60,135 matches
-
Am să-l caut mâine la clinică.” Cu mare greu s-a desprins din loc, abia când a constatat că În lungul uliței Sărăriei nu se mai mișcă nimeni și nimic. Cu pas apăsat, mișcând bastonul În balans prelung, a pornit spre casă. Ajuns la poartă, s-a oprit să privească spre locul de unde a fugit individul. „Oare mi s-a părut? Nu, nu. Doar nu sunt beat, iar ochii Încă mă mai ajută. Cine și ce are cu mine?” - s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spionat casa tot timpul cât noi eram la tine? ― Nu mă Îndoiesc. ― Ce te face să fii atât de sigur? ― Nu uita, Nicule, că am fost cercetaș și nu unul de duzină. Individul și-a luat tălpășița Îndată ce birjele au pornit, avându-vă pe voi la „bord”. Deci și-a notat În minte pe fiecare din cei ce au urcat În trăsuri. Pe care sigur Îi cunoaște. Că pe tata Toader și pe mama Maranda nu-i știe, nu-i nimic
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pacienții. Veți rămâne să răspundeți la unele Întrebări ale mele. ― Aici În clinică eu stabilesc programul. Discuția cu dumneata poate fi amânată, dar cercetarea bolnavilor nu. Așa că, doctore Gruia, hai să mergem! Spunând acestea, profesorul s-a ridicat și a pornit către ușă. Gruia l-a urmat. Securistul, rămas În fotoliu, părea că nu are de gând să plece. După câteva clipe de așteptare, profesorul a reluat invitația: ― Vă rog să ieșiți, pentru a putea Încuia ușa cabinetului. ― Eu vă voi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așa grăbiți? - a vrut să afle Vătrai. ― Dumneata ai auzit de primul secretar al Comitetului Județean de partid? Ei bine, acolo ne ducem. Primind acest răspuns neașteptat, securistul a rămas cu gura căscată. Cu acestea spuse, profesorul și Gruia au pornit să coboare scările. Securistul a rămas și mai năuc, rostind din capul scărilor un „bine” prelung... Când au ajuns la intrarea pe ulița Muzelor, Despina s-a desprins dintr-un loc umbros al uliței. ― Ce-i, tati? De ce ești atât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
va ivi vreo problemă, voi avea grijă să vă caut, domnule profesor... „Uite că am găsit <tendonul lui Ahileă! Uneori și minciuna este bună la ceva - a gândit profesorul. În cele din urmă, securistul și-a luat mapa și a pornit spre ușă. A deschis-o cu un „bună seara” blând și a ieșit. ― Să vii când te voi chema eu, târâtură - l-a blagoslovit Petrică. ― Ai avut dreptate, Petrică, În tot ce ai vorbit. Întrebarea care se pune este ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șî gata - a răspuns țiganca cu mult curaj. ― Să se ia toate măsurile pentru a fi pregătită În vederea intervenției - s-a adresat profesorul medicului de salon. Când și ultima pacientă a fost văzută, profesorul, Împreună cu ceilalți medici din suită, au pornit spre ieșire. Din momentul când au intrat În salon și până ce au ieșit, țigăncușa nu și-a luat ochii de la Gruia... „Uite că m-am Înșelat, vecine, atunci când am spus că tot neamul bulibașei o să dea buzna peste voi ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de operație, profesorul a Îmbiat-o: ― După dumneavoastră, domnișoară doctor. Despina a Împins ușa cu cotul și a intrat. Pacienta era deja Întinsă pe masa de operație și pregătită pentru intervenție. Când a ajuns la masa de operație, doctorița a pornit spre locul destinat mâinii a doua din echipa operatorie. ― Ori mi se pare mie ori ai greșit locul, Despi. Despina a privit la profesor mirată. ― Nu, nu. Nu-i o glumă. Locul tău este dincoace... Despina a tresărit. „Uite ce-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
parte, pe locul mâinii Întâi... Când s-au văzut de o parte și de alta a mesei de operație, s-au auzit două răsuflări adânci. Erau ale celor doi „combatanți”. Aveau emoții amândoi... În clipa următoare, fără nici o poticneală, au pornit comenzile Despinei... ― Bisturiu... Pensă... Compresă... Profesorul se executa cu o atenție deosebită. Nu care cumva să greșească, tocmai el, vreo manevră... În tot timpul desfășurării intervenției, profesorul a făcut doar o singură observație, minoră... Când apendicele a fost extirpat și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia a ieșit complet din chingile emoțiilor. Uitase complet unde se află și că se Îndreaptă spre „eșafod” - cum a calificat acest examen gândul de veghe. Profesorul