12,874 matches
-
Gâdea? Ștefan Gâdea nu știe nimic. El știe să strângă banii și să-i grămădească la chisoi. Alta nu știe. Dacă știe, să spuie. Dar nici știe, nici poate spune. Așa arată și el, moș Mitre, că el nu se pricepe și numai dumneata știi toate câte au fost. —Cu Dălcăuș? Apoi de știut știu eu; și de spus pot spune, dar mai întâi îmi trebuie ceva. S-a sculat de la foc: — Mă duc s-aduc paharul. S-a dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ținea la pânda lui, chivăra și centironul lui de melitar! A venit într-o dimineață Chiriță; dar Sandu Dălcăuș se strecurase pe cărări mai devreme și l-a simțit. De un singur om n-avea a se teme, dar a priceput primejdia. —Rarucă, zice, știi tu ceva cumva despre un domnișor cu undița, pe care-l duce un barcagiu din Turtucaia? Nu știu, Sandule. Nu l-ai văzut? — Nu. — Nu ți-a vorbit? Nu. — Să n-ai parte de mine? —Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
crezusem că se formase o conexiune. Dar avusesem și alte întâlniri intense și lipsite de importanță în New York. Ca atunci când tipul din metrou începuse o conversație despre cartea pe care o citeam (Paulo Coelho, pe care chiar nu l-am priceput). Am avut o discuție grozavă până la Yonkers, i-am spus tot felul de lucruri despre mine, cum ar fi interesul meu din adolescență față de misticism, de care eram oripilată acum, și el mi-a povestit despre slujba sa nocturnă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să se gândească nu numai la propriile nevoi, ci și la ale fiicelor ei de unsprezece și, respectiv, cinci ani, care trebuie să își impresioneze colegele de generație.) În aceeași noapte, tata a venit să îmi vorbească - după cum s-a priceput mai bine. —Ești gata pentru drumul de mâine? —Gata, tată. —Bun, hm... noroc mult și nu te lăsa pe tânjală cu mersul ăla, a zis ferm. Ajută genunchiul să se refacă. Modul în care spunea „ăla“ sugera cât era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și cu bărbații: în ciuda oaselor și a ochilor ieșiți din orbite, în ciuda coatelor proeminente și a genunchilor așijderea, își petrecea adesea weekendurile pe câte o insulă cu bărbați arătoși. Explică dacă poți. (După cum se spune pe-aici.) Nu reușesc să pricep, pentru că nu e ca și cum ar fi prea ușor să găsești un bărbat în New York, chiar și pentru femeile cu ochi normali: imaginea cea mai apropiată ar fi acea a unor cete zdrențuite de femei înaintând greoi printr-un peisaj urban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că aproximativ două luni. Atunci mă privește cu subînțeles și bălmăjește ceva. A trebuit să mă dau mai aproape de sarafanul ei grosolan din pânză de sac și să întreb, scuze, ce ai spus? Așa că repetă, și de data asta am priceput: spunea s-o iau încet, câte o zi pe rând. Eh, bun... Sper că ești bine, mă gândesc mereu la tine, te iubesc. Fata ta dragă, Anna Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ținuta de joi O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lângă mine și Rachel. De ce e întotdeauna așa de nesuferit? — Nu se place prea mult pe sine, a spus Rachel. La naiba, nu pot să-l învinovățesc, a zis Jacqui. —Și proiectează această antipatie asupra celorlalți, a continuat Rachel. Nu pricep. De ce nu poate să se poarte ca toți oamenii? Ei bine, dă-o naibii, am plecat. Îmi pare rău că am venit. O seară faină, a strigat în direcția celor de la masă. Tuturor, în afară de Joey. A plecat, iar ei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o să poată accepta faptul că a murit? —Eh... hm, să vedem. Asta nu se mai întâmplase niciodată: Rachel avea întotdeauna o teorie asupra problemelor emoționale. —Anna, e prea mult pentru mine. Ai nevoie de ajutor specializat, de cineva care se pricepe la asta. Un psiholog specializat în genul ăsta de suferință. Ți-am adus o carte despre pierderea cuiva drag, care te-ar putea ajuta, dar ai neapărată nevoie să mergi la un specialist... —Rachel, vreau doar să vorbesc cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Te ocupi de produse cosmetice, cum putea să fie o urgență? Evident, tu nu ai plecat niciodată de acasă fără luciu de buze. Oh, înțeleg... oricum, uite! Am venit să-ți vorbesc personal, a zis. Pentru că se pare că nu pricepi nimic din ce-ți spun la telefon. În sensul emoțional, apropo. Ca și cum aș fi putut să înțeleg altceva. —Știu, știu. Ei bine, Rachel, și cum stai cu planurile de nuntă? Dacă mă mai bătea mult la cap, aveam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
