etc. (!!) verbele comentatorului: „a înfățișa”, „a relata”, „a prezenta”, „a expune” etc. - autorul are, de regulă, o atitudine obiectivă, de neidentificare
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
comentatorului: „a înfățișa”, „a relata”, „a prezenta”, „a expune” etc. - autorul are, de regulă, o atitudine obiectivă, de neidentificare, neparticipare; sau se poate ascunde sub înfățișarea unui personaj oarecare;el nu se situează în prim Ț plan; locul acesta revine naratorului sau personajului principal. 2. forma expozitivă proprie genului liric: - se fac confesiuni, de dezvăluie stări sufletești; (!!) verbele comentatorului: „a-și dezvălui”; „a-și exprima”; „a se confesa”; „a se destăinui”, etc. - autorul are o atitudine subiectivă, de regulă, se exprimă
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
fără a păstra obligatoriu ordinea cronologică; - cele narate pot fi transmise simplu, clar, concis, fără divagații; sau dimpotrivă, mai complicat, cu întreruperi ale firului narativ, reveniri, reluări etc., fraze ample, multe determinări sintactice (atribute, complemente etc.). Ipostazele scriitorului: a. de narator (obiectiv sau subiectiv); b. spectator (activ sau pasiv); c. cronicar al evenimentelor; d. participant la conflict; e. dispersat în mai multe personaje. Ritmul narării poate fi: a. lent, rezultat din utilizarea unor fraze ample, sinuoase, cu multe propoziții subordonate; b
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
fi: a. lent, rezultat din utilizarea unor fraze ample, sinuoase, cu multe propoziții subordonate; b. alert, obținut cu ajutorul propozițiilor scurte, al frazelor construite prin coordonare; - relatează, în ordine, de cele mai multe ori, cronologică, despre evenimente, întâmplări, fapte etc. trăite de către autor (narator) sau aflate din alte surse; (deci) constă într-un proces de vorbire, care integrează o succesiune de elemente de interes uman, în unitatea aceleiași acțiuni; (deci) în narațiune, accentul cade pe semnificația faptelor și a comportamentului personajelor, iar în descriere
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
între timpul real al desfășurării evenimentelor și timpul narării acestora; - ordinea firească a evenimentelor este intervertită; (!!) se poate ajunge până acolo, însă efectul să preceadă Ț în text Ț cauza; 2. povestirea în povestire. Narațiunea poate fi: A. în funcție de atitudinea naratorului: a. subiectivă: - axată pe confesiune; - se folosește verbul la pers. I; - implicarea naratorului; b. obiectivă: - se bazează pe observație; - verbul este utilizat la pers. a III-a; - detașarea naratorului; B. a. realistă: fapte și întâmplări reale sau posibile; b. fantastică
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
evenimentelor este intervertită; (!!) se poate ajunge până acolo, însă efectul să preceadă Ț în text Ț cauza; 2. povestirea în povestire. Narațiunea poate fi: A. în funcție de atitudinea naratorului: a. subiectivă: - axată pe confesiune; - se folosește verbul la pers. I; - implicarea naratorului; b. obiectivă: - se bazează pe observație; - verbul este utilizat la pers. a III-a; - detașarea naratorului; B. a. realistă: fapte și întâmplări reale sau posibile; b. fantastică: intervenția miraculosului; a supranaturalului; c. istorică: inspirată din trecut; accentul cade pe evocare
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
cauza; 2. povestirea în povestire. Narațiunea poate fi: A. în funcție de atitudinea naratorului: a. subiectivă: - axată pe confesiune; - se folosește verbul la pers. I; - implicarea naratorului; b. obiectivă: - se bazează pe observație; - verbul este utilizat la pers. a III-a; - detașarea naratorului; B. a. realistă: fapte și întâmplări reale sau posibile; b. fantastică: intervenția miraculosului; a supranaturalului; c. istorică: inspirată din trecut; accentul cade pe evocare; d. memorialistică: axată tot pe evocare, (dar) a drumului formării unui personaj; e. psihologică: analiza stărilor
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
răstimpul în care este fixat, surprins tabloul; sau prezența omului în cadrul tabloului; relația om Ț natură;umanizarea naturii; rolul personificării; - rolul amănuntului (ne)semnificativ. Imaginea artistică realizată poate fi: a. statică; b. dinamică (nota de mișcare; cum se realizează). Perspectiva naratorului: a. implicare: scriitorul „se plasează” în interiorul tabloului (devine „personaj”); b. detașare: scriitorul privește de afară (devine „spectator”); - orientarea privirii, plasarea naratorului în funcție de cadrul descris; - privirea este purtată: a. de la depărtare spre apropiere sau invers; b. de la ansamblu la amănunt sau
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
amănuntului (ne)semnificativ. Imaginea artistică realizată poate fi: a. statică; b. dinamică (nota de mișcare; cum se realizează). Perspectiva naratorului: a. implicare: scriitorul „se plasează” în interiorul tabloului (devine „personaj”); b. detașare: scriitorul privește de afară (devine „spectator”); - orientarea privirii, plasarea naratorului în funcție de cadrul descris; - privirea este purtată: a. de la depărtare spre apropiere sau invers; b. de la ansamblu la amănunt sau invers; c. de la general la particular sau invers. Scopul: - de a sugera gânduri, idei, stări sufletești trăite de autor; - de a
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]