14,398 matches
-
emană printre rânduri frumoase pilde ori scrise pentru neuitare. Alternanța lor, marcată de trecerea zilelor din calendar, nu segmentează firul narării, conceptual, volumul fiind bine realizat asigurându-i o continuitate perceptibilă de cititor, autorul demonstrând încă o dată că nu trebuie pierdută îndeletnicirea fundamentală de a mânui condeiul. „în luptă cu timpul” este o provocare la adresa clipelor care se scurg, autorul nedându-le posibilitatea să-l domine cunoscându-i încă din primul volum principiul său de viață. „Cel mai prețios dar al
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
până la 12 straturi de cadavre. Oribilă crimă - genocidul acesta nu se poate uita nici de Polonia martiră și nici de opinia internațională. Hosni Mubarak și fiii săi vor fi judecați pentru violențe împotriva manifestanților, cu peste 800 de vieți omenești pierdute, urmând să răspundă în fața justiției egiptene. În același timp, confruntările extrem de îndârjite din Libia continuă, Gaddafi nu vrea să renunțe la putere (ca orice dictator), cu tot efortul pe care îl face NATO pentru sprijinirea opoziției. Consecințele se răsfrâng asupra
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
deja speculații în legătură cu urmările politice. Acest raid se prefigura ca o amenințare la adresa negocierilor de pace și așa fragile din Ierusalim și ca o lovitură în plus dată primministrului Yariv. Maggie își scoase telefonul și văzu că avea un apel pierdut. Zgomotul din club îl acoperise, fără îndoială, făcând-o de asemenea să nu simtă nici măcar vibrațiile telefonului. Ascultă căsuța vocală: Davis, care o informa despre Bet Alpha: De data asta a fost un atac asupra unui chibuț. Secretarul adjunct mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
treia oară, i-au luat și permisul de conducere. Știi, ne-au urmărit tot timpul prin radar. Atenția doamnei Reilly era împărțită între fiul ei și bere. Asculta această întâmplare de trei ani de zile. — Bineînțeles, continuă Ignatius, interpretând privirea pierdută a mamei sale drept interes, a fost singura dată în viața mea când am plecat din New Orleans. Mă gândesc că poate lipsa unui punct de orientare a fost cauza indispoziției mele. Alergând tot înainte cu autobuzul era ca și cum te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și astăzi abia dacă are un aspect urban. Străzile orașului, pe măsură ce traversează St. Charles Avenue și ajung în acest loc, se schimbă gradat de la asfalt la pietriș. E o mică așezare rurală care are chiar și câteva hambare; un sat pierdut, microcosmic, în mijlocul orașului. Prăvălia lui Mattie Ramble arăta ca toate clădirile din cvartalul în care se afla: scundă, nezugrăvită și imperfect verticală. Era ușor înclinată spre dreapta, înspre șinele de tramvai și râu, iar fațada ei părea aproape invulnerabilă, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
niște ambulanți amărâți si bătuți de soartă care se numesc Buddy, Pal, Sport, Top, Buck și Ace - pe de o parte, și clienții mei, pe de altă parte, s-ar părea că sunt prins în capcana unui limb al sufletelor pierdute. Totuși, simplul fapt că sunt niște ratați notorii, le dă un anumit merit spiritual în secolul nostru. Nu putem fi siguri dacă nu tocmai ei, aceste epave nenorocite, sunt sfinții epocii noastre: bătrâni negri de o mare frumusețe, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
burtosule, spuse Betty. O să te invite cineva la dans. Vor doar să te tachineze. Nu te da bătut! Ăștia ar râde și de mama lor. În momentul acela, Timmy, care se dusese din nou la locuințele sclavilor să caute brățara pierdută și, după cum spera, alte jocuri cu lanțurile, își făcu apariția în salon. Se duse la Ignatius și îl întrebă melancolic: — Nu vrei să dansezi? — Ei, ai văzut? îi spuse Frieda lui Ignatius. — Nu vreau să pierd acest spectacol. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de dolari în el, am simțit că-i ultima picătură. Toată nebunia ta a fost destul de rea, dar să ascunzi banii de biata ta mamă... — Aveam nevoie de banii aceia într-un anumit scop. — Care? Să te înhăitezi cu femei pierdute? Doamna Reilly se ridică anevoie de pe mormântul lui Rex. Nu ești numa’ nebun, Ignatius. Ești și zgârcit. Chiar crezi că acest Claude roué* umblă după însurătoare? bolborosi Ignatius, schimbând subiectul. O să te târâie după el de la un motel prăpădit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că de-a lungul perioadei care a precedat sfârșitul anului 1999, a fost dificil de găsit forță de muncă performantă mai în vârstă care să aibă cunoștințele specifice necesare, pentru a pune la punct sistemele tradiționale care operau în „limbaje pierdute.” Multe companii s-au luptat să găsească oamenii potriviți care să dețină abilitatea corespunzătoare. În cele din urmă, ne-am descurcat fără probleme; niciun dezastru nu a avut loc. Acest lucru a fost posibil pentru că ne-am pregătit atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
