9,947 matches
-
mașini de spălat, rufele erau mai întâi „fierte“ în cazan, la bucătărie, întinse în uscătoria blocului, apoi călcate. Spălatul și călcatul luau zile întregi - adevărat calvar nu numai pentru femeile în vârstă, ci și pentru cele “în putere“, rupte de oboseală după orele de serviciu și de stat la cozi. Drept pentru care apariția lui Flutur Veronica a fost îmbrățișată cu entuziasm de toate locatarele blocului care-și puteau permite să onoreze modestul ei tarif. Spre deosebire de spălătoreasa dinainte, care murise de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ochii lăcrimând de la neon pe litere corp 7, în pagini „festive“ pline de modificări de la „foruri“, cu veșnicele discuții despre mâncare, cu votca cinstită cu tipografii la sfârșitul zilei în secretariatul tehnic. Se anunță geruri și viscole. Obligațiile sărbătorilor - o oboseală în plus. Și totuși, bioritmul se îndrăcește: sporovăiesc, flirtez, frec și răstorn mobile scoțând praful din unghere, caut cadouri pentru toți ai mei, mănânc ce lasă ei prin farfurii, merg la cinema, la teatru, în vizite - un fel de vitalitate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
era lume multă, nerăbdătoare să prindă un loc în tramvaiele care soseau. Între timp, soarele trecuse bine de cumpăna zilei încălzind cu multă dărnicie aerul și asfaltul. Lui Dumitru Dascălu i se făcuse cald și îl încerca o stare de oboseală, mai ales în picioare, și de ușoară amețeală. A început să caute cu privirea un loc unde s-ar putea așeza să se odihnească puțin. O doamnă tânără i-a oferit locul pe unica bancă existentă în stație. Moleșit de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de ușoară amețeală. A început să caute cu privirea un loc unde s-ar putea așeza să se odihnească puțin. O doamnă tânără i-a oferit locul pe unica bancă existentă în stație. Moleșit de căldura razelor piezișe și de oboseala acumulată, a ațipit, sau doar i s-a părut lui, fapt este că, revenind în realitate, a observat că astrul zilei alunecase binișor pe jumătatea a doua a drumului său spre asfințit. Gândurile au început să i se învălmășească și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
aceea acum, în mijlocul prietenilor, face cu căldură elogiul prieteniei. "Căci numai acolo e sfatul, e sprijinul, e puterea, e nădejdea". Viața lui proprie nu e o luminoasă pildă? A început ca un muncitor umil, și a lucrat fără preget, fără oboseală înaintând mereu. Iar dacă n-a șovăit niciodată, și dacă niciodată n-a pierdut nădejdea, e că n-a mers singur și că mândria nu l-a stăpânit. Și înșirarea clipelor trecute, privirea aruncată îndărăt dau vorbelor sale o căldură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
despachetat și am dat micile cadouri aduse. Am etalat pe masă scoicile aduse cu care mă mândream nevoie mare. Începuse să se crape de ziuă când am hotărât să mă culc. Am dormit toată ziua și noaptea următoare, mă ajunse oboseala. În ziua următoare m-am trezit mai devreme, eram odihnit doream să reîntâlnesc gașca din colonie. La fiecare prieten i-am dat câte o scoică cadou. În perioada rămasă până la începerea noului an școlar am confecționat diferite casete din carton
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cununa de lauri, un succes pe care nu credeam că am să-l realizez cu prima mea expoziție personală. Privind în urmă la zilele ce au trecut, timp pe care mi lam petrecut numai cioplind și gustând din cupa succesului, oboseala pe care o acumulasem în orele nopților petrecute în bucătărie cu dalta în mână se evaporase odată cu primul zâmbet apărut la citirea rândurilor ce îmi erau destinate. Vernisajul primei expoziții personale alături de Președintele A.A.P. Iași, d-l Gh. Bălăceanu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am dorit să o termin pentru a o expune a doua zi în expoziție. Ziua vernisajului a fost prima mea zi pe parcursul căreia am fost nevoit să schimb trei stări diferite în care necazul, supărarea, emoția, neliniștea, enervarea, bucuria, alături de oboseala pe care o acumulasem trebuiau să se suporte în interiorul sufletului meu, căutând o cale de mijloc pentru a putea să rezist evenimentelor ce trebuiau să aibă loc și la care trebuia neapărat să particip: pomenirea făcută lui tata de 40
