7,062 matches
-
Eva mă citează în primul rând pe mine printre scriitorii pe care îi ia cu ea la marea editură. Nouă scriitori suedezi (printre ei, prietenii mei Agneta Pleijel și Maciej Zaremba) se vor duce în Israel, deși e război și plouă cu bombe. Birgitta (Trotzig) a vrut să se alăture grupului, dar soțul ei, pictorul Ulf, i-a spus că e prea riscant. Dintre prietenii mei evrei, Andrei (Bart) și alții s-au decis să rămână acasă. Poveștile mă caută, sărind
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care-l cunoști cu siguranță, de ciclist care atâta timp cât merge cu bicicleta rămâne în echilibru, dar cum pune un picior pe pământ, legile gravitației îi joacă o festă rea. Merg cu bicicleta, dar vântul suflă foarte tare, e frig și plouă des; momentele de mare oboseală nu lipsesc! Fiecare vrea să-și asigure propria evaziune prin mijloace proprii: „Vreau să-ți spun un mare secret Fiecare cuvânt pe buzele mele e o biată minciună, O mizerie pentru mâinile tale, un lucru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
greacă, biblie primită de la tatăl lui, Lionel, ale cărei file sunt pline de sublinieri și comentarii din viața personală). În același vis o întâlneam pe poeta Sara Kirsch, care mă îmbrățișa, era plăcută, absorbită de interiorul ei. De câteva zile plouă la Stockholm, orașul e învăluit într-o ceață deasă, totul pare sugerat ca într-o acuarelă. Ființele iubite de mine sunt ascunse în acest conglomerat de melancolie, suportând în imaginația mea diferite metamorfoze, exact ca și orașul. În același timp
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu La Conspiration, Charles Schultz cu Les Amours de Snoopy etc. Sau voi reuși să mă stabilesc pe piața cărții, sau îmi voi sparge capul: nu există cale de mijloc! Toamna și-a deschis ecluzele ei, nu face decât să plouă de două zile, dar iubesc această tristețe umedă și violentă. Există, în sfârșit, ceva identic între interior și exterior. Voi veni la București sâmbătă, 14 septembrie, și sper că vei fi la aeroport să mă primești. Încă de acum trebuie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe toată întinderea crugului ceresc. Această falsă împietrire trebuie, vai, zguduită din când în când, chiar și prin revolte, pentru ca ochii celui orb să-și recapete vederea. Altfel moare iubirea între cei doi, silindu-i să supraviețuiască unui cadavru. A plouat toată noaptea. Am visat din nou că eram cu Nichita și René într-un loc întunecat ca Infernul descris de Dante. Se punea cu forța un om într-o apă clocotită. Se spunea că eu i-am ajutat pe cei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nou scrisorile lui René, ca să-l simt aproape și să mă readuc și pe mine însămi din trecut, acea persoană din multe metamorfoze ale ființei mele. Joi, 10 octombrie 1974 Mon doux, mon tendre, mon merveilleux amour. Aici, la Stockholm, plouă, e frig. În fine, echilibru: între interior și exterior. A trecut o săptămână - jour pour jour - de când te-am părăsit. Îmi voi aminti mereu de acel taxi care nu vroia să vină, de tine care, în fond, nu vroiai să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care ți-am vorbit atâta, precum și invitația oficială, care sper să fie luată în considerație; sper că nu vei ezita să faci formele cât mai repede. Dacă ai ști cum te aștept! Dacă ai ști! Timpul aici e cenușiu și plouă foarte des: iarna se apropie rapid, obscuritatea dă peste noi, și oamenii au guri de alienați. Numai culorile arborilor dau încă senzația de viață, dar e mereu așa: numai când cad frunzele apar culorile cele mai vii, cele mai disperate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui Nichita) Mircea Dumitrescu și iubita mea prietenă Ileana, elegantă și sigură de ea. Inger (Johansson) a vorbit în franceză despre prietenia noastră și despre traducerea romanelor și a jurnalelor mele. Toți plini de emoție pentru „învierea” mea! Apoi a plouat cu interviuri și autografe. Totul aranjat cu mână sigură, prin grija și inteligența Marinei și generozitatea excepțională a ambasadorului. Domnul Alec Paleologu, vecinul meu din ultima locuință de pe Aleea Romancierilor, mi-a povestit că, după plecarea mea, Securitatea a forțat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
