6,959 matches
-
la ochi, degetele apăsară deodată pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială pripită. În vreme ce, cu aceleași gesturi automate, soldații coborau armele de la ochi și le reîncărcau, din mulțimea de țărani izbucniră țipete de spaimă. Ca și când o perdea de uragan ar fi măturat câmpia, oamenii se simțeau cuprinși într-un început de mișcare de fugă. ― Au tras în aer! răcni Petre cu ochii bulbucați. N-aveți frică, fraților! Stați pe loc!... Unde te îndesi?... Nu fugiți!... Înainte, oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un bec agățat de tavan cu două fire împletite și atârnând atât de jos, încât cei mai înalți trebuiau să se aplece, să nu-l ia în frunte. Orice mișcare a celor de la mese se proiecta pe pereți, ca o perdea întunecată. — Credeam că nu mai vii, cumetre, îi zise Fandarac, făcându-i semn. Petrache nu știa de unde i se trage cumetria cu Fandarac, dar așa moștenise și așa zicea și el mai departe. — Ce bei, cumetre ? îl întrebă, așezându-se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cap sau pajură ? — Pajură, poate să aibă mai multe capete. Bărbatul ridică palma încetișor. — Moneda de argint a doctorului fără de arginți zice că o să trăiască. Lumea lui începea acolo unde se sfârșea lumea celorlalți. Asta nu înseamnă că pândea, din spatele perdelei îngălbenite și deșirate de la demisol. Nu se ferea cu tot dinadinsul și, uneori, chiar îi plăcea lumina zilei, mai ales toamna târziu, când lumina era mierie și se îngroșa, puteai s-o aduni în căușul palmei și s-o îndeși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
năzăreala bătrânului Zevedei de a-și boteza fiii Ioan și Iacob sau, mai degrabă, de a-i numi așa, căci, de botezat, nu-i botezase nici măcar cu popă adus acasă, cu ligheanul de rufe pe post de cristelniță și cu perdelele lăsate. Cere botez, spuneau uneori bătrânele, privind vreun prunc pe care nimeni nu-l putea domoli din plânsul lui. Dar Iacob Zevedei fusese un copil tăcut, nu plângea decât atunci când era singur. Apoi nu mai plânse deloc și atunci pricepu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sfiindu-se să pășească pe prima treaptă, acolo unde, lângă perete, se afla o vază cu crizanteme galbene. Cosmina îl luă de mână. — Tu poți, îi spuse. Urcă... Ea intră, el rămase în prag privind odaia care, dereticată și cu perdelele date, larg, într-o parte, își pierduse aerul familiar. Cosmina puse palma pe spătarul fotoliului. — Vino, îi spuse, așază-te aici... Nu pot să fac asta. E al lui... Tocmai de aceea. Tu ești singurul care ai dreptul să stai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tu îl vezi numai dacă îl cauți. Acum te las. Se opri în ușă. El o privea cu aerul că o va aștepta acolo oricât va fi nevoie. — Prosoapele sunt în dulap, îi mai spuse Cosmina. Și uite, acolo, lângă perdea, papucii. Tataia avea piciorul mare, umbla desculț când era mic, așa că or să te încapă. O să poți merge pe urmele lui... Ionuț încercă să crape fereastra, dar, firește, ea nu se putea deschide. N-ar fi lăsat unui pacient cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Că a dat, într-o noapte, buzna în casa lor, i-a pus fetei cuțitul la gât și i-a spus : ascunde-mă ? Ea îl știa, copilăriseră împreună, și, tocmai pentru că știa de ce e în stare, încuviințase pe mutește, trăsese perdelele, n-ar fi fost nevoie, oricum, casa lor era în fundul curții și gardul era mai înalt decât privirile trecătorilor. Se ascundea în magazie când venea poștașul cu pensia, poate că de-aia prinsese dușmănie pe bietul băiat, uneori mai dispărea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luă portocala în poală și plânse. Era prima ninsoare. Poate tocmai de aceea subțire, silindu-se să ajungă până la pământ. Crengile negre luceau, învelite încă în pojghița nopții. Melania ațâțase focul în sobă, plita răspândea o căldură înecăcioasă. Golea dădu perdelele la o parte și se așeză. — Mi-e foame ! spuse, după ce nu-i veni în minte nimic altceva. Avem ceva de mâncare ? — A mai rămas un rest de ieri, răspunse, încet, Melania, fără să-și întoarcă privirea. Dă-ncoace ! Ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-o să mă mai întorc niciodată... Da’ ce frumoasă casă aveți... — Intră, nu sta în ușă... Să mă descalț... — Nu te descălța, șterge-te bine și gata... Rada intră în sufragerie, își lăsă haina și geanta pe scaun și dădu perdelele la o parte. Lumina învioră mobilierul frumos încrustat, catifelele moi de pe scaunele cu speteze primitoare. Aruncă, din obișnuință, o privire în oglindă, dar nu-și netezi părul care cădea în neorânduială. Se uitase în vitrină și nu-i venise să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urmă, numele ăsta nu l-a mai purtat niciunul dintre ei“. Pe urmă n-am mai putut avea copii. Pavel Avădanei nu înțelesese prea bine sfârșitul poveștii, pricepuse doar că era o poveste tristă. Începuse să se însereze. Rada dădu perdelele deoparte, fără să aprindă lumina... Îi împinse sticla de țuică și păhărelul. El bău pe îndelete, având grijă să nu-și stârnească din nou tusea. — Eu, spuse într-un sfârșit, cred că trebuie să plec. Mai bine că n-ați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
învinsă. Se depărtă de ghișeu. Jenică, văzând-o așa împuținată, cu privirile căzute și umerii strânși, ieși de după grilaj și o conduse până la ușă. Ești un om cumsecade, îi zâmbi ea. Am avut noroc cu dumneata... Ca și cum ar fi sfâșiat perdeaua Templului. Ca și cum un trăsnet ar fi despicat brazii cu două vârfuri. Ca și cum și-ar fi scris numele cu pickhammerul pe dalele de piatră. Maca își ambală motocicleta, bucurându-se de zgomotul care izbucnea, se izbea de pereți și apoi pornea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tot pachetul. Cine știe ce va fi mâine... Maca i-l aruncă pe jos, bărbatul se aplecă, îndeajuns ca să se poată strecura pe lângă el. Până la etajul al doilea, toate ferestrele blocului erau luminate. Vacarmul vocilor se auzea din stradă. Cineva tot agita perdelele de la fereastra bătrânului, apoi geamurile se deschiseră larg. Maca sărea pe loc, chiuind și agitând, deasupra capului, jucăria de plastic. La fiecare salt, strângea pumnul și rața scotea un sunet ciudat, între chițăit și lătrat. — Uite rața ! strigă una dintre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de secol am participat la eticheta complicată a Curții, cu toate detaliile ei meticuloase. Sunt precum un tablou din galeria de portrete imperiale. Când stau așezată pe tron, înfățișarea mea e grațioasă, plăcută și calmă. În fața mea se află o perdea din voal - un ecran transparent care separă în mod simbolic femeia de bărbat. Ca să mă păzesc de critici, ascult, dar vorbesc puțin. Școlită temeinic cu privire la sensibilitatea bărbaților, înțeleg că o simplă privire care să trădeze deșteptăciunea i-ar tulbura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
genunchii o dor foarte tare. Doamnele de onoare se retrag repede într-o parte a camerei și încep să-mi pregătească baia. Mama mă conduce la cadă. E un vas gigantic pe care l-a adus căpetenia eunucilor. Mama trage perdeaua și încearcă apa cu mâna. Manfoos se oferă să mă dezbrace. Le dau la o parte și insist să mă dezbrac singură. Mama mă oprește: — Adu-ți aminte că va fi considerată o jignire față de Majestatea Sa dacă tu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunetul e de la gongul chinezesc. Acesta e momentul în care împăratul Hsien Feng și împărăteasa Nuharoo intră în marele iatac nupțial. Am auzit despre ritualurile imperiale de nuntă de la Fann Sora cea Mare. Sunt familiară cu patul nupțial și cu perdelele sale din voal de culoarea soarelui, acoperite cu modele simbolizând fertilitatea. Îmi amintesc cum mi-a descris Fann cuvertura din satin galben aprins, brodată cu o sută de copii care se joacă. Peste ani, Nuharoo mi-a povestit că parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să las ușa deschisă în timpul zilei. Stau pe pat, acoperită cu o cuvertură bej, și mă sprijin de cele opt cuverturi împăturite, confecționate din mătase și bumbac de cea mai bună calitate, care sunt așezate una peste alta la perete. Perdelele patului, lungi până la pământ sunt brodate cu glicine albe. Pe bordura roșie sunt brodați bujori roz și verzi. Îl zăresc pe eunucul-șef Shim trecând pe lângă fereastră, urmat de un grup de tineri eunuci. De ce nu sunt aprinse lampioanele? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că pot să intru și să ies din palate ca o pisică. Încerc să nu arăt că sunt impresionată. Îmi povestește că împăratul Hsien Feng are două paturi în dormitor. În fiecare noapte ambele paturi sunt făcute și sunt trase perdelele, astfel încât nimeni să nu știe în care pat se culcă Majestatea Sa. An-te-hai îmi dă de știre că priceperea sa merge dincolo de casa imperială, la curtea exterioară și la felul în care se desfășoară guvernarea. Secretul său pentru obținerea informațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