al meu. Dar un drăguț mai chipeș am găsit La New York când am venit. Dragul meu din ținutul Clare Îmi era de fapt văr dintâi De-am fi avut vreun prunc împreună Degețele-ar fi avut o duzină. —Iisuse! Te pricepi! a zis Aidan. Ești tare! Chiar rimează! Asta da improvizație! Încercând să facă figurile caraghioase din mâini și să îndoaie genunchii cum fac rapperii, a scandat: —Eu mi-s Mick, de cuib departe-am pornit, îmi pierd vremea cu tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Da. — Poate că ar trebui. Adică, se poate juca pocher doar în doi? Ei bine, suntem trei acum, a zis Joey, acru. —Că bine zici. Deși v-ați supăra dacă n-am juca pocher? am întrebat. Pur și simplu nu pricep jocul. Nu poți să joci ca lumea dacă nu fumezi, totul stă în felul cum te chiorăști. Haideți să jucăm un joc adevărat. Să jucăm rummy. După o lungă tăcere, Joey a zis: —Rummy să fie. Ne-am așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
intru în programul de protecție a martorilor. Apoi izbucneam amândouă în râs. Dar la cursul pentru Nașterea Perfectă, Jacqui nu râdea. Părea că nu se simțea deloc în largul ei și nu doar pentru că atmosfera era acut mângâietor-delicată. Coordonatoarea se pricepea atât de bine la yoga încât își putea pune piciorul după ceafă. Se numea Quand-adora. Ceea ce înseamnă „Torcătoare de Lumină“, a zis. Dar nu și în ce limbă. În propria ei limbă născocită, a zis Jacqui mai târziu. Torcătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Sara cea Bălțată îi făcu Salmei vizita ei lunară, ea o pofti pe slujnică să vină pentru a fi palpată pe pântece de către negustoreasa-prezicătoare evreică, aceasta fiind la nevoie și moașă sau acordând îngrijiri cum ar fi masajul, pieptănatul, epilatul, pricepându-se, pe deasupra, să și transmită nenumăratelor ei cliente, închise în harem, vești și zvonuri legate de cele o mie și unul de scandaluri din oraș și din regat. Sara se jură în fața maică-mii că o găsea cu adevărat urâțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau chiar răstignit pe crenelul unui zid. Temerile mele s-au dovedit ridicole, iar rușinea a luat foarte repede locul spaimei; din fericire, nici unul dintre însoțitorii mei nu și-a dat seama nici de una, nici de cealaltă. Ai să pricepi curând, Hassan fiule, pentru ce îți dezvălui acest moment de slăbiciune, despre care nu am vorbit niciodată nimănui dintre apropiații mei. Vreau ca tu să știi ce s-a petrecut cu adevărat în orașul nostru Granada în acel an al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prezicerile tale despre o soartă încă și mai tristă?“ Dar evreica nu s-a lăsat dusă de la vorbele ei: „Rabbi Ishak este unul dintre apropiații regelui Ferdinand, cunoaște multe taine și, dacă adoptă limbajul profeților, e ca să ne facă să pricepem ceea ce nu poate dezvălui altfel. - Poate că încearcă să vă avertizeze că Granada va fi cucerită, numai că asta deja nu mai e o taină. - Vorbele lui bat mai departe. El afirmă că, pentru evrei, nu va mai fi nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-i ducă bărbatul. Aceștia răspunseră că vizirul al-Mulih le dăduse o listă de persoane pe care dorea să le vadă urgent; mai adăugară că nu avea de ce să se teamă. La plecare, tata o liniști și el cât se pricepu mai bine. Ajungând în piața Tabla, în fața Alhambrei, Mohamed văzu, la lumina zorilor, mai bine de cinci sute de oameni ce fuseseră reținuți, cu toții călare, înfășurați în mantale grele de lână, înconjurați de vreo mie de soldați pedeștri sau călări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a făcut livid și a început să tremure. Știa că era pe punctul de a o pierde pe Warda și, lucru încă și mai grav, fusese umilit în fața întregului cartier, jignit în bărbăția lui. În ce mă privește, nu pricepeam desigur nimic din drama care se juca în fața ochilor mei de copil. Îmi amintesc cu precizie doar de clipa în care soldatul