telefonează în fiecare zi, aflând că e „exilat” chiar de colegii lui, din pricină că nu e „evreu”. NATO a bombardat posturile militare din jurul orașului Sarajevo. Masacru, sânge, deznădejde, întuneric. Șisoarele răsărind încă peste crime și suferințe, strălucitor. Septembrie A venit toamna. Plouă tot timpul. Melancolie. În curând va veni întunericul și cu el acea stare de imobilitate trezind însă voința de a nu mânca pâinea lenei și a încerca cu orice preț să mă țin vie în curentul timpului. Boni (Herlin) a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de știință. M-am întors la hotel, de fiecare dată înainte ca dragii mei colegi să-și facă apariția, împrospătată de o energie nouă, pe care nici o ființă umană nu mi-o poate transmite. Am visat-o pe Ileana (Mălăncioiu) - ploua și avea o canadiană galbenă, de un galben strălucitor. Totul era purificat în acel loc în care ne aflam. Ce vis! În realitate, am fost cu Ileana la Uppsala, invitați de Marianne (Sandels); am vizitat grădina lui Linné. Deodată a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
minunat pe care-l port ca pe o mănușă, cu mândrie și convingere. E adevărat ce spui: sunt un soldat din frontul de nord al bătăliei pentru o literatură umană. Pentru o clipă sunt în tranșee, și obuzele și gazul plouă peste mine, disting avanposturile dușmane grație periscopului. Aud zgomotul surd al tancurilor ce avansează - minele pe care le-am plasat n-au nici un efect asupra tancurilor al căror blindaj mă fascinează, făcându-mă invidios. Singurul mijloc de a combate victorios
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu încă un flăcău. Cornelius. Oamenii din sat erau liniștiți și săraci. Cei mai mulți erau căruțași. Își trimeteau copiii la școală numai la insistențe și nu toți. școala și primăria erau pe deal, deasupra unui loc viran mare de unde, atunci când ploua tare și veneau șuvoaie, ieșeau din pământ cranii și oase omenești. Toate craniile erau sparte, probabil că fusese vre-un cimitir de război acolo. și câte seminții o fi amestecat pământul acesta românesc mereu strecurat printre degetele orgoliilor și puterii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a fost de acord să facă un schimb. Am făcut cunoștință cu autoritățile satului: moș Filip Cebotarenco, delegatul Comitetului școlar comunal, Sava Mataman, delegatul consiliului comunal și cu moș Mitea Anghelov, gardistul satului. Satul avea o singură uliță care, când ploua, devenea capcană pentru pantofi prin densitatea și adâncimea noroiului. Partea dinspre sud era locuită mai mult de ucrainieni, cealaltă de bulgari veniți de la Cișmeaua Văruită. școala era în câmp, fără măcar un țăruș de gard. Probleme. Directorul școlii de centru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
invitându-te să-i culegi cu mâna. și așa și făceam. De aici poate că i s-a tras feciorului mai mare pasiunea de totdeauna pentru pescuit. La mijlocul lui august tabăra și-a încetat activitatea. La Marineanca totul era bine. Plouase și câmpul, grădina arătau minunat. Singura undă de tristețe era inevitabila plecare la Sofian. Ne gândeam la cele realizate de noi la școală, la copii, la bunătatea oamenilor din sat dar, în acelați timp, eram convinși că apropierea de oraș
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
carnea, fericită că am făcut rost de ea. Aș fi luat bucuroasă fără bani, dacă cineva mi-ar fi dat, dar de ce să-mi dea mie, dacă erau atâția șefi flămânzi înaintea mea? NU ȘTIAI NICIODATĂ CÂND APARE ȘEFUL Afară ploua. Era noroi și lapoviță. În birou era cald. Ne gândeam că pe o astfel de vreme nimeni nu va mai veni prin comună, așa că stăteam relaxați la o cafea: primărița, vicele și cu mine. Ca din senin, în birou a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
suflându-mi fumul în față. Nu mă urc, i-am răspuns, uitându-mă la cei patru bărbați necunoscuți care tocmai plănuiseră unde vom merge până va trece ploaia. S-au urcat în mașina care a înaintat câțiva metri. Începuse să plouă tare și să tune. Stăteam nemișcată în ploaie și lacrimile îmi curgeau odată cu ea. După puțin timp mașina a oprit, iar 73 noul instructor s-a dat jos și, punându-și mapa de plastic în cap, mi-a strigat într-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
