KorAP: Find »[drukola/base=nene & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...258 259 260 ...278 >

6,948 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

uită lung către doamna pe care halatistul o arătase cu două degete uriașe, se uită și la halatist și zice: "Adevărat..." Mama, pe care reușesc s-o zăresc, în sfârșit, își pune mâinile pe cap, când aude ce a spus nea Grătărel. Probabil că admiră, în felul ei, faptul că nea Grătărel vorbește scurt, la obiect, ca un domn... Dar cum îți justifici fapta?... Oho, asta suna prost. Numai educatoarea întreba așa, după ce-ți ardea două scatoalce: "Măgarule, cum justifici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
două degete uriașe, se uită și la halatist și zice: "Adevărat..." Mama, pe care reușesc s-o zăresc, în sfârșit, își pune mâinile pe cap, când aude ce a spus nea Grătărel. Probabil că admiră, în felul ei, faptul că nea Grătărel vorbește scurt, la obiect, ca un domn... Dar cum îți justifici fapta?... Oho, asta suna prost. Numai educatoarea întreba așa, după ce-ți ardea două scatoalce: "Măgarule, cum justifici porcăria asta?"... Halatistul era însă civilizat adevărul este că nea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
nea Grătărel vorbește scurt, la obiect, ca un domn... Dar cum îți justifici fapta?... Oho, asta suna prost. Numai educatoarea întreba așa, după ce-ți ardea două scatoalce: "Măgarule, cum justifici porcăria asta?"... Halatistul era însă civilizat adevărul este că nea Grătărel era mereu înconjurat de oameni civilizați și nu zicea nimic despre măgari, nu amintea despre niciun cuvânt favorit al doamnei educatoare... Unchiul vitreg a așteptat o vreme, a măsurat sala în lung și-n lat cu privirea și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
că doamna, care ascunsese banii mei în cavitatea bucală (era strong unchiul ăsta vitreg al meu: vorbea ca din cărți) nu merita să fie plătită pentru un serviciu de care nu beneficiasem..." Just. Voiam să scot doi de zece pentru nea Grătărel, doi de zece, ca la spectacolele acelea, dialog pe aceeași scenă, unde, imediat ce cântai sau dansai, lumea-ți acorda note. Mai târzior am priceput că unchiul spusese că așa e corect în viață: nici muncă fără pâine, dar nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
că așa e corect în viață: nici muncă fără pâine, dar nici pâine fără muncă. La o adică, eu, când ratam la fotbal, mă aplauda cineva? E drept că nici nu mă cotonogea, nu mă lovea peste fălci, așa cum făcuse nea Grătărel cu doamna, dar nu se compară: eu nu cerusem anticipat bani pentru cazul în care aș fi reușit să înscriu... Halatiștii au schimbat între ei niște vorbe haioase, probabil, pentru că unul dintre ei, cel care ținea extrema dreaptă, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
și-a cam pierdut răbdarea, a trântit în masă cu același ciocan și a zis scurt: "Ne vedem când această femeie va putea deschide gura..." Tocmai de aceea, acum, când nu mai eram un prunc de grădiniță, auzind că vine nea Grătărel la noi, de ziua mea, m-am simțit foarte mândru. Când i-am văzut papionul și eșarfa, am și zis, fericit, că brava cadou mi-a făcut mama cu unchiul acesta vestit, care, cel puțin așa zicea lumea, avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pe ușă, de parcă se anunța în vizită uraganul Donna. E o bucurie fără margini să fii aruncat în out mare, chiar de ziua ta. Merg în fața blocului, în țarcul No 11, și mă tot întreb de ce n-o fi venit nea Onuț la ziua mea; mama îl invitase. L-or fi invitat din nou prietenii sobri la o voroavă mică? N-apuc să trăiesc prea mult drama exilatului de lux, când aud de la fereastra apartamentului nostru: "Z, vino repede! Avem un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
nu-i mai sunt aprinse călcâiele. Va dori și el, probabil, să fie primit într-un tablou în care să cugete la vânarea de vânt, la deșertăciunea deșertăciunilor... Altfel, Z, toate-s vechi și nouă toate. A. 19 Pentru că, inexplicabil, nea Onuț nu fusese la aniversarea mea ultimă, dar și din cauza faptului că nu-și mai arătase în ultima vreme obrazul, tata, crezând că vecinul este din nou musafirul prietenilor lui buni, și-a intrat în rol, și a purces, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
