8,290 matches
-
în care mila prisosise asupra oricărui alt simțământ. Ceea ce însuși Prospero exprimă foarte curând: „nu răzbunarea, / Ci mila-i mai presus. S-au pocăit.“ Ariel, ființă neomenească, este totuși în stare să înțeleagă, în nuanțe și în adânc, simțurile și patimile omenești și să le aducă spre mai nobile porniri. O face cu un pragmatism superior și cu o inteligență mai presus de fire. Iar cunoștințele acestui spirit sunt anterioare oricărei experiențe, sunt a priori, rezidă în esența lui. Pe de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
plecarea lor dintre noi un prăpăd, dar ei sunt înpace (Înțelepciunea lui Solomon 3, 1-9). Rugăciunea lui Iezechia,regele lui Iuda, când a căzut bolnav și s-a tămăduit de boala lui ca oînviere din morți este semnificativă pentru evenimentele „Patimilor Sfințitoare ale Mântuitorului”: „Atunci eu am zis: Mă duc la amiazazilelor mele, la porțile locuinței morților voi fi ținut pentru restulanilor mei. Nu voi mai vedea pe Domnul în pământul celor vii; șinu voi mai privi pe nimeni dintre locuitorii
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
jertfe cu glas de laudă șitoate făgăduințele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul!” (Iona 2, 3-10). Mântuitorul s-a referit la această „nădejde” șiîn tâlcuirea Scripturilor către Luca și Cleopa în drum spre Emaus,ca aluzie la Patimile și slava lui Mesia. Jertfa Mântuitorului pe Cruceare o însemnătate cosmică și prin ea se încununează lucrarea Sa,deoarece tot ce a făcut și a învățat nu ar fi putut mântui, dacă nuera „sfințirea ca adevăr” (Ioan 17, 17) care
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ioan 3, 14)tămăduiește mușcătura de șarpe a celor ce privesc la El: „A biruitputerile întunericului și le-a făcut de ocară în văzul tuturor biruindasupra lor prin cruce” (Coloseni 2, 15).Tocmai de aceea, în Joia Mare a Săptămânii Patimilor, Crucea Răstignirii se scoate seara în mijlocul bisericii după citirea celor 12Evanghelii ale Patimilor sfințitoare ale Domnului. La ieșirea cu Cinstitele Daruri în timpul Sfintei Liturghii slujitorii fac pomeniri în mijlocul bisericii în amintirea rugăciunii tâlharului din dreapta Mântuitorului: „Pomenește-mă Doamne, când vei
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
A biruitputerile întunericului și le-a făcut de ocară în văzul tuturor biruindasupra lor prin cruce” (Coloseni 2, 15).Tocmai de aceea, în Joia Mare a Săptămânii Patimilor, Crucea Răstignirii se scoate seara în mijlocul bisericii după citirea celor 12Evanghelii ale Patimilor sfințitoare ale Domnului. La ieșirea cu Cinstitele Daruri în timpul Sfintei Liturghii slujitorii fac pomeniri în mijlocul bisericii în amintirea rugăciunii tâlharului din dreapta Mântuitorului: „Pomenește-mă Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta”,la care răspunsul Mântuitorului a fost: „Adevărat grăiesc ție
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
slujitorii fac pomeniri în mijlocul bisericii în amintirea rugăciunii tâlharului din dreapta Mântuitorului: „Pomenește-mă Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta”,la care răspunsul Mântuitorului a fost: „Adevărat grăiesc ție, astăzivei fi cu Mine în rai!” (Luca 23, 42 43). Evenimentele Patimilor sfințitoare se continuă cu pogorârea Mântuitorului de pe Cruce dupămoartea Sa și punerea în mormânt cu semnificația atingerii stânciide piatră cu toiagul pentru a curge din ea apă (Ieșire 17, 6). Inimilese deschid, se dezleagă, zidul înalt al egoismului cade, ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de nu va muri, rămânesingur” (Ioan 12, 24). De aceea, după „dogmele pioase”<footnote Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze IV, 2, P.G., 33, col. 456. footnote> ale Sinodului I Ecumenic, Sfinții Părinți au așezat sărbătoarea „Înălțării Sfintei Cruci” spre pomenirea Patimilor sfințitoare ale Mântuitorului,așa cum sunt pomenite îndeosebi în Sfânta Liturghie Ortodoxă, căciprin ele a fost sfințit Numele lui Dumnezeu ca „Tată”, așa cum,după prefacerea Sfintelor Daruri, Biserica înalță rugăciunea „TatălNostru”. La Cincizecime Dumnezeu „a trimis pe Duhul Fiului Săuîn inimi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
al omului care a fost biruit în Hristos și pe careoamenii îl pot birui numai în Hristos este „boldul morții” (1 Co-rinteni 15, 55). Pe Tabor Ilie și Moise vorbeau cu El nu despre în-frângerea vrăjmașilor lui Dumnezeu, ci despre Patimile Sale sfințitoare de la Ierusalim (Luca 9, 31) și despre măririle biruitoare dedupă ele (1 Petru 1, 11): „Dreapta Ta, s-a preamărit întru tărie, mânaTa dreaptă a sfărâmat pe vrăjmași și cu mulțimea slavei Tale aizdrobit pe cei potrivnici” (Ieșire
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