s-a legat de mine. Tocmai îi spusese Wardei că se cuvenea să-l însoțească spre a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea ceva solemn. Redevenise dregătorul religios binecunoscut, ochii săi cu pleoape zbârcite cătau sever, vorbele sale erau rodul îndelungatei lui legături cu vitregia soartei. Toată viața mea m-am aflat în preajma captivilor care nu visau decât libertatea și nu pot pricepe cum un om liber și cu mintea întreagă poate alege de bună voie captivitatea. Cel dintâi care a răspuns a fost bătrânul Saad: — Dacă vom pleca cu toții, islamul va fi smuls pe veci din acest pământ, iar când vor veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din care se îmbarcase Boabdil, sau La Rabita, sau Salobreña, sau Almuñecar? Nu, trebuia să fie musai Almeria și trebuia să se afle acolo până în trei zile. În ajunul plecării, Hamed a venit să ne ureze drum bun și am priceput că nu era străin de exaltarea lui Mohamed. L-am întrebat dacă pleca și el în pribegie. „Nu, mi-a răspuns el zâmbind, eu nu voi pleca decât după ce va fi eliberat și ultimul captiv musulman.“ Salma a stăruit: — Riști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tânguiau, glasurile lor abia fiind acoperite de zgomotele mării. Doar tata a rămas senin în ziua aceea de plecare în pribegie, iar pe buzele lui, Salma a putut chiar citi, de-a lungul întregii traversări, un zâmbet straniu. Căci se pricepuse să-și rostuiască, în chiar miezul derutei, un minuscul câmp al victoriei. II Cartea de la Fès Aveam vârsta ta, fiule, și niciodată n-am mai revăzut Granada. Dumnezeu n-a vrut ca soarta mea să fie scrisă toată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să ne facă să câștigăm, se jura el, două zile mari și late. O lua pe acolo în fiecare lună, știa și cea mai măruntă neregularitate a drumului la fel de bine cum cunoștea spatele catârcii sale. Atât de bine s-a priceput să-și înfățișeze argumentele încât, la jumătate de ceas de când debarcaserăm, ne aflam deja pe drum, tata și cu mine pe un animal, mama pe un altul, cu grosul bagajelor, iar Warda și cu Mariam pe un al treilea, catârgiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bandiți îi porunci: — Saltă-te! Cum ea rămăsese fără grai, banditul veni spre Mahomed și îi puse vârful pumnalului în gât. Îngrozită, concubina se scutură și dădu din mâini ca o marionetă dezarticulată, dar fără să se desprindă de sol. Nepricepând latura tragică a situației, am izbucnit într-un sănătos hohot de râs, pe care tata mi l-a înghețat pe buze dintr-o singură ridicare de sprânceană. Răufăcătorul zbiera: Sări mai sus! Warda sări în sus cât putu mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acela, cred că era primăvara, tata a început să-mi vorbească despre Granada. Avea s-o facă adesea începând de atunci, ținându-mă ceasuri întregi lângă el, fără să se uite la mine, fără să știe dacă-l ascultam, dacă pricepeam, dacă totuși cunoșteam personajele și locurile. Se așeza cu picioarele strânse sub el, chipul i se lumina, vocea i se modula, oboseala și mânia i se potoleau. Preț de câteva minute sau câteva ceasuri, devenea povestitor. Nu se mai afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei, tot mai iute. Cum nu izbuteam să țin pasul cu ea, s-a întors o clipă, m-a luat în brațe și a început să gonească și mai tare, țipând la urechea mea un cuvânt pe care nu-l pricepeam. Abia când s-a oprit, la celălalt capăt al pieței, am înțeles în sfârșit motivul grabei și numele pe care-l striga: Sara! Sara cea Bălțată. Auzeam încă deseori vorbindu-se despre evreică, dar trăsăturile ei nu-mi mai spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cartier mic numit el-Mers, despre care dascălul nostru nu vorbea decât cu o mutră preocupată. Era oare departe? Era primejdios? Alții s-ar fi oprit la aceste amănunte; noi ne mulțumeam să mergem. Ajungând în cartierul acela, spre amiază, am priceput lesne despre ce era vorba. Pe ulițe, stăteau femei rezemate de fațade sau de porți deschise, care nu puteau fi decât cele ale unor cârciumi. Harun imita atitudinea ațâțătoare a unei prostituate. Am râs. La rândul meu, imitam legănatul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]