obrazul, tata, crezând că vecinul este din nou musafirul prietenilor lui buni, și-a intrat în rol, și a purces, cu cheia de rezervă pe care o avea, către apartamentul acestuia, pentru a uda florile și a împrospăta aerul. Surpriză: nea Onuț îl aștepta, foarte liniștit, pe masa din sufragerie. Luase poziția mortului, cu mâinile pe piept, iar când tata l-a întrebat, pișcându-l puțin, de ce face glume macabre, a constatat că este mort-mort. În apartament totul era absurd. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
E o plăcere să-l privești. În comparație cu el este imposibil să nu te simți om"... O ninetistă face cruci grăbite. Pitu cade în mirare și admirație: "Să n-am parte! Onuț era prieten cu pixul, oameni buni!"... Eu privesc spre nea Onuț. Oho! Mi se pare mie sau chiar zâmbește? Mare pișicher, nea Onuț! Nici mort nu tace... "Plotonierul majur Cocea: un rahat cu ochi. Burtă, pumni cât maiul, cap de taur, creier mai mic decât nuca. Nu poate lega mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
mare?", "Gâdiliciul?", "Scufundări ușoare?", "Scufundarea mare?", "Fitness complet?", "Somn adânc?", "Gata?", "Încă?", "O luăm de la capăt?"... Dac-ar fi casap, mi-ar fi milă de bietele animale." Mama tremură... Te omoară ăștia. Ai copil de crescut. Ai obligații de familist... Nea Onuț a devenit sobru. Nu ține cu mama, dar nici cu tata. Treaba voastră, pare să zică. Sunteți vaccinați; voi hotărâți. Oricum o să vă pună ăia pielea pe băț... Tata îi dă înainte... "Căpitanul Falcă: băiat subțire, miroase a parfum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
insul... Dar Nineta prinsese faza cu pantera și veverița și i-a turnat-o iar: Suntem într-o casă de creștin. Dacă scoatem lumânările de aici, dăm foc la bloc, pentru că mortul are nevoie de lumină..." Tăcere. Greu, rămânem cu nea Onuț numai eu, tata, mama, Pitu și musafirii nepoftiți. Mama tot așază lumânările din sfeșnice. Un devotat pălărios scoate o filmătoare cu lumini și pozează peste tot; chiar și-n baie. Pe nea Onuț îl filmează ca pe un actor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
nevoie de lumină..." Tăcere. Greu, rămânem cu nea Onuț numai eu, tata, mama, Pitu și musafirii nepoftiți. Mama tot așază lumânările din sfeșnice. Un devotat pălărios scoate o filmătoare cu lumini și pozează peste tot; chiar și-n baie. Pe nea Onuț îl filmează ca pe un actor; din toate pozițiile. Probabil că o să le fie dor de el și vor să aibă multe poze de-ale lui. Devotatul șef face semn către unul care zice mereu, ca un roboțel stricat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
scris la in-te-ri-or..." Deschide și plicul Secu, citește, înjură, închide, iar înjură... Bă, a mai citit cineva plicurile astea?... Bă era tata. Bă răspunde: "Numai eu. Ceilalți doar au ascultat"... Îl văd pe Pitu foarte fericit. Trag cu ochiul la nea Onuț, văd aceeași reacție... Cum, când ai citit și cui?... Pălăriosul urlă, nu întreabă. Tata adaugă calm: "Eu am citit și ceilalți, care au venit la priveghi, au ascultat. Aveam nevoie de martori pentru bani, hârtii și celelalte. Noi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
din spirit de gașcă, să prind viață. Am repezit gura către piciorul pălăriosului și mi-am înfipt colții atât de tare în el, încât, atunci când a început să urle, mi-a fost teamă ca nu cumva să-l trezească pe nea Onuț... Normal, pumnul lui a dat să mă lovească, dar nea Pitu era deja cu sfeșnicul în mână... Ieși afară, tu-ți Dumnezeii mă-tii de viperă spurcată... Eu, supus: Dacă ies, urlu pe casa scărilor și în fața blocului". Tăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
piciorul pălăriosului și mi-am înfipt colții atât de tare în el, încât, atunci când a început să urle, mi-a fost teamă ca nu cumva să-l trezească pe nea Onuț... Normal, pumnul lui a dat să mă lovească, dar nea Pitu era deja cu sfeșnicul în mână... Ieși afară, tu-ți Dumnezeii mă-tii de viperă spurcată... Eu, supus: Dacă ies, urlu pe casa scărilor și în fața blocului". Tăcere și iar tăcere. Pălăriosul rănit cercetează pantalonii cu urme de colț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Mă apuc de urlat..." Tace. Își pipăie pulpa piciorului, cere o batistă curată, intră în baie, iese, începe dictarea... Una bucată Plic, cu p mare, pentru curioși, cu scris la interior... Deschide și citește... Se uită, negru de supărare, la nea Onuț. Chiar dacă trage din greu la aghioase, nea Onuț zâmbește. Și tata. Și Pitu. Mama e stană de piatră... Dumnezeii cui te-o lepădat... Nea Onuț își vede de somn; zâmbind... Roboțelul ruginit muncește din greu. Ține pixul ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