adevărul de credință este și trăire, și în care lex orandi era și lex credendi și invers.Simbolul de credință putea fi socotit și cheia de intrare în Bisericăprin Sfintele Taine ale Botezului, Mirungeriii și Euharistiei, care îșiau temelia în patimile lui Hristos<footnote Pr. Prof. D. Radu, „Caracterul eclesiologic al Sfintei Taine și problema inter-comuniunii”, Teză de doctorat, în Ortodoxia, Nr. 1-2, 1978, p. 237. footnote>, și acoperiș umbros și piatră dehotar atunci când credința era amenințată cu slăbirea ei. Pe
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ale sfinților al căror nume omul le-a purtat șii-au fost modele de viață, ale sfinților ocrotitori ai familiei, căsniciei, bisericii, provinciei și neamului său. De-a stânga sa stă legiune de demoni, fiecare din ei specializatîntr-un păcat sau o patimă, amenințând și speriind sufletul că îl vorprinde în vămile văzduhului. Viața sufletului, inaugurată de actul morții fizice Lumea pe care o inaugurează moartea este una la fel de reală,poate mult mai reală decât ne imaginăm noi și, poate, chiar și decâtcea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ce vor să ajungă sub razele adevărului trebuie să-și descalțe picioarele sufletului de veșmântul pieilor moarte cu care au fost îmbrăcați în urma călcării poruncii dumnezeiești<footnote P.G., XLIV, col. 332 D-333 A. footnote>. Este vorba de purificarea de patimi, „ale căror consecințe sunt totdeauna părerile mincinoase și rătăcite despre Dumnezeu”<footnote Magistrand N.V. Stănescu, „Progresul în cunoașterea lui Dumnezeu cu referire specială la Sfântul Grigorie de Nyssa”, Studii Teologice, Anul X (1958), Nr. 1-2, p. 27. footnote>. Sfântul Grigorie
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
latină a Evangheliilor (Matei XXVII, 33; Marcu XV, 22; Luca XXIII, 33; Ioan XIX, 17), pentru denumirea acestei coline apare termenul Calvariae locus (lat. calvaria, -ae „căpățână“). Sensul de „chin“ al lui calvar este o evoluție ulterioară, prin referire la patimile suferite de Isus pe colina Golgota. Heruvim este glosat în dicționare prin „înger care urmează ierarhic după arhangheli“. Avem a face cu un termen bisericesc, care la noi a pătruns din slavonă. Slavona l-a luat din greacă (cherouv (e
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
îi fusese salvat. Acel suflet care pe pământ a purtat denumirea de Faust, în tărâmul de dincolo, detașat, "la rece", în lipsa raționalului, și după legile iubirii divine, în liniște, își revede faptele, gesturile, ideile, stările, intențiile, dorințele, gândurile, pasiunile și patimile etc. pe care le-a avut aici în toată existența sa terestră. De tot ce vede se rușinează și se crispează atât de tare, încât devine aproape insuportabilă starea sufletului sub "privirea" forței luminii și binefăcătoarei iubiri divine a Tatălui
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
sete de răzbunare, nu se nasc cu orgoliu etc., nu se nasc cu toate acele otrăvuri. De aceea ne plac copiii mici pentru inocența și curățenia lor. Aici se referă Isus când spune "fiți precum copiii". Adică fără pervertirile și patimile omenești acumulate. Toate se preiau din jur, ca modele de reacții, de abordare de comportamente în anumite situații, încă din primii ani de viață. Sau apar ca reacții la tensiunile și abuzurile din jur. Atât îți mai spun că lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
unde există plăcere, există pasiune, fără de care plăcerea ar fi insipidă: pretutindeni unde există pasiune, există emulație, fără de care pasiunea ar fi neplăcută. Or emulația duce la furie, la violență, la mânie, la durere și la alte o sută de patimi asemănătoare, care sunt incompatibile cu îndatoririle religiei noastre. Vreau chiar ca o persoană să asiste la spectacole cu gravitatea și modestia pe care le inspiră în mod obișnuit o demnitate onorabilă sau o vârstă avansată sau o fire fericită; totuși
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că-și exprimă gândurile cu voce tare. "Nu vreau să spun că atunci când un actor vorbește singur, scrie Corneille în Discurs despre Poemul dramatic, el nu-și poate informa auditoriul asupra multor lucruri, dar asta trebuie făcut prin sentimentele unei patimi care îl agită, și nu printr-o simplă narațiune. Monologul Emiliei, care deschide teatrul în Cinna, face destul de bine cunoscut faptul că Augustus a ordonat moartea tatălui său, și că pentru a-i răzbuna moartea ea își determină iubitul să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