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la festival. Drumul lung parcurs cu trenul până la Tulcea a fost foarte obositor și greu de suportat datorită căldurii mari de afară. După primii pași pe care i-am făcut pe peronul gării din oraș, amețit de căldură, buimăcit de oboseala ce se acumulase după o noapte de nesomn, zăpăcit și dezorientat că eram pentru prima dată la Tulcea, uitându-mă speriat în stânga și dreapta m-am trezit acostat de un cetățean ce se prezentase, dar, din cauza oboselii nu înțelesesem decât
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
căldură, buimăcit de oboseala ce se acumulase după o noapte de nesomn, zăpăcit și dezorientat că eram pentru prima dată la Tulcea, uitându-mă speriat în stânga și dreapta m-am trezit acostat de un cetățean ce se prezentase, dar, din cauza oboselii nu înțelesesem decât că trebuie să prezint actele la control și să declar ce am în geantă, care era destul de voluminoasă și pe care o căram cu greu pe umăr. Imediat, parcă făcusem un duș rece ce mă învioră, pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
toți, fiecare în felul său. Seara, ajunși înapoi la Tulcea, ne-am despărțit fiecare pe culoarul hotelului unde eram cazați, intrând fiecare în camera lui, încheind astfel o zi de neuitat. Noaptea a trecut prea repede, de vină fiind și oboseala care s-a acumulat pe parcursul zilei. Dimineață eram invitat la Centrul Cultural de către domnul director Ștefan Coman, care dorea să aibă o discuție cu mine. După ce am servit micul dejun, m-am îndreptat spre Centrul Cultural. Am intrat mai întâi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de vin au apărut alte sticle îmbuteliate, aduse tot de Durac, oferindu-le cu plăcere pentru a fi consumate de iubitori de artă și de vin. Petrecerea s-a terminat târziu fiind trecut de miezul nopții când fiecare, atins de oboseală sau de un pahar în plus sa retras încet spre camera lui, lăsând să se aștearnă liniștea în întregul hotel. Toți ieșenii am decis să plecăm cu al doilea tren spre București, având timp suficient să prindem legătura cu acceleratul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
spre disperarea doamnelor onorabile, făcându se că nu știu ce le pregătesc prietenii lor în noaptea cea mare. Gospo dinele prepară cele mai deosebite bucate din cariera lor și își petrec ore întregi în bucătărie (fapt pentru care vor cădea răpuse de oboseală pe la unsprezece și jumătate). Tații de familie cu responsabilități mai verifică încă o dată damigeana de la finu’ Neluțu de la țară și au grijă ca nașu’ și nașa să nu uite să vină cu prăjiturile și cu murăturile. Copiii sunt trimiși pe la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
bucura de lumina luxuriantă ce scaldă ruinele. Și aici pe țărm pîndesc zilele Însorite cu o voluptate ce contrazice călătoriile polare visate În adolescență. Atunci nu-mi mai doresc nimic. Mă copleșește atîta soare și mă Învinge. Mă cuprinde o oboseală luminoasă și Îmi imaginez fericirea Într-un fel care să depindă de mine. Mi-e greu de aceea să cred că labirintul a fost construit de greci pentru altceva decît pentru a triumfa asupra lui. Într-un anume sens, clasicismul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îmbătrînit și are senzația că memoria acaparează totul În jurul lui. Deșertul prin care Înaintează el este timp. Istoria lumii și istoria lui. Sensibilitatea lui monstruoasă a făcut universul friabil. Iar În urma lui statuile Încep să surîdă frivol ca să-și Înfrunte oboseala. Începe lunga decadență a culturii grecești. Primul care i-a anunțat amurgul a fost el, Belerofon. Pasul său ezitant se aude În aceste statui care-i evocă drumul. TÎnăr, a combătut și a exterminat un monstru teribil. Himera; un monstru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pînă s-a terminat. Și-a privit mîna goală și sînt sigur că tot la viața sa se gîndea. În aer rămăsese o Îndîrjire monotonă care se scurgea și ea Încet... Ca această ploaie de noapte descătușată acum, parcă din oboseala mea. Tragediile antice Îmi sugerează o idee aparent bizară: vorbind despre destin, grecii au evitat să se uite În abis. Destinul a fost, poate, țărmul zărit de omul disperat de hazard. Și, poate, prima piramidă cu care cei vechi au
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
