8,671 matches
-
facă. După asta, Harry a început să își facă un obicei din a mai zăbovi până plecau toți ceilalți clienți. Apoi îmi zicea să îmi torn niște cafea și să îmi tai o felie de plăcintă și să îmi mai odihnesc puțin picioarele. Nu trebuia să fii un mucea care locuia singur într-un subsol, căutându-și șansa vieții, ca să îți dai seama că Harry Wolfe era un om singur. Făceam așa cum zicea el și apoi începeam să vorbim. Sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
n-ar fi fost ea, acum eram acasă, cu soția citind lângă mine și cu fiicele dormind în camera de alături. Lanterna mătură o șină una după alta, urcă pe ambele părți ale peronului, se furișă ușor înapoi și se odihni la câțiva centimetri de locul unde stăteam eu. Ochii negri se uitau fix la mine. Unde ai fost, Peter? Te așteptam. M-am aplecat deasupra cărții. Atingând-o, am simțit coperta aspră plină de pământ și de zgură. Am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
chirurgie plastică modernă pentru dumneavoastră, spuse doctorul Miller în timp ce deschidea ușa, făcând un pas într-o parte ca să mă lase să trec. Noi ștergem trecutul. Îl simțeam stând lângă mine, în mașină în drum spre casă, brațul lui stâng se odihnea pe tapițeria din piele maro a scaunului din față. Numărul negru ca funinginea, identic cu al meu, mai puțin acea ultimă cifră, pulsa pe pielea care devenise palidă după doi ani departe de lumina soarelui. M-am întins și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în seif, am răsucit încuietoarea și m-am întors în dormitor la fel de ușor cum ieșisem. Eram gata să ațipesc când am simțit-o pe Madeleine lipindu-se de spatele meu. Brațul i se strecură pe sub mine și mâna i se odihnea acum pe pieptul meu, bebelușul era lipit de spatele meu. Totul e la locul lui? Ce vrei să spui? În seif. Nu acolo te-ai dus? — Am vrut doar să verific ceva. Îmi mângâie urechea cu nasul. Era o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
poate se întorsese în Germania. Nu era evreică. Nu avea de ce să se teamă. Dar nu putea să fie altcineva. Eram sigur, credeam eu. M-am aplecat în față ca să mă uit mai bine la profilul ei. Bărbia i se odihnea într-o gușă rotundă. O linie neagră, ca o urmă de creion, îi atârna de gură, ca o virgulă nefericită. Sub o pălărie maro banală, buclele ei erau de un blond spălăcit. Costumul era și el maro, cu un guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ca Anne, dar mai mare - acest copil nu a fost înfometat; acest copil a fost crescut cu pizza, înghețată și Big Mac-uri, deși nu pare americancă -, stă lângă statuie, are degetele în jurul capului Annei Frank, codițele ei blonde se odihnesc pe capul Annei, cu un zâmbet timid, dar mândru. Lächeln, strigă un bărbat din spatele meu, deși, dacă fetița ar zâmbi mai larg, fața ei ar plesni. Lächeln, se aude ecoul, de data aceasta, o voce de femeie. Mă întorc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
până pe dealurile Betleemului, Învăluite Într-o ceață cenușie. Unde ești, Efraim? Unde e partea ariană? Și dacă Îi e frig, de ce Îi e? Îl trezi atingerea unei mâini grele și calde. Deschise ochii și văzu mâna brună a tatălui său odihnindu-se pe piciorul lui, ca o broască țestoasă. Era o mână Îmbătrânită, bătătorită, cu unghii Îngălbenite, acoperită de ridicături și adâncituri, străbătută de vase de sânge Închise la culoare, cu pete de pigment printre smocuri de păr rar. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În birou, ajunse În dormitor, unde o lampă mică de noapte arunca o lumină caldă, roșiatică. Văzu patul mare, deja pregătit pentru noapte: două perne identice, două pături albastre Înfățate În cearșafuri de mătase, două noptiere, pe fiecare din ele odihnind câte o carte Întoarsă și deschisă, și Își Îngropă mai Întâi obrazul, apoi tot capul În cămașa de noapte a Yaelei. Își reveni imediat și fugi să-și caute paltonul. Cercetă fiecare cameră cu atenția unui somnambul, dar nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a fi Îmbrățișați de el. Semăna puțin cu actorul Anthony Quinn. Afișa Întotdeauna o jovialitate grosolană. Avea obiceiul să atingă tot timpul oamenii cu care vorbea, bărbați sau femei, Împungându-te În burtă sau Înconjurându-ți umerii cu brațul sau odihnindu-și pe genunchiul tău mâna enormă, plină de pistrui. Dacă era binedispus, putea să-i facă pe cei din