a privit discret ceasornicul. Se apropia ora stabilită pentru Începerea examenului. Drept urmare, a pornit cu pași măsurați către sala de consiliu a Rectoratului, unde urma să aibă loc marea Încercare. Gruia, Încă netrezit din visare, a pornit pe urmele lui. Abia când a trecut pragul sălii de consiliu și-a dat seama că a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gândul de veghe. Profesorul a privit discret ceasornicul. Se apropia ora stabilită pentru Începerea examenului. Drept urmare, a pornit cu pași măsurați către sala de consiliu a Rectoratului, unde urma să aibă loc marea Încercare. Gruia, Încă netrezit din visare, a pornit pe urmele lui. Abia când a trecut pragul sălii de consiliu și-a dat seama că a intrat „În gura leului”. A avut un moment de oprire a respirației și palpit de inimă. A răsuflat adânc de câteva ori și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
putea pune apoi Întrebări... Când Gruia a primit Încuviințarea să-și prezinte lucrarea, a simțit că renaște... Revedea toată țesătura frazelor tipărite din tomul Întocmit cu atâta trudă... A privit În ochii profesorului, unde a Întâlnit lumina Încurajatoare, și a pornit să vorbească... Când a sfârșit, razele soarelui strecurate pe după un colț de perdea arătau deja ora prânzului... Rectorul a propus o pauză de un sfert de ceas... Toți au răsuflat a regăsire de sine. Profesorul Hliboceanu i-a trimis un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dar ce să caute ea aici?” - s-a Întrebat el nedumerit. Pe măsură ce Înainta, i se părea că femeia din fața lui Îi zâmbește... Și iarăși aceeași nedumerire și același semn de Întrebare: „Prea seamănă cu zâmbetul Mariei!?” Doar când femeia a pornit cu pas grăbit și mâinile Întinse spre el și-a dat seama că este cu adevărat ea!... În clipa următoare, se găseau Îmbrățișați, sub privirile surorii șefe, care tocmai trecea pe acolo... A zâmbit cu Înțelegere.. Știa că Gruia a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Hai, că a prins vulpea la rană. Te dai cu aripa frântă. Fii bărbat, prietene! După umila mea părere, s-ar putea să iei numai bile albe. Dar, fiindcă există și un „dar”, Își poate băga coada și Michiduță, cu <porniți Înainte tovarăși!ă. Acest lucru este puțin probabil Însă, fiindcă, după felul cum au reacționat cei din comisia de examen la logosul secretarului de partid, <tovarășulă nu poate avea nici un spor” - l-a Învăluit În vorbe gândul de veghe. Mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
deschis și În prag s-a oprit sora șefă. ― Bună ziua, domnule doctor. Vă invită domnul profesor la dumnealui. „Cerule, lasă-mi aerul să pot respira!” - a fost primul gând... ― Mulțumesc, doamnă. Cu o grabă de nedescris, a ieșit și a pornit spre cabinetul profesorului. Inima Îi zvâcnea În piept cu putere, iar respirația devenise precipitată... „Mă faci de rușine, vecine. Oprește-te, respiră de câteva ori adânc și spune-ți În gând: <Sunt calm. Sunt calm!ă. Abia pe urmă vei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mai trebuie să știți că biserica asta a fost și Închisoare. Cine știe dacă cumva au mai adus-o „tovarășii” la starea de dinainte? Târziu, când lumina lunii Își Întinsese lințoliul argintat peste orașul tolănit de-a lungul Bahluiului, au pornit spre casă... Tudorel adormise În brațele Mariei. Când au ajuns În fața casei și birja s-a oprit, băiatul a făcut ochii mari și, cu mânuța lui dolofană, a arătat spre cerdac, murmurând ceva nedeslușit. Râzând, Maria a „tradus” vorbele copilului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
al lui Caloianu își lăsă capul în piept și rămase nemișcat pe scaun. Impresionat de cele auzite, Stelian îi spuse vecinului său că nu trebuia să se lasă copleșit de necaz, ci să facă ceva. Povața mea, Mitică, este să pornești cât mai repede în căutarea copiilor. E posibil să fi trecut Sabarul și să se fi rătăcit... Lucruri de-astea s-au mai întâmplat și pe vremuri. Ia-l și pe vecinul Ivan cu tine... Când o să-i găsești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-un copac răzleț, singuratic. Sfârșise bucata de mămăligă luată în traistă de-acasă și, ca să-și amăgească foamea, apuca găidulca și îngâna din ea crâmpeie de cântece. Cânta așa o vreme, apoi își băga găidulca înapoi în traistă și-o pornea mai departe, spre Argeș și spre casa bunicului său, de la care îi mai rămăseseră încă o grămadă de taine ale arcușului de învățat. O dată, mai demult, fusese împreună cu tatăl său la deadul Vasile acasă, dar nu mai ținea minte drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
