60,569 matches
-
are un nume tandrețe, gingășie și iubire. · Când vine noaptea și cad stelele în ploi fierbinți de înghețate ce-s, eu încerc să o văd primitoare, calmă. Și ea devine iubitoare, căci mi-l dă pe el pielea albă, părul negru, buze roșii, piele rece. Și el este pasiune, dar o pasiune lină căci din el iese iubire și respect. Distanța nu ne separă, ci ne unește într-un joc al firilor inteligente. · Și el cu părul roșu, vesel și bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Un joc permanent, sentimente ce se nasc mereu, iubire, iertare, pericol, iubire. Fidelitatea era implicită, pentru că ne potriveam. Care e diferența dintre tipul ce noaptea, la lumina de fildeș a lunii, jucându-se grijuliu cu lama cuțitului, taie gâtul pisicii negre. Apoi zâmbește, conștient (așa e și tot farmecul) de ce a făcut. Te privește și zâmbește. Îți zâmbește? Și tipul ce îl vezi mângâind tandru pisica, privind Soarele de primăvară și zâmbindu-i. Apoi îți zâmbește și ție pentru că el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Te privește și zâmbește. Îți zâmbește? Și tipul ce îl vezi mângâind tandru pisica, privind Soarele de primăvară și zâmbindu-i. Apoi îți zâmbește și ție pentru că el e plin de iubire. Însă primul îți oferă inima lui. O inimă neagră, Și totul e bine când se termină cu bine. Și dacă nu vreau să se termine? · Luna și Soarele nu au nimic în comun decât pe tine. În jurul tău se învârt, pentru tine, căci numai tu le dai sens. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe care stau eu, ce unește malurile și se ridică atât cât poate de mult spre cer, se mai află cineva. Îl văd și îl plac. Îl urmăresc. Ne privim. El e în roșu, luminează. Eu sunt în negru. Apele negre cer. Cerul roșu dă. Nu îmi permit să aștept să vină după mine. Nu-I las timp. Zăresc acea sclipire, îmi dau seama când îl privesc cât de mult mă iubește. Vrea să vină spre mine. Aș fi mers oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iubește. Vrea să vină spre mine. Aș fi mers oricum spre el, căci nu se poate aștepta. Nu am timp. Peste cinci minute va fi miezul nopții. Cu o clipă înainte, dacă am fi avut și el și eu ochii negri sau albaștri, am fi fost inocenți. Ne-am fi alăturat celor fericiți și puri și am fi cântat viața, dându-ne mâna. Și am fi fost selectați pentru a fi intermediari între cele două lumi. De am fi fost acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
funcție importantă, sunt trimisă să-I observ de către Agenție. E misiunea mea. Nu-mi place de ei. Nu mă simt în largul meu. Poate că mai glumim, mai spunem ceva amuzant. Însă în majoritatea timpului, sunt oameni retrași. Pe geamul negru nu se vede nimic. Nici măcar stelele. Totul se petrece numai aici, pe navă. Nu e nimic afară. Întuneric total. Înăuntru, Robert pilotează. Cei doi, Andrew și Mac, se chinuiau să rămână treji. Pe la această oră era noapte la noi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cred că are vreun picior rupt. Să-l duc la veterinar. —Leni, Leni, îți faci de lucru. — Uite ce mititel și frumușel este! Nu-ți pare rău de el? Într-adevăr era un cățel cu blăniță maronie, catifelată, cu ochii negri, lucitori, cu două urechiușe ridicate semănând cu un câine lup. —Mamă, parcă e un pui de lup. Nu ți se pare? — Poate a scăpat de undeva că se vede că este de rasă, nu un câine vagabond, îl cercetează Silvia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o vedea în asemenea stare recita din “Călin (file de poveste)” făcând aluzie la asemănarea Ceciliei cu fata din poemul lui M. Eminescu, care îndrăgostită la rândul ei de tânărul care îi dăruise inelul îl chema fără încetare: —“Zburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură”. —Unchiule, iar începi? Știu că ți-a plăcut să citești mult cât ai fost elev de liceu și mai ales ți-a plăcut poeziile lui Eminescu, dar de ce mă sâcâi mereu? Și eu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu scăpă nicidecum, căci