7,476 matches
-
Semnul și miresmele mișcării, RL, 1989, 8; Ion Simuț, O disperare atletică, RL, 1991, 32; Al. Cistelecan, Al treilea... naufragiu, LCF, 1992, 33; Ioan Moldovan, „Poverile din oglindă”, F, 1993, 4; Nicoleta Ghinea, Plăcerea versificării, RL, 1993, 17; Anton Horvath, „Poverile din oglindă”, ST, 1994, 7-8; Ioan Moldovan, Despărțirea de iluzii, F, 1995, 1; Grigore Scarlat, „Trup rătăcind printre părți de vorbire”, PSS, 1995, 4; Mihaela Ursa, Ideea fixă de viață, APF, 1995, 9; Mircea Popa, Asediul cuvintelor, TR, 1995, 39-40
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
volumului Șovăiri (1921) este interesantă prin analiza psihologică a protagoniștilor, plasați într-un conflict ce se dezvoltă amenințător, viața lor eșuând tragic. În general, nuvelistica lui T.-B. este structurată, naturalist, în jurul unor obsesii, ca în Ochiul de nichel (1927). Povara spaimelor devine de neîndurat, încât singura izbăvire rămâne moartea. Mahalaua, personaj central în romanul Fundătura cimitirului no. 13, prefigurat încă din nuvela Vinovată (din Suflet de femeie), este pecetluită de o atmosferă mediocră și nivelatoare. Singurul care zdruncină ordinea prestabilită
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
unui călugăr, pe care prințul Siddhărtha i-a întâlnit în plimbările sale, iar aceste întâlniri au rodit în sufletul său. Tânărul a înțeles că viața este o continuă suferință și și-a propus să găsească o cale de eliberare de sub povara suferinței. Cu acest scop și-a părăsit familia și a devenit un ascet rătăcitor. A făcut însă aceasta abia după nașterea unui fiu, îndeplinindu-și astfel datoria față de societate. Mentalitatea indiană consideră că un om care aparține primelor trei caste
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
treburile astea, că o fost pentru mine un șoc să cunosc o altă cultură, un alt univers intelectual. Evreii, față de creștini, cred altfel și trăiesc altfel. Pentru că ei au cultura și civilizația lor de mii de ani. Au În spate povara a mii de ani și au o cultură și o civilizație deosebită. De unde v-ați eliberat a doua oară? A doua oară de la Grădina. Cum s-a Întâmplat? Vă mai aduceți aminte? Era În ’64, spre toamnă, așa ceva, mă rog
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cârmuiește Statul Așa bine și ușor. Iată Vornicul cel mare, Al doilea Dumnezeu! Știi câtă putere are?... Jos la pământ, fătul meu! Nimic nu se mișcă-n țară De n-o fi prin știrea lui, Ș-asta nu e o povară De grumajii fitecui. Trebuie o minte mare Să poată dăini mereu, Pe toate să le-mpresoare, Nu e glumă, fătul meu!... 54 Etc. etc. 92 bucureștii de altădată 54. Din satira Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cît) sănătoși, nu pentru nebuni sau pentru plante!” *Oricît ne-am strădui, nu ne putem transpune în starea celuilalt. Durerea sau frămîntarea mea, cel de alături n-o simte. Receptează niște informații care, cel mult, îl pot îngîndura ori indispune. Poverile noastre rămîn în noi și nimeni (rude, prieteni) nu ne poate elibera de greutatea lor. Transferurile sînt înșelătoare. Ori de cîte ori mi-am expus necazul altcuiva, n-am avut senzația de comunicare (de împărtășire). În locul unei ușurări, m-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
său are dreptate să fie îngrijorat: în societatea actuală, „idealismul” (chiar înțeles ca bună-creștere, ca evitare a brutalității și vulgarității, și ca aplecare exclusivă spre „lucrurile frumoase”) îl izolează pe acela care îl are, îl face „suspect” celorlalți, îi devine povară. Cine vrea să se păstreze curat trebuie să aibă sufletul tare! *Mimetism: la televizor, un țăran din Ilfov și un muncitor de la „Grivița Roșie” apreciau ultima cuvîntare a „Tovarășului” ca fiind „magistrală”! Or ei, care în viața lor n-au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au înmulțit și s-au adîncit. Întreaga societate românească s-a afundat într-o criză ideologică și morală. Nici o adiere de sinceritate. Noile curente de gîndire ocolesc Carpații. În țările din jur s-au produs revoluții, iar noi „jubilăm” sub povara dogmatismului și a amețitoarelor prestigii. Oricît m-aș mobiliza, nu mai pot să mă ridic deasupra decepției provocate de stagnare. *Lecturi paralele: pe de o parte, „Cuvîntarea de la Bistrița-Năsăud”, în care se repetă, că reforme de genul celor ce s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în care a fost aplicată. În loc să fie orientată spre agricultură forța de muncă necalificată, oamenii care nu s-au adaptat muncii industriale, cei fără randament, fără case, fără mutații etc. au fost scoși forțat, cei fără pile, cei considerați ca povară deși făceau treabă bună, cei fără rubedenii cu poziție și, mai ales, cei care nu cântau în strună. Nimeni nu s-a atins de chiulăii care ard gazul de pomană și sunt cunoscuți ca oameni ai miliției, ai Securității, ai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