deadul Vasile acasă, dar nu mai ținea minte drumul lung și întortocheat. O dată cu apropierea serii, cerul începea sa se acopere de nori.. Culae se pomeni zgribulindu-se în hainele-i peticite și vechi, subțiate de atâta purtare, cu care o pornise la drum. Deodată se porni să sufle un vânt rece de la miază-noapte și începu să plouă. Culae privi în jur, apoi își duse mâinile pâlnie la gură și se apucă să-l cheme, din fundul rărunchilor, pe deadul Vasile. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai ținea minte drumul lung și întortocheat. O dată cu apropierea serii, cerul începea sa se acopere de nori.. Culae se pomeni zgribulindu-se în hainele-i peticite și vechi, subțiate de atâta purtare, cu care o pornise la drum. Deodată se porni să sufle un vânt rece de la miază-noapte și începu să plouă. Culae privi în jur, apoi își duse mâinile pâlnie la gură și se apucă să-l cheme, din fundul rărunchilor, pe deadul Vasile. Dar deadul Vasile era prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
după ce isprăvi. Culae nu spuse nimic. Păi atunci, hotărî bătrânul, ia să-ncepem cu un cântec pe care l-am învățat când eram copil de-o șchioapă, de la un lăutar vestit... Ascultă și bagă bine la cap!... Și bătrânul se porni să plimbe arcușul pe coarde trist și tânguitor. Lui Culae aproape că-i dădură lacrimile ascultând, copleșit de o jale care venea din timpuri apuse și de la oamenii care purtaseră în sufletul lor acea jale. Ei, ți-a plăcut cântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aplecată deasupră-i. Fără să-și ia seama, copilul dormise toată ziua și acum prin fereastra întunecată a odăii cu multe scripci se zărea iarăși luna, iar de undeva de afară, prin ușa întredeschisă, răzbătea nechezatul unor cai nerăbdători s-o pornească la drum. Culae se dădu jos din pat și își căută din ochi găidulca, dar n-o văzu. Moșneagul hâcâi din gâtlej în felu-i de-acum bine cunoscut și, luând din perete găidulca cea mai frumoasă, din care cântase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
are din nou vedenii. Pe drum, drept în fața lui, din ceața dimineții, apăruse o căruță pe care o mâna tatăl său. Dar de data aceasta vedenia nu mai vru să dispară. Chiar tatăl său era în acea căruță care o pornise la drum în zori de zi, iar lângă el, cu un cojoc în spinare și cu o căciulă țuguiată pe frunte, se vedea vecinul Ivan, bunicul lui Mituș. După ce stătu puțin pe gânduri, Culae își luă inima în dinți și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
drum în zori de zi, iar lângă el, cu un cojoc în spinare și cu o căciulă țuguiată pe frunte, se vedea vecinul Ivan, bunicul lui Mituș. După ce stătu puțin pe gânduri, Culae își luă inima în dinți și-o porni mai departe, în întâmpinarea căruței. Când ajunseră față în față, tatăl său smuci tare de hățuri, mai-mai să le rupă și să rămână cu ele în mâini. Chipul omului era înnegrit de o barbă nerasă de multe zile, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cu sufletul plin de amărăciune, tatăl său continuă să-l mustre acolo, în mijlocul drumului, cu vorbe aspre. Apoi, când se mai liniști, îi porunci să urce, întoarse căruța grăbit cu plesnituri de bici și cu smucituri de hățuri și-o porniră cu toții în goana mare înapoi, spre casă. Și așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți se urâse cu binele!... Ai fost și tu pe-acolo pe unde-a dus mutul iapa, ca să vezi cum e?... Ba la deadul Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
condus de Valentin se puse duduind în mișcare. Cu acea mașină aveau să ajungă la Constanța, iar de acolo urma să se îmbarce pe un vapor cu destinația Israel. După ce mașina nu se mai văzu, Stelian și Mișu Leibovici o porniră la rândul lor către centrul orașului. În urma lor fosta casă a lui Iorgu rămânea pustie și tristă, în așteptarea noilor stăpâni. Era o dimineață însorită, dar rece, și crengile copacilor se clătinau zgribulite în bătaia vântului de sfârșit de martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]