KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...258 259 260 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

sunt sigură. ― Bine. Acum pleacă, de-abia aștept să te văd. ― Plec, plec! spun eu și râd, trimițându-i un sărut, după care ies pe ușă. ― Jenny! Ce coincidență să dau peste Jenny în cafeneaua asta, deși e doar un pic mai jos pe stradă. O voi face ca mine, mi-o voi face pe tipa asta prietenă, chiar dacă ar fi să mor pentru asta, și se pare că aș putea foarte bine să mor, pentru că tot ce face Jenny e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
știu, a zis Ben, care oricum nu prea știa ce să răspundă. Care tip de la televizor? ― Aaaa, tu ești! Îți recunosc vocea. Ești tipul cel nou de la London Nights, nu-i așa? Ce-i drept, Ben s-a înroșit un pic. Deși pe de o parte, își dorea ca femeia să vorbească mai încet, să n-o audă toată lumea, pe de alta își dorea totuși ca ea să fi strigat ceva mai tare, să audă toată lumea. ― A, da, a mormăit el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
și o bucată de hârtie ruptă și mâzgălită. Sincer, a continuat ea. Ne luminezi casa în fiecare seară. Nu-i așa, Jean? a țipat ea, uitându-se spre prietena ei, care arăta de parcă ar fi încercat să-și facă un pic de curaj să se apropie. Te deranjează? l-a întrebat ea și i-a oferit stiloul și hârtia, la care Ben s-a uitat pentru o clipă nedumerit, întrebându-se ce să facă cu ele. Femeia s-a apropiat sfioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
trecută l-a chemat la ea ca să-i spună că ar trebui să meargă să bea ceva împreună, ca să discute despre cum merge emisiunea și să vadă dacă le mai vine vreo idee. Ben s-a gândit că e un pic cam ciudat. Lucrând în televiziune, auzise deja despre bârfele cu privire la Diana și bărbații ei de jucărie, știa că era poreclită Piranha, și-și putea da seama din felul cum îl privea că ultimul lucru la care se gândea ea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
vorbească despre muncă. Vinul curgea în pahare, dar el a încercat să bea cât de încet putea, să tragă de fiecare picătură. Diana tot umplea paharele: al lui era mereu pe jumătate plin, al ei mereu gol. Au discutat un pic despre muncă printre antreuri, timp în care Ben a încercat fără succes să nu se îmbete prea tare. Dacă e să fim cinstiți, chiar a reușit să aibă o discuție despre muncă până pe la jumătatea felului principal - când Diana și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
unde se poate fuma, chiar dacă numai la bar. Cum stăteam eu acolo și adulmecam mirosuri, am simțit că niciodată nu mi-am dorit mai tare o țigară. Și de parcă zeii m-ar fi auzit, era acolo fix în fața mea, un pic la dreapta, un pachet de țigări, care mă chema și mă ispitea. Știu că nu e nimic neobișnuit în asta, numai că nu erau orice fel de țigări, ci Silk Cut. King Size. Ultra Low. Marca mea preferată. ― Scuză-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Lauren se deschid larg, plini de admirație. ― Tu ești cea care a venit să se întâlnească cu armăsarul. Știu cine ești. Nu pot să-mi amintesc numele lui. La naiba, mai spuse ea, mai ca pentru sine. ― Brad? Deveneam un pic nervoasă, chiar știa totul despre mine? Și dacă așa era, de unde aflase? ― Da, exact. Cel mai superb exemplar masculin pe care l-am văzut vreodată. La naiba, felicitări! ― Nu pricep de unde știi tu toate astea. Tot mă simțeam un pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pic nervoasă, chiar știa totul despre mine? Și dacă așa era, de unde aflase? ― Da, exact. Cel mai superb exemplar masculin pe care l-am văzut vreodată. La naiba, felicitări! ― Nu pricep de unde știi tu toate astea. Tot mă simțeam un pic năucită. ― A, stai liniștită, spuse Lauren degajată. Nu e nimic ciudat în asta. Eu merg la B-Fit, am fost acolo în fiecare zi de când am venit aici, și la un moment dat, ajungi să cunoști lumea. Nu că l-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mi-am putut reține oftatul: ― Știu, știu. Doar că mă gândesc că totul ar trebui să fie perfect, cred că mi-am închipuit