fantomele împotrivirii, părăsindu-l doar pentru o scurtă perioadă de vreme, nu după mult timp, îl cuprinseră din nou din toate părțile, strecurându ise-n suflet una câte una și formând, ca într-o horă sinistră, cercuri negre de îndoială, care îi stingeau, puțin câte puțin, flacăra de dragoste proaspăt aprinsă-n el, sporindu-i, totodată, vigilența și aplecarea către respingere, ce trebuia - credea el - să le aibă pentru biata Silvia. Căci, în viață, cu toate că valorile morale sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-l, astfel, să vadă cu totul diferit și cu neputință de comparat lumea din jurul său și sensurile sale, iar eu, mai sceptic din fire, nu pot spune limpede dacă acela a fost momentul când i s-a aruncat un văl negru pe ochi, sau, dimpotrivă, dacă acela a fost momentul când i-a fost tras de pe ei. Oricum ar fi, însă, concepțiile mistice nu își găsesc locul în creația mea, căci eu stau 1 Frământare continuă a sufletului (în limba latină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a-i pune capăt. În acest suflet al său - metaforic vorbind -, se formaseră două tabere de luptă, și de pe amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă conștiința lui Eugen de propria-i parte. În astfel de momente, o tulburare neagră a simțurilor îl învăluia repede și cu putere, iar o teribilă angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vărsase sânge nevinovat, luând viața unui om (practic, fără motiv!). La momentul înmormântării Carlei - acel stârv rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce Istorisiri nesănătoase fericirii 63 formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o pot face, zău că asta mi-aș dori! S-ar putea, însă, să fi păcătuit mai mult decât am crezut eu, mult mai mult... Dar ce-i asta? Ah, tare îmi mai vâjâie capul... Ia te uită, ce căluț negru și falnic, cu coama bogată și zbârlită! Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1. Și - vai! - ce frumos știe el să zboare pe pereții mei, lin și plăcut, ca un fluturaș pe câmpii înflorite, primăvara. Haide, prietene cal, vino
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tău, este la fel de firesc, precum se-mpotrivește un cal sălbatic nărăvaș, ce nu se lasă deloc a fi îmblânzit. Pentru Maria, însă, aceste vremuri 90 Rareș Tiron fericite apuseseră deja, iar acum, pe măsură ce își ducea înainte traiul, iată că mantaua neagră a nebuniei, ce acoperă totul și nu se sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Dar este ceva trecător și, foarte curând, îți vei reveni în puteri pe deplin. Chiar dacă tu nu vrei, eu tot cred că ar 1 Cuvinte atribuite lui Pavel Puiuț (în interpretarea lui Gheorghe Dinică) și preluate din filmul de comedie neagră din anul 2002, Filantropica. Istorisiri nesănătoase fericirii 93 trebui să încerci să fii mai optimistă!, îi răspunse tânărul cu o voce calmă, liniștitoare și care îmbărbăta. - Te rog, Victor, nu mă amăgi, nu trebuie. Chiar dacă vrei să mă alini, asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și să-i 1 Cuvinte atribuite lui Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord. 102 Rareș Tiron pui în loc condeiul artistic al poetului. Ar fi o utopie! Așa că, însuflețit de aceste gânduri, care îi reînviară în întregime țelul râvnit și care îi goniră norii negri, ce îi întunecaseră lui sufletul, Osvald porni din nou, cu un avânt și mai puternic parcă, să scrie, căci această nobilă și mistuitoare îndeletnicire se dovedea a fi perfect croită pe firea lui înnăscută. Cu niciun chip nu dorea să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
i se spusese clar, cu netulburarea de gheață specifică chirurgilor, că atât amputația chirurgicală a regiunii bolnave, cât și ablațiunea țesuturilor vii din apropierea plăgii cu pricina sunt inevitabile. Cred că este lesne de înțeles cam cum a primit tânărul această neagră veste. Oare care om în viață ar putea primi o astfel de știre, având vii pe buze spiritualele vorbe biblice ale lui Iov: Domnul mi-a dat, Domnul mi-a luat. Fie numele Domnului binecuvântat! De bună seamă că nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