vor revoluționa această practică, făcând-o de nerecunoscut față de medicina pe care o știm astăzi. Medicina din 2020 va fi: Predictivă - va previziona viitorul statut al sănătății, prognozând bolile. Preventivă - va stopa sau evita îmbolnăvirile, disfuncțiile. Recuperativă - va reface funcționalitatea pierdută, cum ar fi vederea sau restabilirea memoriei, sănătatea sau mobilitatea. Regenerativă - va regenera oasele, mușchii, organele și celulele. Cea care va contribui la prelungirea duratei de viață - va asigura prelungirea vieții menținând totodată starea de sănătate și productivitate. Cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
anilor pe mulți dintre membrii familiei. — Nimic nu e mai important decât bunăstarea copilei, a murmurat bunica Shushan. Și-a mângâiat pandantivul de argint ce Îl reprezenta pe Sf. Anton, de care nu se despărțea niciodată. Sfântul patron al obiectelor pierdute o ajutase de nenumărate ori În trecut să facă față pierderilor din viașa sa. Acestea fiind zise, bunica Shushan și-a luat andrelele și s-a așezat. Primele scule ale unei pături azurii de copil pe marginea căreia erau brodate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
picioare. După un timp, omida s-a oprit, s-a Întors și i-a făcut cu mâna lui Petite-Ma din depărtare, de parcă ar fi fost Înconjurată de niște pereți de sticlă, atât de clar vizibilă, Însă imposibil de atins. Pierdută și confuză, Petite-Ma a rămas pur și simplu acolo, cu fața spre Qibla, lipită de covoraș, cu șalul de rugăciune pe cap și șiragul de mătănii de chihlimbar În mână, nemișcată și tăcută, până cănd cineva a băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trecut la urmăroarea replică, fără să aștepte ca omul să răspundă: — Bine, dă-ne și nouă opt simits. În fiecare duminică la micul dejun cumpărau opt simits, câte unul pentru fiecare membru al familiei și unul În plus, pentru fratele pierdut, aflat acum departe. — Ooo, miros grozav, a spus radiind mătușa Banu când s-a Întors la masă purtând simits pe fiecare braț, ca un acrobat gata să jongleze cu cercuri. A lăsat câte unul În fața fiecăreia, Împrăștiind semințele de susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ăsta? Sunt convinsă că vrea să ne ia câte un interviu fiecăreia despre situația femeilor din țările musulmane și alte chestii de astea de... — Rahat! a terminat Caricaturistul Alcoolic propoziția În locul ei. — Exact! a exclamat Asya triumfătoare, găsindu-și șoseta pierdută. Într-o clipită, și-a tras pe ea fusta și cămașa și și-a trecut o perie prin păr. — Ei bine, ia-o cu tine la Café Kundera o dată. — O s-o Întreb dacă vrea să vină, Însă sunt sigură c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rezemîndu-mă de un zid, deschideam una din cărțile pe care le alesesem chiar În dimineața respectivă din librăria tatei. Isabelle Rivière (născută Fournier, cum ar fi fost precizat Într-un vechi roman englezesc) publicase documente despre fratele ei, autorul Cărării pierdute Le Grand Meaulnes -, mort la douăzeci și opt de ani, dat dispărut În 1914, iar tatăl meu, tînăr și ambițios critic literar la Începutul anilor treizeci, intrase În relație cu ea după ce publicase cîteva articole despre textele postume ale lui Alain-Fournier. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cărți și menționa sumele derizorii cîștigate de „Jacques“ - acel Jacques despre care o anchetă rapidă În librărie m-a informat că era prietenul lui Gide, al lui Claudel și al lui Proust: măcar era bogat În prietenii. Dar din pricina Cărării pierdute vorbesc eu aici despre doamna Rivière, născută Fournier. În romanul fratelui ei am descoperit prenumele de Frantz, ortografiat cu t. Am Înțeles atunci de ce unii scriitori se Încăpățînau să-i dea tatei dedicații pe cărți făcînd greșeala să scrie, În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În romanul fratelui ei am descoperit prenumele de Frantz, ortografiat cu t. Am Înțeles atunci de ce unii scriitori se Încăpățînau să-i dea tatei dedicații pe cărți făcînd greșeala să scrie, În loc de „Franz“: „pentru Frantz Weyergraf“. Citiseră și ei Cărarea pierdută! Adevăratul prenume al tatei era Casimir - Sfîntul Casimir este oblăduitorul Poloniei -, dar alesese să semneze cu numele de Franz cînd, pe la douăzeci de ani, fiind un fervent cititor al lui Fournier, Își trimisese primele articole la diverse reviste. Casimir Weyergraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
