KorAP: Find »[drukola/base=ploua & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...258 259 260 ...285 >

7,124 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

prânz s-au sculat. S-au scuturat, au mai căscat, n-aveau ce face. În curtea plină de orătănii nu era nimeni. Caii sforăiau la soare. Mirosea a sfoiegeală și a toamnă. Pe cer se adunau nori lunguieți, cenușii. - O să plouă, zise Florea. Nu-și găsea locul. Gheorghe se apucase să joace dardăr cu Oacă, Piele și Bozoncea. Lumina soarelui se șterse. Se făcu frig. Tăinuitorul adăposti iepele și în curând începu să picure. Paraschiv auzi zgomotul mărunt al ploii și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
curețe scaunele. Sandu trase două mese aproape. Se așezară. Piele își întinse ciolanele lui lungi și oftă cu mulțumire. Și unde mi s-au așternut hoții pe mîncat! 68 Cârciumarul căra cu tovarășii lui, cu nevasta și cu ajutoare. Afară, ploua să rupă pământul. N-ar mai fi plecat nimeni. După târguială, merge câte o fudulie de berbec, o momită acolo și-o ciorbă de burtă dreasă cu oțet și cu usturoi stors. Gheorghe nădușise alergând când la bucătărie, când înapoi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
le pună dinainte. Pe la cinci după masă, erau chiauni. Afară se mai luminase. Stătuse și ploaia. Hangiul deschise ușile și aerul rece pătrunse înăuntru. Dumitru tot mai bătea coardele țambalului și Mitică răgușise: Ia dă drumul, fă nevastă, C-afară plouă și varsă, Și-am scăpat de la pedeapsă... zicea buzatul, și Anghel, gata cu arcușul în paharul Stăpânului, să-i ia piuitul. Bozoncea băgă mîna-n nădragi și scoase sutele. O dată se însuflețiră balaoacheșii. Neacșu schimbă măsura: Banii mei, banii mei, La

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
jos la Alexandria dintr-un tren înghețat și trăseseră la o gazdă veche. Pe aici făceau pe târgoveții. Nu-i știa nimeni. Au bătut la geam. Ăl din casă i-a primit la căldură. Se pusese o bîhliță de vreme, ploua. Le-a așternut pături și țoale, încăperi avea, a făcut focul, nu-i mai găsea nici dracul în câmpul ăsta. Bucuria lui Florea că dăduse de trai bun și de somn. Bani aveau, au plătit tăinuitorului vinul și demâncarea. Duminică

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pune capul". Asta era altă chirie. Azi una, mâine alta, s-au întins. Se umpluse rampa de colibe. Să fi dat să fugi! Trăiau ca viermii, câte trei la un loc, cu copiii după ele. Acolo mâncau, acolo dormeau. Când ploua mai tare, se duceau dracului acoperișurile și trențele. Plângeau câte o săptămână. Domnul Bică-Jumate nu ținea seama de asta. El la zi-ntîî se înfiița după chirii. Acum, nu era mare lucru zece lei pe lună, dar la sărac și-un

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
prăvălii, pe alții acum îi vedea și-i cântărea câte parale fac. Bărbații lăsaseră furculițele și căscau gura. Ale lor îi înghiontiră. Dibace femeie! Au șezut la o masă. A comandat Bozoncea de băut și de mâncare. Lui Gheorghe u ploua în gură de poftă, că văzuse bunătățile de la bufet. Numai pești erau, de toate neamurile, tăiați și dichisiți în farfurii lungi, cu sosuri de untdelemn și mirodenii. 198 Negustorii mâncau bine, flencăneau, beau cu plăcere vinul tare ținut în gheață

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
249 - Apăi dumneata strici datinile, dacă vrei să afli! Păi băutura are și ea un dichis! Trebuie ticluită... Eu totdeauna las o picătură și pentru sfîntu Trifon, patronul lupilor, ăl de-i rău de lăcuste, că de-aia nu mai plouă... Și se întorcea către Lina: Mai supără-ne c-un rând. Plătesc eu. Nea Fane se ștergea la gură și adăuga: - Mai dă-ne cîte-o adormire! Nevasta cârciumarului măsura rachiul, privea prin prăvălie, își mai chema bărbatul, mușteriii povesteau de-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
așezat un butoi cu vin, a întins masa și-a trimis vorbă șuților din Grant și din 311 Mandravela, caramangiilor, hoților de lemne de la gara Filaretului, să vie cu mic, cu mare, că se cunună cu a lui. De dimineață plouase în duminica aceea. Niște vecine o ajutaseră pe țigancă să strângă lucrurile, să nu le strice potopuLFusese o ploaie repede și caldă, apoi ieșise soarele. Iar au așezat scaunele sub duzi. În casă, muierile o găteau pe gagică. Bozoncea se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
miros de putregai. Pereții nu mai prindeau varul, care se fărâmița și cădea. Cârciumarul își spoise casa pe afară, să nu se mai cunoască urmele prăpădului. - Uite ce face banul! spunea acarul lui Spiridon. Parcă pe casa lui n-a plouat! Și privea la odăile lui. Acestea aveau pe afară dungi albăstrii ca floarea de oțet, deschise pe margini și întunecate spre pământ. Când dădu zăpada, bălegarul proaspăt îngheță și pervazele se surpară. Noaptea, frigul se strecura pe sub cercevele. Oamenii se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
a venit unuia: nu, că să paveze Cuțarida! Au auzit mahalagiii, s-au bucurat. Unde nu dădea Dumnezeu să calce și ei pe piatră, că se saturaseră de-atîta noroi. Venea ea toamna, se uitau oamenii în sus, cum sta să plouă, se-mposocau. Vara, treacă-meargă, să fi căzut potopul lui Noe, ieșea soarele, se duceau și bălțile, dar după septembrie să te ții! Cum lăsau Grivita în urmă, bărbat, femeie, își scoteau pantofii să nu-i strice, și până acasă așa umblau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