jur să râdă cu lacrimi, imitând felul de-a vorbi al vreunui negustor ambulant din piața Mahane Yehuda, jucând rolul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din buzunarul de la piept ca un fulg de zăpadă Într-o zi caniculară, butoni de argint la manșete, un inel cu piatră lucioasă pe degetul mic, bărbița albă ridicată ca o amenințare, bastonul sculptat cu măciulie de argint i se odihnea Între genunchi, pălăria pe masă, În fața sa; un bătrânel rozaliu, curat și ferchezuit, având mereu alături câte o divorțată elegantă sau o văduvă bine conservată, Întotdeauna doamne europene cultivate, cu maniere rafinate, În jur de cincizeci și cinci-șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu cărți, printre care erau atârnate litografii Înfățișând Ierusalimul văzut de numeroșii săi vizitatori, călători și pelegrini din secolele trecute. Capul său se afla În centrul cercului de lumină strălucitoare pe care Îl arunca lampa de pe masă. Mâna sa stângă odihnea pe genunchiul soției sale, care stătea alături de el, pe colțul biroului, cu picioarele atârnând În aer și amândoi schimbau păreri despre o nouă ipoteză referitoare la sistemul imunologic sau la fizica cuantică. Nu că Fima ar fi avut cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și aruncă o privire prin dormitor: spera irațional să se vadă dormind acolo, printre așternuturi, Încă de alaltăieri seară. Dar patul era făcut, acoperit cu o cuvertură din lână bleumarin, de fiecare parte avea veioze și noptiere identice, pe care odihnea câte o carte și, ca la hotel, câte un pahar cu apă, un blocnotes și un stilou. Se aflau pe ele chiar și două ceasuri deșteptătoare identice. Fima spuse: —Dimi nu e În cea mai bună formă. N-avem voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Pereții erau acoperiți de tablouri cu peisaje calme, de păduri și lacuri. Se Întâmpla uneori ca la o masă Îndepărtată, din colțul ghivecelor cu flori, să stea un ofițer britanic slab, care prânzea singur. Ședea țeapăn, șapca lui cu cozoroc odihnea la picioarele trandafirului. Unde vor fi ajuns tablourile cu lacuri și păduri? Și În ce colț de lume o fi prânzind acum ofițerul singuratic? Unde ai ajuns tu, Efraim? Ierusalimul - un oraș plin de nebunie și aleanuri. O tabără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
decât de-a lungul multor generații într-o familie „cu vechime“ - căreia i se subțiaseră nervii și pielea îi devenise transparentă. Această piele transparentă și nervii atât de sensibili nu se poate să nu fi simțit, în timp ce mâna i se odihnea pe tulul vaporos al perdelelor, șocul descoperirii rustice a ruralității în care nimerise. Și mama sta, aproape acoperită de perdea, pe marginea ferestrei, în timp ce în ea pătrundeau izlazul, livada, colinele împădurite și prin fața ferestrei treceau câmpurile înzăpezite și drumul, brăzdat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la Felix ar fi existat o corespondență strânsă între felul lor de a locui și mediul înconjurător, o corespondență care la noi nu exista. Deosebirea asta mi s-a revelat la cină, când ședeam în jurul mesei din Cöln, pantofii se odihneau pe covorul care - aici nu aveam nici un dubiu - provenea din Orient, mâncam din farfurii care mai erau și acum un bun pentru uzul zilnic, deși proveniența lor nu era cu nimic mai prejos decât fața de masă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de rău. XItc "XI" Figuratc "Figura" De multe ori când veneam acasă o găseam pe mama fie în sufragerie, fie în grădină, stând nemișcată și totuși acolo, prezentă. Spatele ei forma, împreună cu ceafa, o linie dreaptă pe care i se odihnea părul ondulat. Își ținea mâna dreaptă cu degetele desfăcute, de parcă tocmai i-ar fi căzut un obiect din palmă. O strigam și mama, fără să-mi răspundă, se apleca asupra florilor, lua un tacâm de pe masă și-și continua acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