trece pe o arteră sau alta, niciodată neștiindu-se pe care anume, omul planetar nu vede și nu întâlnește pe nimeni. Un dictator singuratic, ca toți de seama lui, se mișcă într-un oraș pe care l-a strivit sub povara incapacității sale și a grandomaniei. În zadar fotografiile ni-i înfățișează pe el și pe consoarta lui îmbrățișând copiii și strângând mâinile oamenilor. Știm de mult cine sunt cei aleși pentru o astfel de onoare: oameni care sunt consultați de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu Înțelegere, solidaritate și Îngrijorare, Gabriela Adameșteanu În numeroase dintre articolele ei de presă, ca și În excelenta culegere intitulată Cele două Românii, apărută În ultimii ani. * „Ce legătură au toate acestea cu numărul 750 al unei reviste apăsate de povara elitismului?”, se Întreabă redactora-șefă a sărbătoritei reviste, referindu-se la viața de toate zilele, din România pre-europeană. Vechea și mereu noua prăpastie Între „popor” și intelectualitatea care pretinde, cu deșartă vanitate, a-l reprezenta, sau nici nu pretinde măcar așa ceva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
zgomotul pulsului lor interior, ceva animându-se subit pentru a se potoli din nou. Știau că nu pot trăi unul fără celălalt și că doar Împreună, ca o ingenioasă structură de forțe ce se atrag și se resping, puteau duce povara pe care o aleseseră.” Dragostea reconfirmată, ca de atâtea ori, pare acum morbid dureroasă: „atât de delicată și de temerară și de neînțeles părea relația lor În vulnerabilitatea ei față de chiar și cea mai mică instabilitate interioară”. Tangenta dintre exterior
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neînțeles părea relația lor În vulnerabilitatea ei față de chiar și cea mai mică instabilitate interioară”. Tangenta dintre exterior și interior, ca și dedublarea nu se spulberaseră, Însă, pur și simplu. Memoria perturbării va potența Înșelătoarele coincidențe ce vor urma, contradicțiile, povara semnificației lor. Premisa nuvelei este anunțată. Desfășurarea ei pare previzibilă, În tiparul unei narațiuni de stilată și stilizată revistă erotică, cum a și fost gândită, inițial, de către Musil, care intenționa s-o scrie În două săptămâni. Nuvela i-a cerut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o zi Înainte, o persoană, adică „cineva” cu grai, Înfățișare și reacții omenești. Gregor Își Înțelege repede situația. El se va sinucide, În cele din urmă, atunci când Își va da seama că nu există alternativă pentru a ușura familia de povara prezenței sale și că doar astfel cei dragi ar putea reîncepe o existență normală, fără anormalitatea pe care el o Întruchipează. În cursul povestirii, care debutează prin faptul Împlinit al metamorfozei, un alt proces, mult mai insidios, al schimbării, se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În modul său de a gândi. Brusc, viața dinaintea comoției pare sigură și logică, În vreme ce Bérenger urmărește cum Jean, apucat de streche, trece prin zidul de cărămidă. Faptul că, prin alcoolismul său, Bérenger respinsese codul social este acum Îngropat sub povara fricii. El se agață, drăgăstos, de aceeași structură socială pe care o sfidase, ca de o frânghie peste abis. Deși admite deschis că situația sa este condamnată, Bérenger nu se arată destul de puternic pentru eliberare. Se Încleștează de viața pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prea multe scrupule în tratarea altui om. Îți spune o vorbă neplăcută și pleacă mai departe. Am așteptat cu Căpitanul până au venit toți băieții. Se apropia seara și trebuiau să se adune toate cutiile. Eu am răsuflat ușurat, o povară grea îmi căzuse de pe suflet. Trecuse o zi grea pentru mine. Cu astfel de gânduri am plecat spre casă. în drum spre cămin o năvală de gânduri băteau la poarta sufletului. Cât de puțini și ce săraci suntem noi față de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
peste câteva zile de procesul înscenat și de condamnarea lui la șase luni de închisoare. Peste tot locul se arătau semne prevestitoare de mare furtună. Seară de seară mă urcam în acest vârf de deal, unde încercam să-mi lămuresc povara gândurilor, care îmi năvăleau în suflet. Privind dealul din față, greu și masiv, îl vedeam cum se proiecta pe cerul mereu înroșit de focul care ardea la sonda de gaz metan de la Copșa Mică. Toate dealurile dimprejur erau luminate și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
