7,150 matches
-
cel de iarbă uscată, de colilie și ciulin. Există câteva locuri speciale în inima mamei pe care le vizităm, le revedem, ori de câte ori revenim în Brăila. Mă gândesc aici la centrul vechi al orașului, faleza Dunării, liceul care-i produce atâta nostalgie, Bulevardul „Karl Marx” înțesat de trandafiri, tei și salcâmi, Grădina Mare și, nu în ultimul rând, cimitirul nostru de cartier, Sfântul Mina. Fiecare loc are povestea sa, însă două repere rămân sacre în sufletul mamei mele, cimitirul și clădirea liceului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
epo cii și dominațiile lor efemere: Secession, Modern Style, futurismul, expresionis mul, cubismul, dadaismul și su prarealismul, În contingențele lor cu malurile buruienoase ale Dâmboviței. Moftangiii de bucu reșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Nostalgia unor dispariții fără speranțe de În toarcere: figuri și scene din trecutul unui oraș Încă nemeca nizat și cu ultimii oameni de treabă din Bucureștii puși sub hramul Sfântului Mare Martir Dimitrie Izvorâtorul de Mir. - Alte revelații ale veacului nostru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
înșelat. Totul s-a înscris în concepția unui program de elită, cum a devenit respectivul concert și prin interpretarea ce a urmat cu Simfonia nr. 3 cu cor în Do Major op. 21 de George Enescu. Am trăit sentimente de nostalgie provocate de strălucita prezență în Festival a fiului cel mic al regretatului Ioan Goia, primul director al Operei ieșene. Destoinicului om de cultură, pe lângă istoricul demers organizatoric depus pentru înființarea Operei, i se atribuie și calitatea de naș al înființării
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
dar mama a dat din mână a lehamite. Iar după o săptămână, din coșurile pline cu fructe putrezite a început să se scurgă o zeamă murdară, cu miros de closet. Fapt care nu mă împiedică să-mi amintesc cu o nostalgie crescândă de „corcodușul nostru“, de pomul acela uriaș, dar bătrân și bolnav de la care atâta lume aștepta ceva ce nu putea, bietul de el, să dea. Horvath și Pațulea A fost odată ca niciodată un institut de proiectat bascule hidrodinamice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scheme, și-a zis c-o fi având omul o curiozitate pur tehnică. Puteai să te gândești, de pildă, că visase să se facă macaragiu și nu-l lăsaseră părinții, că după treizeci de ani de contabilitate o mai fi nostalgia cuștii de unde se vedea tot orașul. S-a prins însă de chestie doar când un mecanic, ce discuta aprins cu sticla de bere în mână la sfârșitul programului, a urcat din nou în cușcă și, de-acolo, a făcut toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că n-am știut să-i explic de ce... Însemnări ale lui Pierre Limbile mele: limba rusă - limbă a voioșiei, a tinereții, a succesului pozitiv; le français - langue d’amour et des émotions romantiques; limba română - devine treptat o limbă a nostalgiei, a părerii de rău față de trecut, prezent și viitor, o limbă de crudă și dureroasă resemnare. Limba doinelor... Există trei romancieri din care mi-aș fi făcut cei mai buni prieteni: Jack London, Stefan Zweig și Somerset Maugham. L-am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ziua lui Emil, sărbătorită în casa lui Kindi, și în sfârșit - la mine. și în această direcție am înregistrat un progres: înainte vremuri asemenea petreceri mă scoteau cu regularitate din echilibrul precar al vieții de fiecare zi, trezind în mine nostalgia unor fericiri necunoscute, dar atât de dorite, și mă lăsau pradă unui zbucium zadarnic pentru o lungă perioadă de timp... De astă dată - nimic din toate acestea: le-am așteptat cu ne pă sare, cu nepăsare am trecut prin ele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
naștere a mamei sale. Nu știu ce să fac, cu atât mai mult că mâine voi avea o zi grea... 4 octombrie 1953 Ieri am petrecut o seară de ciudată și calmă melancolie alături de Mihai. Mi-a spus că abia acum resimte nostalgia acelui sfârșit de vacanță care pe mine m-a făcut aproape să plâng în tren... Spune că m-am schimbat, că nu mai sunt același de odi nioară, că meschinăria inevitabilă a vieții noastre celei de toate zilele m-ar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu vai... Sper însă că a ieșit bine. Plictisit de mare și de ineficiența ei, eu cu Augustul ne-am întors pe neașteptate la București. Iar peste două zile plec mai departe, la munte. Singur, în sfârșit singur! Scăpat de nostalgia chinuitoare a tovărășiilor cu orice preț, stăpân pe mine - „hoinar, cu inima ușoară, iau drumul mare / sănătos, liber - lumea înaintea mea...“ La 1 septembrie voi fi înapoi la București. Te salut și mă înclin, al Vostru, P. Bilanț I Oh