i-am comunicat acest lucru arheologului de canton și am obținut permisiunea de a face săpături sub îndrumarea sa, am început să dezvelim strat după strat. Ne-au fost repartizați ca ajutoare doi muncitori, în vreme ce alți lucrători în construcții se odihneau. Am golit complet groapa, am făcut măsurători, am desenat, am fotografiat, ne-a așezat la amiază la umbră ca să ne mâncăm merindea, am desprins cu șpaclul stratul de lut, am scos pietrele implantate în el, am curățat obiectele găsite in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aici? Mark se trezise fără să-l fi auzit și stătea pe vine în fața canapelei. Ar fi trebuit să mă chemi. Ti-aș fi făcut un ceai. El întinse mâna, iar eu i-am luat-o, lăsând-o să se odihnească încetișor în a mea. Am vrut să mă ridic din pat. Mă simt un pic mai bine. Aș putea chiar să încerc să fac o baie curând. O baie. Când voi mai putea face oare o baie fără să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la început îmi părea mult mai în vârstă. Mă împrietenisem cu ea, pe nesimțite, în ceasurile liniștite de după-amiază, în prăvălia plină de umbră și răcoare, în care pluteau miresme de cuișoare și cafea. Sus, paralel cu tavanul de stejar, odihneau, suspendate skiurile ei enorme, în așteptarea iernii, când Matilda le suplinea bicicletei, ca să parcurgă ci dibăcie de adevărată campioană cei cincisprezece kilometri dintre casa ei de la țară și prăvălia așezată în inima târgului. Când Matilda se urca pe scara mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de la sine și lumina vânătă și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un liliac enorm cu aripile întinse intră ca o săgeată, se izbi cu un pocnet surd de peretele cenușiu și căzu pe dușumea, amețit de lovitură. Pe covor, odihnea trupul gol al Margaretei, zgribulit de răcoarea dimineții. Cu macatul de pe pat i-am acoperit goliciunea, îndepărtându-mă apoi hoțește, cu ghetele în mână, ca să pornesc prin gangul cu miros de mucegai spre ulița cu casele din piatră cenușie, scorojite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mâna la cap, își ciocănea tâmpla cu arătătorul îndoit, după care își vedea mai departe, de treburi. Robert gândea și ciripea ca o păsărică, ciugulea din belșugul recoltelor și se așeza apoi, senin, așa cum vrabia s-ar așeza să se odihnească, după ospăț, chiar pe pălăria sperietoarei înfiptă în mijlocul livezii. De aceea l-am iubit și tot din această pricină plecarea lui în altă țară m-a îngrijorat peste măsură. Ce s-a făcut oare din păsărica împinsă poate de fatalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca să mă convingă, probabil, de covârșitoarea importanță a celor trei litere rostite totuși destul de limpede și fără ezitări. Numai într-o secundă îi cercetau cu de-amănuntul chipul și vestmintele: Cilindrul din piei de șoareci, periat parcă în răspăr, îi odihnea pe cap, înclinat de o gravă adâncitură unghiulară. Urechile, una galbenă și cealaltă roșie, din pricina reflexului solar, înălțate mult pe marginile înguste ale jobenului și pornite cu colțurile de sus în afară, stăteau ca niște urechi blegi de măgar. Buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care mă poate duce la mormânt, sau la ospiciu, stărui încă afundat cu tălpile în cleiul de acasă. Nu sunt bine pregătit să mor, și nu posed nici energia necesară ca să trăiesc altfel. Vreau totuși să plec departe ca să-mi odihnesc trupul și să-mi fâlfâi sufletul ca pe un drapel alb de pe puntea unui transpacific cu destinația înspre Japonia. Numai o absență de câțiva ani din ocna asta de asfalt și piatră, cu puițele ei dezgustătoare, mă mai poate scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
galerie... Lasă capul să-i cadă la loc pe pernă cu o expresie de teamă profundă pe chipiar ea Înțelege că acum se Închipuie Într-un teatru. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, Theodora sosește În vizită pe când dna James se odihnește și nu este nici o asistentă de serviciu, și profită pentru a-l vedea pe pacient. Acesta doarme, răstignit inconfortabil printre perne, pernuțe și așternuturi mototolite, cu capul căzut Într-o parte ca o marionetă abandonată, cu picioarele goale ițindu-i-se de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
greoi cu ochiul. — Ce vrea să spună? Întreabă dna James. — Cred că face aluzie la crocodilul din Peter Pan, zice Theodora. — O aventură În toată regula, spune Henry și Închide amândoi ochii. — Poate ar trebui să Îl lăsăm să se odihnească acum, propune dna James. În hol, Theodora Își pune paltonul și mănușile, pregătindu-se de plecare. Doamna James spune: — Ți-aș fi recunoscătoare, domnișoară Bosanquet, dacă ai uita că cumnatul meu a pronunțat vreodată cuvântul acela. — Desigur, doamnă James. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]