afla acolo și în care ploua. Dar nici dimineața nu li se dădu voie să intre în oraș. În afara lui nu găsiră nimic de pomană, deși fuseseră și la un castel aflat în apropiere. Acolo, Pelerinul se simți rău din cauza oboselii drumului pe mare și a celorlalte lipsuri. Nefiind în stare să mai umble, rămase acolo, în timp ce mama și fiica plecară spre Roma. În acea zi, ieșiră mulți oameni din oraș. Cum Pelerinul știa că urma să treacă pe acolo stăpâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sub o sticlă incoloră, tăiată pe măsura ei. Povesti cum călătorise cei patruzeci și ceva de kilometri, scoțând totodată din bagajul ei o butelcuță cu vin ce avea un buchet de strugure copt. Cu un zâmbet slab și răpusă de oboseală destupă butelcuța cerând două pahare în care turnă licoarea limpede ca lacrima, făcând niște mărgeluțe mici la suprafața paharului. Își umezi buzele de plăcere ciocnind cele două pahare cu gust de Avrămești. Carlina își dădu seama că stătea în picioare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
își revenise puțin câte puțin primise vestea ca pe un fulger că pruncul este bolnav. O transferaseră la un spital într-o secție de specialitate, la cardiologie, în capitală. Șase luni de zile rămăsese alături de Doruțu zi și noapte. Din cauza oboselii, a supărării și a igienei superficiale, lăuzia o întoarse încă patruzeci de zile. Se ruga seară de seară, sărutând pământul de la picioarele ei, implorând toți sfinții să facă o minune, iar lacrimile își dădeau drumul fără voia ei, ajungându-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era disponibil nici un pat de dormit, doar un fotoliu în care Carlina se așeză cu sfială, apoi se afundă cât mai adânc, încolăcindu-se sub o pătură căutând ași feri privirea de celelalte persoane sub pretextul că era frântă de oboseala acumulată din timpul călătoriei. Părul care era pieptănat într-un coc, strâns, îl desfăcu din strânsoarea lui, iar acum se simțea mai lejeră. Foamea o chinuia dar își aruncă o mână de alune decojite in gură, apoi își lăsă capul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce preț avea să treacă toți anii ce-i rămăsese de parcurs? Numai Dumnezeu știa ce plan avea cu ea. Se lăsă în cele din urmă o tăcere interioară, simțurile încetase să mai lucreze, iar ochii i se inchiseseră de oboseală. În străfundul lor i se arătau diferite imagini clare, iar altele neclare care se perindau ca niște fantasme ale nopții. Apoi, dintr-o dată totul se limpezise. Adormise. Dimineața era mai liniștită și Carlina încerca pe cât putea să fie, cât mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în învălmășagul lumii. Va trebui să știi să deosebești tot răul de bine.” Carlina muncea cu drag, foarte mult și în acest context pierdea uneori șirul calendarului, iar obrajii deveneau uneori palizi și trași. Când i se lipeau ochii de oboseală îi clătea cu apă rece, iar lucrul aceste îl făcea de câte ori era nevoie. Privea prin ochii minții, folosea al șaselea simț și își punea în mișcare toate posibilitățile necesare unui profit existențial. Viața o privea ca pe o lumină divină
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
atât de mult. Trecuse cu greu de acel segment din viața ei. Adevărul era că niciodată nu îl uitase, era prima ei dragoste. În ziua când aflase vestea despre cei doi o luase razna pe o câmpie plângând. Ajunsă de oboseală se așeză jos, își puse capul pe un bolovan și adormi. Nu observase mușuroiul de furnici de sub acel bolovan. Se trezi cu zeci de semne de la aceste vietăți. O jumătate de oră mai târziu se afla singură, tăcută în dormitorul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toate emoțiile trăite. Erau atât de obosiți încât păreau că ar fi fost înecați pe fundul râului și apoi readuși la viață. Mihu părea mulțumit de comportamentul puțin dur al lui Alin, iar Simion dădea cele mai mari semne de oboseală. Deși era conștient de vocile celor din jur, nu mai înțelegea nimic. Cu capul aplecat, cu ochii roșii de oboseală, strângea din dinți făcând eforturi pentru a îndura suferința escapadei. La un moment dat, duse mâna la cap, crezând că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la viață. Mihu părea mulțumit de comportamentul puțin dur al lui Alin, iar Simion dădea cele mai mari semne de oboseală. Deși era conștient de vocile celor din jur, nu mai înțelegea nimic. Cu capul aplecat, cu ochii roșii de oboseală, strângea din dinți făcând eforturi pentru a îndura suferința escapadei. La un moment dat, duse mâna la cap, crezând că iese fum din el. Când cineva îi rosti numele, el abia gâfâi și se pregăti să riposteze cu o înjurătură
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]