venise Horia Sima și reluase conducerea Mișcării în țară, profesorului îl plăcea să se numească șeful spiritual al Legiunii. Era o calitate pe care nu i-o putea contesta nimeni, bucurându-se de venerația noastră a tuturor. Purta cu el povara pierderii celor doi copii și moartea Căpitanulul îl mișcase din temelii. Totuși, era de mirare cum a mai putut rezista atâtor încercări pe care un suflet omenesc a fost silit să le îndure! Profesorul observase și el tensiunea creată de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe cei mai buni, să-și facă datoria pe frontul unde Căpitanul a stat și a poruncit să stăm mai departe. Totodată, cu toată situația destul de grea, în care se găsește azi Mișcarea Legionară, o mângâiere trebuie să ne ușureze povara sufletului. Toate sacrificiile de până acum ale Legiunii, culminând cu al Căpitanului, nu au fost și nu vor fi în zadar pentru neamul nostru. Dacă azi, România oficială e încadrată în axă și în pactul tripartit, iar soldații noștrii luptă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
privit grupul femeilor ce-l urmăreau cu priviri plângânde. A schițat o mică fluturare de mână Cătălinei, care continua să strige: „Cănel...Cănel, vino!” Cu fiecare pas, cu fiecare strigăt al fetiței, parcă umerii Căpitanului se încovoiau mai mult, sub povara unor dureroase presimțiri..... îl priveam înmărmurită cum se depărta încet, încet până când gura fortului l-a înghițit. .......................... Într-un târziu am plecat tristă spre casă. Eram ruptă și zgâriată întrun mod îngrozitor. Dar cine se mai gândea la asta? Ceea ce
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mai grea și principala sa misiune a stat sub imperativul luptei naționale din perioada anilor 19441964, când a venit din exilul german pentru a conduce în țară Rezistența Legionară Anticomunistă, afară și apoi în închisori. în acest răstimp a purtat povara unei mari răspunderi istorice, sacrificând totul pentru țară: libertate, sănătate, familie, viață! A luptat cu fapta și cu gândul, procedând înțelept și aplicând totdeauna cea mai bună strategie. în lupta sa de după 1944 a adoptat modelul Căpitanului, rezistența din pădurea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
până astăzi nu a făcut decât să acapareze toate îndeletnicirile, care nu le impunea așa o muncă fizică și numai în scop financiar și ferit de orice privațiuni - cu totul contrar de ale românului, care a suferit și suferă toată povara muncii. - Deci nu pot fi puși acolo unde au fost pregătiți, deoarece însuși aceasta a fost scopul pt. care i-a scos din aceste îndeletniciri rentabile, spoliatoare și ferite de orice sforțare fizică. Dacă au pretenția de a fi lăsați
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
c. - Comisia medicală a găsit un mare număr de inapți este normal, că neamul evreesc a degenerat ca fizic. Rugăm a ne preciza ce facem cu acești inapți de muncă și anume: - Ce devin cei din lagăr care sunt o povară. - Ce se face cu cei inapți și bolnavi dela domiciliu. Suntem de părere ca toți cei inapți să stea în ghetto iar până la înființare să rămână la locuințe liberi clasați în două categorii: - Improprii cronic, să fie revizuiți trimestrial spre
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
așa că m-am ridicat, mi-am plătit consumația și-am plecat. Ploaia se oprise cât am stat acolo și de aceea am lăsat umbrela la intrare. Semne bune! Era senin și eu mă simțeam cu inima ușoară. Nu mai aveam povara umbrelei. Îmi venea să mai merg undeva... într-un loc cu multă lume. M-am oprit în fața clădirii Sony, alăturându-mă o vreme grupului de turiști arabi care căscau ochii la monitorul uriaș. Am intrat apoi la metrou. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a zilei”, însă aici este cuprins și un traiect al ieșirii din contingent. Asemenea lui Sisif, el urcă muntele, simultan un urcuș al existenței și al creației: „Sisif pe muntele negru/ Neagră e stânca pe care o poartă / Grea e povara, greu e urcușul / Sisif și teribila-i artă/ [...] / Sisif pe muntele negru/ Pe umeri cu neagra lui stâncă / Din nou urcă muntele sumbru/ Cu foamea-i de piscuri cu foamea-i adâncă” (Sisif). „Ritual solitar”, „istorie personală”, lirica se prezintă
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]