că ne vom petrece tot timpul împreună, că vom face totul împreună. Încep să mă simt un pic singură, deși ne vedem seara. Ați putea crede că e ciudat să fiu atât de deschisă cu o tipă care mi-este practic străină, dar nu e oare mai ușor câteodată să-ți deschizi inima în fața cuiva pe care de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cât casa. ― Nu se poate! exclamă Lauren, cercetându-mă neîncrezătoare din cap până în picioare. Nu se poate. ― Jur, am spus eu. ― Și atunci cum naiba ai ajuns să arăți așa? ― Multă muncă, din greu. O groază de sport și nici un pic de mâncare. ― Păi, a meritat, categoric. Arăți fantastic. ― Mulțumesc. Lauren mă privi. ― Și ți s-a schimbat viața, acum că ești slabă? Am ridicat din umeri, gândindu-mă la cât de invizibilă mă simțeam înainte să slăbesc, și cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
entuziasmul din vocea mea, emoția că am cu cine vorbi când nu sunt cu Brad. ― Și am stat pur și simplu și-am vorbit ore întregi, mai spun eu. ― Unde ai întâlnit-o? Brad pare un pic... ei bine, un pic deranjat. Îmi trece prin minte că poate crede că mint, așa că-i spun întreaga poveste, lăsând la o parte chestia cu penisul mic, pentru că bărbații nu apreciază genul ăsta de lucruri. ― Grozav, spune el, deși drept să spun, nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
era dor de mine, spune el cu un suspin. Atunci dă-i drumul, dragă. Urmează vești proaste, am știut asta din clipa în care mi s-a spus că ești la telefon. ― Chestia e că vreau să mai stau un pic. ― Nu cumva ai găsit vreo slujbă la Hollywood Reporter, nu? ― Nu, nimic de genul ăsta. ― Atunci trebui să fie vorba de dragoste. ― Cred că ar putea să fie. ― Uite ce e, Jemima, spune el, și din tonul vocii lui, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
de mult ai de gând să mai stai? ― Trei luni? Iese ca o întrebare, nu mă pot abține. ― Bine, Jemima, dar cu o condiție. ― Da? Încep să am îndoieli. ― Oricât de tare ar fi, Kilburn Herald are nevoie de un pic de luciu. Sunt de acord să rămâi acolo dacă accepți să scrii o rubrică săptămânală despre Los Angeles. Aș vrea să aibă și cititorii noștri acces la un pic de bârfă de primă mână de la Hollywood. Vreau să știu cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Oricât de tare ar fi, Kilburn Herald are nevoie de un pic de luciu. Sunt de acord să rămâi acolo dacă accepți să scrii o rubrică săptămânală despre Los Angeles. Aș vrea să aibă și cititorii noștri acces la un pic de bârfă de primă mână de la Hollywood. Vreau să știu cine ce face, unde și cu cine. Și mai exact, vreau s-o aflu primul. ― Asta mi-ar plăcea nespus! exclam eu cu respirația tăiată, pentru că asta e slujba visurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ajung acasă, găsesc pe robot un mesaj de la Brad. Îl sun înapoi. În mod surprinzător n-are nici o întrevedere și-și cere exagerat scuze că n-o să ajungă diseară. ― Ce planuri ai? întreabă el. ― Cred că am să ies un pic, să beau ceva cu Lauren. La ce oră ajungi acasă? ― Nu prea târziu, spune el. Pe la nouă? E o întrebare, și eu spun că e bine. Te iubesc, draga mea, spune el cu o voce dulce ca mierea. O să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
fie ea. Ce-ar putea face o fată ca ea printre toți acești oameni frumoși? La 10.30, Jemima se uită la ceas. ― Rahat, strigă ea. Trebuia să fiu acasă. ― N-ai grijă, chicotește Lauren. Joacă după Reguli! Fă un pic pe inabordabila! ― Trebuie să plec, spune Jemima, care este puțin mai trează decât Lauren, și ai face bine să mergi și tu. ― Nu! spune Lauren, lovind cu pumnul în masă ca să-și sublinieze ideea, numai că ratează masa și ajunge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pământ, pare un băiețel, absolut vulnerabil și superb, încât trebuie să-l iert. Ce altceva aș putea face? Știu că probabil credeți că n-ar trebui să-l iert, că ar trebui să-l fac să se simtă vinovat un pic mai mult, dar povestea e destul de plauzibilă, atâta timp cât nu răscolești prea adânc, și nu vreau să răscolesc prea adânc, vreau să-l cred. În ciuda faptului că încep să apară mai multe probleme cu această relație pe zi ce trece, vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