să vii cu mine? Mi-a trebuit mult curaj ca să zic nu. — Cu atât mai bine, spuse Harun. Am să mă duc singur. Dar să fii aici la începutul după-amiezei, exact în locul ăsta. A doua zi, cerul era întunecat și ploua. Am venit să mă postez la locul arătat, de unde puteam observa intrarea la hammam fără să fiu băgat în seamă. Nu-l văzusem pe Harun în cursul zilei. Mă întrebam dacă era deja acolo, dacă va putea să intre; mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Se șterge îndelung de sudoare.): Doamne, parcă am înnebunit... BĂRBATUL CU BASTON (Răscolește pământul cu bastonul.): Eu zic s-o ștergem de aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Privind cerul): Păcat... Acum chiar că se întunecă... BĂRBATUL CU BASTON (Privind cerul.): O să plouă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mda... S-ar putea să plouă. BĂRBATUL CU BASTON: Nu e zi să nu se termine fără ploaie... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-i rău dacă plouă. Cel puțin n-o să sufere de sete... BĂRBATUL CU BASTON: Oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BĂRBATUL CU BASTON (Răscolește pământul cu bastonul.): Eu zic s-o ștergem de aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Privind cerul): Păcat... Acum chiar că se întunecă... BĂRBATUL CU BASTON (Privind cerul.): O să plouă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mda... S-ar putea să plouă. BĂRBATUL CU BASTON: Nu e zi să nu se termine fără ploaie... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-i rău dacă plouă. Cel puțin n-o să sufere de sete... BĂRBATUL CU BASTON: Oricum, o să urle iar toată noaptea... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Acum chiar că se întunecă... BĂRBATUL CU BASTON (Privind cerul.): O să plouă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mda... S-ar putea să plouă. BĂRBATUL CU BASTON: Nu e zi să nu se termine fără ploaie... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-i rău dacă plouă. Cel puțin n-o să sufere de sete... BĂRBATUL CU BASTON: Oricum, o să urle iar toată noaptea... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: O să urle, dar mâine... BĂRBATUL CU BASTON: Mine sigur. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mâine dimineață... BĂRBATUL CU BASTON: Reușim noi să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pâine.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Îl învățăm tot. BĂRBATUL CU BASTON: Așa... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Acu’ încearcă să dormi. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ îl ducem și la apă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Îl ducem precis. BĂRBATUL CU BASTON: Numai de n-ar ploua. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: N-are cum. (Pauză. O altă bucată de pâine cade de sus.) BĂRBATUL CU BASTON (Tresărind, șoptit.): Ai auzit? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU BASTON: A căzut ceva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Trec păsări. (Pauză. Alte câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sus.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu se poate. BĂRBATUL CU BASTON: Poftim, gustă. Pâine, pâine proaspătă albă. BĂRBATUL CU PĂLARIE (Culege și el de jos bucăți de pâine): Nu-i adevărat! BĂRBATUL CU BASTON (Se ridică în picioare.): Ba-i adevărat! Plouă cu pâine! Doar nu sunt nebun. E pâine sau nu e pâine? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu știu... BĂRBATUL CU BASTON: E pâine, e chiar pâine! Dumnezeule, ce se-ntâmplă cu noi? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (În picioare, privind în sus.): Nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