părul meu cărunt se vede. Despărțirea noastră e prea lungă ca inima mea s-o mai plângă. Trecutul apare iarăși și iarăși În noaptea fabulosului Festival al Lampioanelor. 7 Prima lună trece repede. În fiecare dimineață, când razele soarelui ating perdeaua camerei mele, mă trezesc și îmi găsesc pisica, pe Zăpada, lângă mine. M-am atașat de această ființă blândă. Știu cum îmi va trece ziua. Va fi o altă zi de așteptare în speranța că Majestatea Sa mă va vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shun și prințul Kung. Dacă aș fi bărbat și aș putea să pun piciorul afară din palat, m-aș duce până la graniță și m-aș întoarce cu propriile mele strategii. Din palanchin nu se văd decât dealuri golașe. După ce lasă perdeaua jos, Majestatea Sa se reazemă de pernă și continuă să-mi vorbească despre viața sa: — Răsculații din Taiping au provocat distrugeri peste tot. Nu am pe nimeni pe care să mă bazez, în afară de fratele meu. Dacă prințul Kung nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se află la apogeu în această perioadă, care din păcate se va dovedi a fi foarte scurtă. Îi duc dorul atunci când treburile îl țin departe de mine. 13 — Aud bătăi de inimă promițătoare, se aude vocea doctorului Sun Pao-tien prin perdea. Asta îmi spune că aveți un sheemai. Ce înseamnă asta? îl întreb neliniștită. Între mine și doctor se află perdeaua despărțitoare. Cum sunt întinsă pe pat, nu pot să-i zăresc chipul, ci doar umbra proiectată pe perdea de lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atunci când treburile îl țin departe de mine. 13 — Aud bătăi de inimă promițătoare, se aude vocea doctorului Sun Pao-tien prin perdea. Asta îmi spune că aveți un sheemai. Ce înseamnă asta? îl întreb neliniștită. Între mine și doctor se află perdeaua despărțitoare. Cum sunt întinsă pe pat, nu pot să-i zăresc chipul, ci doar umbra proiectată pe perdea de lumina lumânărilor. Mă holbez la mâna lui, care e dincoace de perdea. E așezată pe încheietura mâinii mele, pe care degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Pao-tien prin perdea. Asta îmi spune că aveți un sheemai. Ce înseamnă asta? îl întreb neliniștită. Între mine și doctor se află perdeaua despărțitoare. Cum sunt întinsă pe pat, nu pot să-i zăresc chipul, ci doar umbra proiectată pe perdea de lumina lumânărilor. Mă holbez la mâna lui, care e dincoace de perdea. E așezată pe încheietura mâinii mele, pe care degetul său arătător și cel mijlociu o apasă ușor. Este o mână cu aspect delicat și cu degete uimitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îl întreb neliniștită. Între mine și doctor se află perdeaua despărțitoare. Cum sunt întinsă pe pat, nu pot să-i zăresc chipul, ci doar umbra proiectată pe perdea de lumina lumânărilor. Mă holbez la mâna lui, care e dincoace de perdea. E așezată pe încheietura mâinii mele, pe care degetul său arătător și cel mijlociu o apasă ușor. Este o mână cu aspect delicat și cu degete uimitor de lungi, mirosind vag a leacuri din ierburi medicinale. Pentru că nici un bărbat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu degete uimitor de lungi, mirosind vag a leacuri din ierburi medicinale. Pentru că nici un bărbat nu are voie să vadă femeile din Orașul Interzis, medicul imperial își bazează diagnosticul pe pulsul pacientei. Mă întreb ce poate oare să examineze, când perdeaua îi blochează privirea; și totuși, numai pulsul i-a ghidat pe medicii chinezi timp de mii de ani să descopere problemele trupului. Sun Pao-tien e cel mai bun doctor din țară. Se trage dintr-o familie cu cinci generații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plăcut: — Shee înseamnă „fericire“, iar mai înseamnă „puls“. Sheemai - puls de fericire. Doamnă Yehonala, sunteți însărcinată. Înainte ca mintea mea să priceapă spusele doctorului, acesta își retrage mâna. — Poftim?! Mă ridic în capul oaselor și mă întind să trag de perdea. Din fericire, An-te-hai a prins-o bine. Nu sunt sigură dacă am auzit într-adevăr cuvântul „însărcinată“. Am tot suferit de grețuri matinale în ultimele săptămâni, însă tot nu-mi vine să-mi cred urechilor. — An-te-hai! îl strig. Adu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]