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să-l evit. Nu-i mare dramă într-asta. Îmi zic: ia să vedem cum arată azi. Sau: să mă mai lase azi în pace! Nu tatăl meu mă-mpinge la aceste vizite, nici satul, nici țara - nici un strop de nostalgie. Vederea copacului nu mă apasă și nu mă face să mă simt ușurată. El doar stă înfipt acolo, având izul timpului. În preajma lui, în cap îmi scrâșnește ceva - pe jumătate zahăr, pe jumătate nisip. Cuvântul „caise“ e mângâios în germană
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gen de remarci politizate într-un înalt grad nu puteau fi stăvilite. Sărăcia era zestrea vieții de zi cu zi. Când făceai haz de niște lucruri amărâte, firește că era o bătaie de joc și la adresa ta însuți. Dar întrucât nostalgiile erau vădite în această batjocură, ea avea ceva seducător. Cu unele excepții, totuși: la un gimnaziu al Industriei Ușoare, la care am predat o vreme, unul dintre profesori îi striga pe elevi la lecție spunându-le: Agregat. Agregat Popescu. La
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o manieră inconștientă" (Gregorio Maranon). Nenorocite lecturi la ceas mic de noapte, când ai impresia că un al treilea ochi interior se deschide în ființa ta. În plus, ascult la radio Dire Straits, cu "Why Worry", o melodie care picură nostalgie pe rănile studenției mele din România, terminată prea abrupt, fără nici un fel de satisfacție profesională. 17 iunie 1998 A existat o perioadă în viața mea (plasată cam pe la sfârșitul studiilor politehnice din Galați) când lăsam colegilor mei impresia că am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fost "descoperirea" mea, iar atunci când și-a dat seama de potențialul erotic pe care îl are, totul s-a sfârșit. Rățușca cea urâtă a devenit lebădă și a plecat în lume. Ce rămâne din toată istoria noastră este o imensă nostalgie, care acum se va adăuga nostalgiei anilor de studenție, perioadă în care am cunoscut-o. "Adoptarea unui veșmânt modern este un semn de integrare într-o societate egalitară", scrie marele arhitect austriac Adolf Loos la întoarcerea din călătoria întreprinsă în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a dat seama de potențialul erotic pe care îl are, totul s-a sfârșit. Rățușca cea urâtă a devenit lebădă și a plecat în lume. Ce rămâne din toată istoria noastră este o imensă nostalgie, care acum se va adăuga nostalgiei anilor de studenție, perioadă în care am cunoscut-o. "Adoptarea unui veșmânt modern este un semn de integrare într-o societate egalitară", scrie marele arhitect austriac Adolf Loos la întoarcerea din călătoria întreprinsă în America. Mă uit în jurul meu, pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
somn, am fost indispus, arțăgos, fără chef de viață. Ca și cum somnul nu și-ar fi realizat efectul său reparator, trezirea aruncându-mă prea brusc într-o realitate pe care sunt obligat să o suport fără voia mea. Îmi amintesc cu nostalgie de bunicul din partea mamei, care, în fiecare dimineață (se trezea întotdeauna devreme, ca un bun țăran de Bărăgan ce era), ofta profund înainte de a-și trage șosetele de lână în picioare, ca și cum în ele ar fi stat tricotate toată durerea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de la folie à l'âge classique, acest text superb pe care îl va suprima însă din edițiile următoare: în universalitatea ratio occidentali, exista acest precedent a ceea ce este Orientul; Orientul închipuit ca o origine, ca o sursă de unde iau naștere nostalgii și promisuni de întoarcere, Orientul care se oferă rațiunii colonizatoare a Occidentului, dar care rămâne indefinit inaccesibil, căci el va fi mereu o limită: noapte a începuturilor, în care Occidentul însuși s-a format, dar în care acesta a trasat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de la Gara de Nord, într-un tramvai apoape gol, văduvit de pasageri. Dialog spontan cu o bătrână în jur de 