doar să fac un duș. Nu durează mult. Cât stau întinsă în pat și visez, trecând mental peste fiecare centimetru din corpul lui Brad, sună telefonul. În mod normal nu prea răspund eu la telefon, pentru că încă îmi pare un pic cam ciudat să răspund la telefon într-o casă care nu e a mea, dar Brad e la duș, și nu prea are sens să las robotul să preia apelul. Ar putea fi important. Nu aud decât geamăt lung și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cowboy pe picioarele alea oribile și fusta aia mini îngrozitoare. Încerc din răsputeri să-l îndes pe Ben în străfundul minții mele, încerc să continui să-mi amintesc cât de norocoasă sunt să am un bărbat ca Brad. Intrăm un pic în ocean și ne bălăcim ca doi copii, țipând și strigând și stropindu-ne unul pe altul. După ce ne giugiulim în nisip, cu strigăte de încurajare venite de la un grup de băieți care stau lângă un casetofon de ghetou, ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
în final au reușit să dea de ea, aceasta s-a scuzat că n-a mai răspuns și le-a spus că a vorbit cu Alexia, căreia i-ar plăcea la nebunie să facă interviul, numai că programul e un pic cam aglomerat momentan, și poate c-ar fi mai bine să vorbească cu agentul de publicitate al filmului cât mai repede posibil. De data asta, agentul de film a zis că da, că e o idee bună, și după câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
respins-o, se poartă mai profesionist decât a văzut-o Ben vreodată. ― Bine, Diana, spune el supus. Îmi voi îndeplini sarcina. ― Pun pariu că asta le spui tuturor fetelor, spune ea, neputând să reziste tentației de a flirta măcar un pic cu el. Rahat, gândește Ben, care se mulțumește să-i zâmbească dulce, râde la gluma ei și iese din birou. Dă fuga la Simon. ― Ai auzit? îi spune el, radiind de fericire. ― Da. E extraordinar, nu? ― Dar suntem acolo la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
bună. Ce-i drept, lucrurile astea sunt relative, și poate că este doar din cauză că ziua de ieri, pe care și-a petrecut-o cu Brad, a fost perfectă; poate e din cuază că azi a fost nevoită să fie un pic mai lipsită de entuziasm. Cel puțin a găsit niște povești. Acum face ultimele retușuri la articolul ei, pentru care a reușit să adune destul material din ziarele locale, alături de o trecere în revistă a localului Pepper. Când termină de citit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
unde sunt cearceafurile? Știu pe naiba. Într-o panică totală, caut disperată cearșafuri de schimb prin dulapul de pe hol, în cel de la baie, prin șifonierul din cameră, dar nu găsesc nimic. Așa că în cele din urmă, deși mă simt un pic ridicolă, pun mâna pe telefon și sun la sală. ― Charlene? Sunt JJ. Sunt bine, tu? Brad e pe acolo? A, e într-o ședință? Îmi poți face o favoare? Poți să-l întrebi unde sunt cearșafurile curate? E o urgență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
petei, o încurajez cu reprize de râsete și aprobări, după care devin vag conștientă că acele sunete pe care le tot auzeam în ultimele secunde nu însemnau că e telefonul defect, ci că am un apel în așteptare. ― Stai un pic, o întrerup eu pe Lauren. Mă mai sună cineva. Cum manevrezi chestia asta nenorocită? Lauren îmi explică și fac așa cum îmi spune: apăs butoanele de care îmi spune ea. ― Alo? ― Tot eu sunt, spune Lauren. ― Rahat. Stai așa, să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-o Jemima, deși poate aprecia și el frumusețea liniștită a locului. ― Trebuie să dau niște telefoane, iar apoi trebuie să mă întâlnesc cu agenta de publicitate, spune Simon, după ce urcă în lift după portar. Ce zici dacă ne vedem un pic mai târziu? ― Păi, hai să stabilim, îi zice Ben, uitându-se la ceas. Nu sunt sigur c-o să fiu în stare de ceva diseară, simt deja cum mă cuprinde oboseala din cauza decalajului de fus orar. ― Bine, spune Simon, care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]