neplăcerea de a auzi prost. În aceste întâlniri deci trebuie, fie găsit un motiv de verosimilitate care să-l oblige pe Actor să vorbească cu voce tare, ceea ce mi se pare destul de dificil (căci excesul de durere sau de altă patimă nu este, după părerea mea, suficient; cu adevărat, el poate să oblige un om să scoată câteva plânsete exprimate în cuvinte întretăiate, dar nu un discurs închegat și foarte argumentat), fie ar trebui ca Poetul să se folosească de o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Actorul să trebuiască să ridice vocea recitând numai unele cuvinte, și să o modereze pentru altele; iar aceasta pentru ca să fie verosimil faptul că celălalt Actor care ascultă de departe să le poată auzi pe acelea pronunțate tare și cu o patimă care ar izbucni în mai multe rânduri, dar nu și pe celelalte, fiind pronunțate încet. Și ca să spun ceea ce cred despre această Compoziție, ar trebui ca celălalt Actor, după pronunțarea cuvântului cu o voce foarte puternică de către cel care ar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vorbește și al celui care ascultă și să ne lipsim de acest ornament care nu merge deloc cu o etalare ambițioasă, dacă există cea mai mică aparență că unul din cei doi este fie prea în pericol, fie într-o patimă prea violentă ca să aibă întreaga răbdare necesară pentru povestirea care i se propune." Povestirea nu poate fi lungă decât dacă cel care o pronunță și cel care o ascultă se bucură de un calm suficient. Corneille justifică astfel lungimea povestirii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
douăzeci și patru de ore, cere ca imitarea să fie "atât de perfectă, încât să nu apară nicio dificultate între lucrul imitat și cel care imită, căci principalul efect al acesteia constă în a-i propune minții, pentru a o curăți de patimile sale dereglate, obiectele ca fiind adevărate și ca fiind prezente; lucru care, dominând toate genurile poeziei, pare să privească încă în mod deosebit aspectul scenic în care nu se ascunde persoana poetului decât pentru a surprinde mai bine imaginația spectatorului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
entuziastă. "Excluderea unor persoane complet virtuoase care ajung în nenorocire expulzează martirii din teatrul nostru. Polyeucte a reușit aici împotriva acestei maxime, iar Heraclius și Nicomede au plăcut, deși ei nu stârnesc decât milă, și nu teama sau vreo altă patimă destinată purificării, pentru că noi îi vedem aici oprimați și gata să piară, fără să fi comis vreo greșeală de care să ne putem purifica după exemplul lor." În timp ce Racine asociază totdeauna cele două resorturi tragice, mila și teama, Corneille revendică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să fie puternice și violente, căci afecțiunile obișnuite nu sunt potrivite pentru a oferi plăcerea căutată, și nu ar exista nimic mai rece decât o căsătorie creștinească lipsită de pasiune de o parte și de cealaltă. Trebuie să existe totdeauna patimă, să pătrundă gelozia, voința părinților să se opună, și să fie folosite intrigi pentru a se atinge scopurile. Astfel le este arătat drumul celor care vor fi stăpânite de aceeași pasiune, să se servească de aceeleași metode pentru a atinge
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de cinste, vom observa că ei nu au omis să reprezinte niște obiecte cu totul necinstite, decât pentru a zugrăvi altele la fel de vinovate, și care nu sunt deloc mai puțin molipsitoare. Toate piesele lor nu sunt decât vii reprezentări ale patimii orgoliului, ambiției, geloziei, răzbunării, și în special ale acestei calități romane, care nu este altceva decât un violent amor propriu. Cu cât mai mult colorează ei aceste vicii într-o imagine de grandoare și de generozitate, cu atât le fac
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Platon, Nicole lansează o diatribă injurioasă împotriva actorului care, petrecându-și viața în imitarea viciilor, le preia. El nu se poate debarasa de rolurile succesive ce i se lipesc de piele. "Este o meserie în care bărbați și femei reprezintă patimile urii, furiei, ambiției, răzbunării, și mai ales pe cea a dragostei. Sunt obligați să le exprime cât mai firesc, și pe cât de puternic posibil; și nu ar putea face acest lucru dacă nu le-ar stârni întrucâtva în ei înșiși
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
celeilalte pentru că denunță viciile ridiculizându-le. "Să fie atacat viciul prin teama de ridicol și de rușine, scrie el în Elemente de Literatură (1787), în cadrul articolului "Drama"; crima, prin spaima față de remușcările care te cuprind și de pedeapsa care urmează; patimile, prin zugrăvirea chinurilor, pericolelor, nenorocirilor care le însoțesc: iată efectele importante ale teatrului." Tragedia este condamnată, de la sfârșitul secolului al XVII-lea, de cei ce o consideră imorală, ca și de cei pe care îi plictisește. Chiar dacă Clasicii noștri au
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]