infirmieră refugiată În Belgia și ucisă la Începutul războiului din 1914 pe cînd Îi Îngrijea pe răniții Legiunilor lui Pilsudski (fiecare familie Își scrie propriile ei cărți de istorie!). „Dar de ce nu scrii Frantz, cu un t, ca În Cărarea pierdută?“ Îl Întrebasem eu pe tata, care mi-a răspuns: „Asta e nota mea personală!“. Franz se potrivea cu latura germană a numelui nostru de familie și se apropia de prenumele Sfîntului Francisc din Assisi, sfîntul pe care tata Îl venera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nimic. Nu-și imaginează ceva decît bizuindu-se pe real“. Oare ce Își imaginase ea bizuindu-se pe realul cărții mele? Ce anume e real Într-o carte? Poate că citea articolele care apăreau despre mine și le făcea apoi pierdute pentru ca tata să nu dea peste ele, așa cum pasagerilor dintr-un avion nu li se distribuie ziarele care relatează despre o catastrofă aeriană. Nesprijinindu-mă pe real, Îmi Închipuisem că părinții mei Își vor citi unul altuia cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu fi plâns? Ea nu cunoscuse nimic altceva în afară de viața aceea, de acel mod de viață care îi adusese un oarecare comfort. Lacrimi vărsate și acum. Simpli stropi de umezeală datorată frigului înțepător. Nu simțea tristețe și nostalgie pentru viața pierdută, și nici durere pentru nenumăratele pierderi de sarcină, fie ele chiar accidentale. Îi curgea nasul și îl lăsa să curgă. Era o libertate măruntă, permisă de singurătatea sa. Cât timp le avea în gând pe cea mică acasă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
funcționarul șef. ă și povestea fiicei? întrebă Porfiri. ă S-au făcut cercetări. Nu e nimic adevărat. Am vorbit cu Rogojin, care s-a transferat de la Districtul Central. El știe totul despre povestea asta. Totul e o fantezie a minții pierdute a femeii. Porfiri privi cuplul traversând încăperea spre ieșire. Lebediev își ținea brațul în jurul umerilor soției sale, iar Porfiri își dădu seama că gestul nu era pentru a o proteja pe femeie, cât pentru a o feri de interes și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de el ca de un magnet. Hainele lor murdare și umanitatea bizară pe care acestea o acopereau îl dezgustau mai mult decât o făcea absurditatea situației. Era așa de mânios încăt nu mai putea scoate o vorbă. ă Dobitocule. Ochii pierduți și rugători, precum și mișcările grotești de film mut ale unuia dintre ei îl scârbiră din cale afară și nu se putu abține să nu-l îmbrâncească pe sărmanul bețiv cu mâinile îmbrăcate în mănuși de piele. Voi... Gâtul lui Salitov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de oportun ați apărut aici! Am o întrebare importantă pe care doresc să vi-o pun. Prințul Bicov își scutură capul astfel încât buclele negre de pe umeri i se unduiră. Confuzia și efortul de a o depăși îi dădeau un aer pierdut. ă Vă rog. Porfiri ținu ușa deschisă pentru prinț. Urmărim o pistă foarte importantă. ă L-ați găsit pe Rataziaiev? Fața prințului Bicov străluci a așteptare încrezătoare. Emoția prințului îl stânjenea pe Porfiri, care îi făcu semn prințului să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un copil, îl descoperi pe tatăl său, care, vărsând lacrimi de regret și remușcare, îl luă în casă. Dar pentru a păstra aparențele, îi spunea chiriaș și nu i-a pomenit nimic soției. Iar la un an de la sosirea fiului pierdut, tatăl muri brusc și, aproape, misterios. Cu o mișcare nerăbdătoare a capului, Marfa Denisovna adună cărțile. N-a vrut să iasă! ă Ea știe acuma? întrebă Porfiri încet. Anna Alexandrovna? ă Oh, da. I-am spus eu. A trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
erau îmbrăcați în robe brodate cu pasaje biblice. Fiecare recita din scripturi, murmurele lor blânde coborându-se asupra celui pe moarte, asemeni unui ultim botez cu vorbe înaintea morții. ă Are momente de luciditate remarcabilă și perioade lungi când pare pierdut, explică Fratele Innochentie șoptind cu înflăcărare. Domnul Dumenzeu îl cheamă deja la El. Am reușit să îi spun despre dumneata. Că un magistrat important îl căută cu treburi oficiale. ă Eu nu sunt important, spuse Ulitin și roși. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]