morocănoasă chiar, din care se putea lesne intui o tristețe dură, dar ascunsă. Nu era nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întotdeauna va avea puteri depline peste toate. În aceste condiții, bravul acela naiv de Don Quijote este mai probabil să reușească-n misiunea lui cu morile de vânt, decât eu într-a mea cu nefericirea ce mă domină hain. O cortină neagră se lasă parcă peste mine și mă chinuie, mă sufocă la interior și mă-nfioară. Și, sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge, până îmi va da lovitura de grație și de tot mă va răpune. Până atunci, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Istorisiri nesănătoase fericirii 167 distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora stăteau nemișcați două namile de oameni, din cap până în picioare îmbrăcați numai în haine negre și purtând fiecare la brâu câte un revolver cu țeavă dublă, și ele tot negre. Erau negre, de bună seamă, tocmai pentru ca să nu lucească în lumină; tânărul le putuse observa bine, totuși, grație numai distanței mici, ce-i despărțea pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și de cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora stăteau nemișcați două namile de oameni, din cap până în picioare îmbrăcați numai în haine negre și purtând fiecare la brâu câte un revolver cu țeavă dublă, și ele tot negre. Erau negre, de bună seamă, tocmai pentru ca să nu lucească în lumină; tânărul le putuse observa bine, totuși, grație numai distanței mici, ce-i despărțea pe cei doi de cele două surse importante de lumină. În centrul beciului, trona falnic un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora stăteau nemișcați două namile de oameni, din cap până în picioare îmbrăcați numai în haine negre și purtând fiecare la brâu câte un revolver cu țeavă dublă, și ele tot negre. Erau negre, de bună seamă, tocmai pentru ca să nu lucească în lumină; tânărul le putuse observa bine, totuși, grație numai distanței mici, ce-i despărțea pe cei doi de cele două surse importante de lumină. În centrul beciului, trona falnic un birou din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întrevedea a fi „imposibil de combătut”. Dintr-odată, însă, pe neanunțate ușa camerei sale se deschise violent și se izbi, cu zgomot mare, de perete. În pragul ei, era Victoria. Arăta precum nu mai arătase niciodată; se vedea că-i neagră de furie; era de-a dreptul schimbată la față. „Ei, drăcie! Iar va trebui să dau jocul meu de șah pe un scandal... Sper măcar să fie un scandal măreț, unul demn de mine și de mama. Doar acelea îmi rămân
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atârnând, oglinda și giuvaerul, coapsele ei se răsuciră. Vuietul zeilor pătrunse până la cea ademenită. De ce hohoteau nemuritorii? De ce străpungea țipătul cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său, pe șaua calului mort, nu întotdeauna sunt lucrurile atât de negre și de albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane de zei, opt sau mai multe, răgușiseră strigându-și plăcerea. Torțele nu trimiteau decât flăcări alungite. Ama-no-Uzume părea că își dansează propria
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
opt milioane de zei orbiți de strălucirea celei regăsite, fu silită să-și reia locul în lumea de deasupra. Strigătul cocoșilor pecetlui zorile. Atunci când, peste multă vreme, Amaterasu își trimise nepotul, pe Ninigi, Celestul Orezului, să aducă pacea în Japonia negrelor începuturi, ea îi înmână cele trei daruri: Sabia curajului, primită de la fratele vinovat, care își ceruse astfel iertare, Giuvaerul de jad, și el unealtă a marii ademeniri de sub arborele Sakaki, și Oglinda în care zeița se cunoscuse pe sine. Împărații
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]