80 de ani, care încă se mai prezintă ca fiind "refugiată din Cernăuți". Îmi vorbește cu admirație de austrieci și, cu multă nostalgie, de "germanofilia pierdută" a acestor locuitori de la un căpat uitat al Imperiului KuK. Apoi, cu puțin dispreț în voce, îmi spune: basarabenii sunt rusnaci. Tace. Privește lung luminile mincinoase din noapte orașului. Tramvaiul scârțâie melodia morții și a melancoliei din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dai seama ce se întâmplă cu tine și devii conștient de legătura pe care o ai cu Dumnezeu (Părintele Teofil de la Sâmbăta). Deocamdată, pentru mine, singura stare de trezvie imperfectă care-mi este accesibilă este insomnia. Îmi aduc aminte cu nostalgie de corespondența aproape săptămânală pe care o întrețineam cu tatăl meu atunci când eram la Geneva. Sentimentul acut de trecere a timpului, al înstrăinării și îndepărtării era provocat cel mai adesea de câteva rânduri scurte, de genul "Paul a murit, a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
evidența unei vieți care trece prin puncte critice. Cât de frică îmi era de această vârsta acum un deceniu, de lunga listă a tot ceea ce ar fi trebuit să "realizez" până acum. Beau vin și nu mă gândesc la nimic. Nostalgia anilor de cămin, la Galați, când nu posedam nimic, dar împărțeam totul, începând cu mâncarea și terminând cu veioza albastră, ieftină, cumpărată cu 30 de lei de la vânzătorii ambulanți basarabeni, pe care mi-o cereau "băieții" cu împrumut pentru o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
distra, a căuta "bairam-uri", a căuta o pereche sau pur și simplu noi prieteni. Pot oare afirma că am fost "normal" pentru o perioadă scurtă de timp, în sensul general acceptat de societate? Habar nu am. Am rămas cu nostalgia normalității și satisfacția schimbării. Cantoanele majoritar catolice din Elveția au păstrat tradiția "carnavalului" de dinainte de Paște, un fel de Lăsata Secului din România, ce se petrece în plină stradă, cu zgomot, surle și trâmbitze, măști fulehung (seamănă mult cu cele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
direct la poliție. Ceea ce pentru ei este banal, pentru tine ca străin poate căpăta valori de tragedie. 05 august 2003 Lucrez intens la manuscrisul tezei și ascult în noapte George Michael, Older, muzică veche și bună. Muzica, vehicul purtător al nostalgiei. Mi se face brusc dor de un chef jegos de cămin studențesc de la începutul anilor ´90, ani extrem de liberi, când putea întreprinde cam orice prin campus-uri, că nu degeaba studenții "făcuseră" Revoluția. Ni se servea jumătate de portocală la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dorului de casă. Ceva ce nu pot prinde în cuvinte, oricât mi-aș dori. Mă identificam atât de bine cu acele locuri, cu acel fluierat familiar al locomotivei de jucărie, cu acei oameni aspri și simpli... Iar ca să ies din nostalgie, o observație din alt registru: mi s-a părut că maramureșenii se plâng mult mai puțin de soarta lor decât locuitorii celorlalte provincii istorice ale României (Moldova, Muntenia), ceea ce-i face mult mai simpatici, mai "frecventabili", fie chiar și preț
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
doct articol științific dedicat memoriei comunismului, am aflat motivul pentru care, copil fiind, colecționam cutii goale de conservă și alte prostioare cu inscripții colorate venite de "dincolo", din Occident. Sociologii numesc acest comportament special "fetișism de penurie". Îmi amintesc cu nostalgie cum, pe la jumătatea anilor `80, am așteptat împreună cu fratele meu o după-amiază întreagă ascunși în niște tufe ca o familie de "nemți" (de fapt, sași emigrați în Germania) să-și abandoneze deșeurile de picnic. Am reușit să recuperăm trei cutii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
m-am mai întâlnit cu această materie, din politehnica de la Galați. Studii pe care le-am urât la un moment dat, dar care acum ajung să mă hrănească. La propriu. Mă încearcă un sentiment ciudat: pe de o parte, puțină nostalgie, mult regret că am abandonat o ramură a cunoașterii care nu înșeală niciodată dacă ești riguros și fidel metodei. Pe de altă parte, sentimentul acut că peste doar câteva zile voi avea titlul de doctor în științe umaniste, ceva ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]