piciorului, cere o batistă curată, intră în baie, iese, începe dictarea... Una bucată Plic, cu p mare, pentru curioși, cu scris la interior... Deschide și citește... Se uită, negru de supărare, la nea Onuț. Chiar dacă trage din greu la aghioase, nea Onuț zâmbește. Și tata. Și Pitu. Mama e stană de piatră... Dumnezeii cui te-o lepădat... Nea Onuț își vede de somn; zâmbind... Roboțelul ruginit muncește din greu. Ține pixul ca pe un târnăcop. Nu scrie nici măcar așa cum scriam eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pentru curioși, cu scris la interior... Deschide și citește... Se uită, negru de supărare, la nea Onuț. Chiar dacă trage din greu la aghioase, nea Onuț zâmbește. Și tata. Și Pitu. Mama e stană de piatră... Dumnezeii cui te-o lepădat... Nea Onuț își vede de somn; zâmbind... Roboțelul ruginit muncește din greu. Ține pixul ca pe un târnăcop. Nu scrie nici măcar așa cum scriam eu în clasa întâi. Parcă izbește fiecare literă cu târnăcopul. Aha! Acum m-am prins: omul urăște literele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
joc un rol important. Mută ochii de la mine, la capul lui nea Onuț. Repetă figura de mai multe ori, dar nu mă prind. Aduce, tot din priviri, lămuriri suplimentare. Mă prind: Jurnalul de sub perna lui nea Onuț. Mă apropii de nea Onuț și mai mult. Pun capul pe masă, lângă capul lui, și intru în pielea marelui îndurerat. Când simt că s-au plictisit toți de durerea mea, fac ce fac și strecor Jurnalul în sân. Nu mă mulțumește victoria asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ca din gaură de șarpe: "Foc! Foc! Foc! Geanta cu documente!"... Devotatul sare ca din pușcă și aruncă geanta fumegândă... Toți rămân încremeniți, în afară de el: "Tu ai făcut asta, tu-ți Dumnezeii..." Se uită la mine. Eu mă uit la nea Onuț, care râde. Mama e lângă mine și mă ia în brațe. Pitu e cu mâna pe sfeșnic. Eu ies din strânsoarea mamei și zic sec: "Urlu!"... Roboțelul sparge tăcerea. Vrea să fie, în felul lui, isteț, să salveze situația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
o dispută logică și filologică, de toată frumusețea, cu scribul său. Tot roboțelul salvează situația: "Am înțeles, trăiți! Scriu mort, un mort în stare bună, trăiți!"... Pitu, tot bandit. Râde. Dar nu e un râs de uz intern, cum spunea nea Onuț eram mort după expresia asta a lui, "râs de uz intern" ci un râs-râs, care l-a făcut și pe Onuț să zâmbească din nou. Ohooo: zâmbește și mama!... Simt că pălărioșii își strâng sculele. Gata, îmi zic. Rămân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
mort după expresia asta a lui, "râs de uz intern" ci un râs-râs, care l-a făcut și pe Onuț să zâmbească din nou. Ohooo: zâmbește și mama!... Simt că pălărioșii își strâng sculele. Gata, îmi zic. Rămân singur cu nea Onuț și ne-om povesti. Mama mă asigurase că mă va lăsa singur cu nea Onuț, cel puțin o noapte. Aud vocea pălăriosului cu geantă arsă: "Gata, la pachet!" Unul scoate, dintr-un gentoi, o husă cu fermoar, care-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
a făcut și pe Onuț să zâmbească din nou. Ohooo: zâmbește și mama!... Simt că pălărioșii își strâng sculele. Gata, îmi zic. Rămân singur cu nea Onuț și ne-om povesti. Mama mă asigurase că mă va lăsa singur cu nea Onuț, cel puțin o noapte. Aud vocea pălăriosului cu geantă arsă: "Gata, la pachet!" Unul scoate, dintr-un gentoi, o husă cu fermoar, care-mi cade cu tronc. Aproape c-ar fi numai bună pentru protejat Trabantul nostru lăsat mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pachet!" Unul scoate, dintr-un gentoi, o husă cu fermoar, care-mi cade cu tronc. Aproape c-ar fi numai bună pentru protejat Trabantul nostru lăsat mereu între blocuri, la mâna ploilor, vântului și ninsorii... Doi pălărioși se apropie de nea Onuț, îl iau de cap și picioare, ca pe un obiect, și-l îngrămădesc în husă. Trag fermoarul. Dau să urlu. Tata mă oprește. Nu e nimic de făcut. Îmi confirmă și Pitu, la ureche: "Autopsia..." Nu pricep nimic... Avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]