oamenii stau închiși în casele lor... Nu se mai găsesc baloane, nu se mai găsesc confeti! Arborii din parcul municipal s-au înnegrit și s-au scufundat. Pe vremea asta e o bucurie să stai la închisoare. Nu vedeți cum plouă? Știți dumneavoastră câte eforturi face municipalitatea să-i țină pe oamenii la închisoare? Să poată salva... măcar atât... Să poată rezista... măcar așa... cât de cât... ARTUR: N-am știut. N-am știut și gata. GARDIANUL: Și dumneavoastră visați trompeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Uitați-vă în ochiul meu, aici. (Îi arată.) E galben... Mii de osândiți am văzut... Începusem să orbesc... Ori de câte ori auzeam hârști! ochiul meu clipea. Începuse să mi se tocească pleoapa... Erau alte vremuri, domnule, aveau altă aromă... Și nici nu ploua ca acum, în zilele de execuție... Aveam un eșafod imens și o buturugă lucioasă ca o cizmă. Și acum? Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce vedeți? ARTUR: Ce? GARDIANUL: Băltește. Cerul băltește. Știți de cât timp băltește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂUL (Scuipând cu silă.): Ce-am ajuns, ce-am ajuns... (Îl măsoară pe ARTUR, apoi, decis, către GARDIAN.) Bine. Leagă-l de picioare. GARDIANUL: Mai încolo. Acu’ facem o plângere. CĂLĂUL (Electrizat.): V-ați dilit? GARDIANUL: Tu nu vezi cum plouă? Trebuie sa acționăm o dată! Omul ăsta e un dar al cerului. A venit la fix. Uită-te și tu cum arăți. Aia e secure? (I-o smulge.) Asta e tichie? CĂLĂUL: Ce te legi de mine? Ce? GARDIANUL: Fii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în canal? N-ai trecut pe străzi, n-ai fost în parcul municipal? N-ai văzut că n-a mai rămas decât un singur arbore, negru, pe care-l port chiar acum la mine în buzunar? N-ai văzut cum plouă de zece ani cu aceeași picătură neagră de apă? Te-ai urcat în turn, te-ai uitat să vezi cum arată câmpia? Ai văzut ce broască uriașă doarme cu burta lipită de aerul nostru? Te-ai uitat la trecători, te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-s lemnele? BRUNO ( Deschide un geamantan uriaș.): Îs ude. GRUBI: N-are-a face. (Aprinde focul.) BRUNO (Încălzindu-și mâinile.): Ce zi! GRUBI: Cinăm sau prânzim? BRUNO (Uitându-se la cer.): Mi-e foame tare. Eu zic să prânzim. GRUBI: N-o să plouă? BRUNO: N-are cum. (Cei doi încep să-și scoată gamele, conserve, instrumente potrivite pentru foc și își încălzesc mâncarea.) GRUBI (După un timp.); Îți spun eu... Trece ziua și ne bâțâim degeaba. BRUNO (Mâncând.): Nu știu. GRUBI: O să pierdem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-i spun. VOCEA LUI GRUBI: E! Ai tu curajul să-i spui! VOCEA LUI BRUNO: Să vezi! Ai să vezi! Ce crezi tu! VOCEA LUI GRUBI: Așa nu mai terminăm nici până mâine. VOCEA LUI BRUNO: Numai de n-ar ploua. Pe acest joc al celor doi și al obiectelor aruncate din groapă apar CEI DOI BĂRBAȚI CARE MĂNÎNCĂ SEMINȚE.) PRIMUL BĂRBAT (Mâncând semințe și apropiindu-se de groapă.): Ce-i? PRIMUL BĂRBAT: Ăștia iar au început. AL DOILEA BĂRBAT’: Hi-hi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Eu nu știu de ce-i lăsați pe toți ăștia aici. (Pleacă.) BRUNO (Privind în sus.): S-a făcut târziu. GRUBI: Să pun de masă? PRIMUL BĂRBAT (Privind în sus.): S-a făcut al dracului de târziu. AL DOILEA BĂRBAT: O să plouă. PRIMUL BĂRBAT (Către BRUNO și GRUBI.): La ce oră începe să cânte? BRUNO: Nu poți să știi niciodată. Uneori începe mai devreme, alteori după ce se întunecă. AL DOILEA BĂRBAT: După ce se întunecă nu mai are nici un rost. (Din groapă apare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-te... Ia-le pe toate, auzi... Ți le dăm pe toate... BĂRBATUL CU ZIARUL închide umbrelele și i le înfige la subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL, care continuă să cânte la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide larg ușile. Afară e noapte, plouă torențial, din când în când tună și fulgeră. DOAMNA CU VOAL îl împinge afară pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, în timp ce BĂRBATUL CU ZIARUL ridică mereu umbrelele care alunecă și i le așează subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Ia-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ridică din nou privirile; câteva secunde îl privește în ochi pe CĂLĂTOR; apoi, enervat că a fost întrerupt.): Ei, asta-i acum! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Nelămurit.): Cum? CASIERUL (Indignat oarecum, ridicând din nou capul.): Dumneavoastră nu vedeți că tocmai a plouat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins.): A plouat? Sigur... (Furios.) Și ce dac-a plouat? (Violent, neașteptat de violent.) Și ce? CASIERUL: Mai aveți răbdare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou intimidat; bate în retragere; apoi): Și... la ce oră deschideți... La ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]