simțea foarte atrasă de primărie și de toți acei care aveau funcții importante. Casa parohială așezată lângă biserică era mare, iar în curte se putea întoarce tractorul cu remorcă. Curtea era neîngrijită și plină de păsări nenumărate, lăsate libere. Când ploua, în curte era noroi și nu puteai umbla decât cu cizme de cauciuc sau cu gumari. În casă, peste covoarele persane, erau puse mereu foi de plastic pentru ca nenumărații musafirii veniți în vizită să nu fie nevoiți să se descalțe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
precum că un cetățean, frate cu 167 redactorul-șef de la ziarul județean, își construise grajdul animalelor în mijlocul drumului, pe care îl și îngrădise. Sătenii erau nevoiți să coboare pe o cărăruie în râpa care se căsca pe marginea drumului. Când ploua, nimeni nu mai putea trece dintr-o parte în alta a satului. Înainte de a pleca din satul Fundoaia, am trecut pe la postul de miliție pentru a cere șefului să meargă cu mine. Ușa era încuiată, iar omul de serviciu m-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
iar oile însoțite de miei și de câini erau pretutindeni. Oile pășteau pe pășunile repartizate fiecărui sat. Fânețele, fertilizate cu îngrășăminte chimice sau cu gunoi de grajd, erau păzite să nu fie păscute de animale înainte de a fi cosite. Dacă ploua și timpul era favorabil, se cosea fânul de două ori pe vară. Fiecare crescător de animale care încheia contracte cu statul la produsele animaliere primea pentru acestea fân de cea mai bună calitate. Uneori, noaptea, ciobanii intrau cu oile în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aceste ședințe de transmitere de sarcini erau bărbați. Eram însă și câteva femei. Comuna Livezi era așezată pe deal, destul de departe de calea ferată. O cursă venea dimineața cu navetiști, iar ultima cursă rămânea peste noapte acolo. De câteva zile ploua într-una, ploaie mocănească, rece și măruntă. Camionul în care ne-am urcat cu toții era doar pe jumătate acoperit și avea două bănci. Eu, împreună cu o ingineră agronomă, am stat în cabină, femeile pe bănci sub prelată, iar bărbații în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Un timp am mers tăcute făcând pașii mari și grăbiți, iar când bezna era adâncă de nu se vedea decât linia albă întreruptă din mijlocul șoselei și copacii de pe margine foșneau sinistru, o luam la fugă și alergam până ce oboseam. Ploua mărunt, dar nu mai era foarte frig. Am mers așa mai bine de o oră când în față am văzut două luminițe întâi foarte mici apoi din ce în ce mai mari. Era Aro-ul de la Consiliul Unic, care venise după noi. Pesemne cineva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
eu știu c-o să mă-nșeli chiar mâine", "un bătrân și o bătrână", "se uită soarele-napoi ... dar balerina nu-l iubea". Noi plângeam... pentru că "balerina nu-l iubea", pentru că "ai să mă-nșeli chiar mâine", pentru că "în orașul care plouă". Un amănunt care ni s-a părut un miracol a fost ploaia care a început să se audă și poetul, cu o vervă extraordinară, s-a oprit brusc și a spus: "Plouă! Ce v-am spus, plouă!!"... și ascultând ploaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mă-nșeli chiar mâine", pentru că "în orașul care plouă". Un amănunt care ni s-a părut un miracol a fost ploaia care a început să se audă și poetul, cu o vervă extraordinară, s-a oprit brusc și a spus: "Plouă! Ce v-am spus, plouă!!"... și ascultând ploaia a început din nou să recite " În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână", în ritmul ploii de afară, acompaniat de ploaia de afară. Toate aceste evenimente s-au amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în orașul care plouă". Un amănunt care ni s-a părut un miracol a fost ploaia care a început să se audă și poetul, cu o vervă extraordinară, s-a oprit brusc și a spus: "Plouă! Ce v-am spus, plouă!!"... și ascultând ploaia a început din nou să recite " În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână", în ritmul ploii de afară, acompaniat de ploaia de afară. Toate aceste evenimente s-au amestecat cu sufletul nostru la timp potrivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a fost ploaia care a început să se audă și poetul, cu o vervă extraordinară, s-a oprit brusc și a spus: "Plouă! Ce v-am spus, plouă!!"... și ascultând ploaia a început din nou să recite " În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână", în ritmul ploii de afară, acompaniat de ploaia de afară. Toate aceste evenimente s-au amestecat cu sufletul nostru la timp potrivit cum la timpul potrivit trebuie udată o floare. Mai târziu, nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]